Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Martinu hè natu versu l'annu 316 à a fruntiera ungarese. À l'età di 15 anni, era un suldatu di a Guardia imperiale. Contanu chì, un ghjornu, hà datu a medità di u so mantellu à un poveru spillaccheratu è chì, a notte, hà sunniatu à Ghjesù immantellatu dicendu à u Babbu: "U mantellu, hè Martinu chì u m'hà datu".


Allora si hè fattu battizà, hà lasciatu l'armata è hà fattu u rimitu. À l'età di 44 anni, ghjunghje in Pictavi (l'attuale cità di Poitiers), scontra à santu Ilariu, è facenu un munasteru. Serebbi u primu munasteru fattu in e Gallie. À 54 anni, hè fattu vescu di Turone (l'attuale cità di Tours, in l'Indre-et-Loire). More à 81 annu, l'8 nuvembre 397, dopu à avè evangelizatu una grande parte di a Gallia. Oghje, in Francia, Martinu hè u santu patrone di 3600 chjese è 485 paesi.

Etimolugia : da u lat. "martinus" (dedicatu à u diu Marte).

Casate: Martini, Martinenghi, Martinelli, Martinetti, Martinaggi, Martinucci, Demartini.

Nomi :Maartina, Machin, Marcin, Màrtainn, Märtel, Marten, Märten, Marti, Märti, Martie, Martin, Martina, Martine, Martinho, Martinian, Martiniana, Martiniano, Martinianu, Martinianus, Martinien, Martinienne, Martinka, Martino, Martinu, Martinus, Martjin, Martl, Marton, Martsen, Marty, Martyn, Matten, Mertens, Mirtel, Tien, Tienis, Tiens, Tinie, Tinus.

Paesi è cità : Lucca, Belluno, Amiens, Braga, Colmar, Magdeburgu, Tours, Uri, Utrecht, Vienne. In Corsica, Martinu hè u santu u più festighjatu dopu à Maria, Ghjuvanni è Petru: Canale di Verde, Bisè, Costa Rota, Cuttoli Curtichjatu, Erone, Evisa, Patrimoniu, Ruspigliani, Sari d'Urcinu, San Martinu di Lota, Siscu, Tavacu, u Viscuvatu, Letia, Sotta.- L'isula di a Martinica hè stata scuperta da Cristofanu Culombu u ghjornu di San Martinu 1493.

Prutezzione: Martinu hè u santu patrone di i bottai, di i militari fantacini è di i pedoni.

Detti è pruverbii: Martinu hè u santu di a divizia. Quandu omu passava davanti à ghjente chì cuglia uva, biade o frutta, per salutalla si dicia: "San Martinu!"; à i giovani sposi, si dicia: "San Martinu è figlioli maschji". Un pruverbiu dice: "San martinu, mostu vale vinu", vole dì chì l'11 nuvembre si passanu e botti per tirà u vinu... s'ella ùn era digià fatta pè i Santi. Filastrocca zitellina: "Ùn piuvì, ùn piuvì chì ùn vole San Martì; San Martì hè cullatu in celu à sunà le trè campane pè i vivi, pè i morti, pè i Santi Pater nostri."
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Lundi 11 Novembre 2013 à 00:15

Di i papa chì anu pigliatu à Leone cum'è nome, cinque sò stati canunizati. U 10 nuvembre si festighjeghja à Leone Primu, u Grande, papa da 440 à 461. Era l'epica chì l'imperu rumanu, in Occidente, si n'andava à u sprufondu.


I Franchi, i Visigoti, i Vandali, i Burgondi, eranu scalati per ùn parte più. For di i Franchi, chì ghjeranu pagani, l'altri eranu ariani: negavanu a divinità di Ghjesù. In Oriente, a medità di i veschi eranu monofisiti. Per l'Armeni, pè i Ghjacubiti di Siria, i Coppiti di l'Egittu è di l'Etiopia, Ghjesù ùn avia chè l'apparenza di a nostra natura. Leone hà luttatu contru à l'autonumia di isse chjese, predichendu è impunendu i dogmi di l'Incarnazione è di a Trinità. Avia e qualità di un omu di Statu è hà impeditu chì Bizanziu, duv'ellu stava l'imperatore, piglia a suprana à Roma. Roma, l'hà salvata dinù l'annu 452, quandu Attila era prontu à ruvinalla pè u sempre. Leone si prisentò à ellu, pagò un tributu assai impurtante, è Attila si n'andete. U cunciliu di Calcedonia, in u 451, fù un trionfu pè a duttrina è l'auturità di Leone. I cinquecentu veschi, aduniti da l'imperatore, si sò cuntentati di a lettura di a lettera di u papa. A cunclusione fù: Leone hà parlatu, "causa finita est".

Etimolugia : da u lat. "leo" (laone).

Casate : Leoncini, Leonelli, Leoneschi, Leonetti, Leoni.

Nomi : Leâo, Lee, Lei, Lénonie, Leo, Leon, Léon, Leona, Léonce, Leone, Léone, Leonia, Leonila, Leonilla, Léonille, Leonina, Léonine, Leons, Léontin, Léontine, Leontyne, Lev, Levounia, Lionia, Lonni, Nilla.- U nome Leone hè statu purtatu da 6 imperatori di Custantinopuli è da 13 papa.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 10 Novembre 2013 à 01:38

Salvadore hè un nome di devuzione cristiana, senza ch'ellu sia quellu di un santu.


Salvadore hè un nome di devuzione cristiana, senza ch'ellu sia quellu di un santu. Hè datu in l'onore di Ghjesù salvendu u mondu. Serve, o servia assai, in Italia, in Spagna, è in Corsica.

Casate: Salvadori, Salvatori, Salvarelli.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Samedi 9 Novembre 2013 à 00:33

In u 1099, a prima Cruciata avia apertu a strada di i Lochi Santi à i pelegrini d'Europa è permessu di creà quattru picculi Stati cristiani: Ghjerusalemme, Antiocca, Edessa è Tripoli.


Quarantacinque anni dopu, i Musulmani ricunquistavanu Edessa è ghjeranu pronti à entre in Ghjerusalemme. Per impedisceli, partì, in u 1147, a seconda Cruciata. Fù un disastru. Eranu partuti 200.000, omi è donne, ne vultò qualchì millaia. Frà quelli chì ùn sò rivenuti, ci hè Santu Ernestu.

Ernestu era un frate, abbate di un munasteru nantu à e sponde di u lagu di Custanza, cù 70 frati d'altare, 130 frati domestichi, è 72 monache.

In u 1146, dopu à avè direttu sei anni u cunventu, Ernestu si licenziò per raghjunghje l'armata alemana cumandata da l'imperatore Cunradu Terzu. "Mi ne vò - disse - è spergu chì u Signore mi accurderà a grazia di more per Ellu". È morse... ma ùn si sà nè quandu, nè induve.

Etimolugia: da u germ. "ernust" (battaglia).

Nomi: Aerna, Arnestu, Arnost, Arnst, Earnest, Erna, Ernest, Ernestina, Ernestine, Ernestita, Ernesto, Ernestu, Ernestus, Ernie, Ernst, Erny.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 7 Novembre 2013 à 00:13

Di Leunardu ùn si sà nunda di certu. Averebbi campatu trà u seculu sestu è u seculu decimu. Una legenda dice ch'ellu era u figlianu di Clodoveu, rè di i Franchi, ch'ellu ricusò di esse suldatu per ùn avè sangue nantu à a cuscenza, è ch'ellu hè statu urdinatu prete da San Remigiu.


U cumpare u vulia fà vescu ma ellu ricusò dumandenduli a grazia di lasciallu andà à visità i prigiuneri per cunverteli è dalli a libertà. Dopu à avè giratu a Gallia suprana, hè falatu versu u meziornu. Ghjuntu in u Limusinu, scontra i servitori di u rè d'Acquitania chì l'avertenu chì a regina era in traccia di moresi per via ch'ella era in partu da cinque ghjorni senza risultatu. Leunardu face una prighera è a criatura, prigiunera in u corpu di a mamma, hè liberata. À San Leunardu, u rè dete di chè fà un munasteru in un locu chjamatu avà Saint-Léonard-de-Noblat, in u dipartimentu di a Haute-Vienne. À i ghjorni d'oghje, l'abitanti di issa piccula cità concianu pelli, facenu scarpi, fabricheghjanu a carta, travaglianu a purzellana... ma, seculi fà, eranu osteriarii è butteari per riceve tutti quelli chì, da l'Europa sana, venianu à pregà à San Leunardu per ch'ellu dia a libertà à i prigiuneri.

Etimolugia : da u lat. "leo" (leone) è u germ. "hart" (forte).

Casate : Leonardi, Leonardini, Leonarduzzi, Linardi, Lunardi.

Nomi : Leent, Lehar, Lehrd, Leindel, Leinhard, Len, Lendel, Lennard, Lennart, Léonard, Leonarda, Leonarde, Leonardo, Leonerd, Leonhard, Leonharde, Lernert, Leunarda, Leunardu, Liénard, Lienet, Liert, Linnert, Lionardo, Lunarda, Lunardu.

Paesi è cità: Tolla (festa patrunale).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Mercredi 6 Novembre 2013 à 00:34

Silvia, forse di urigine siciliana, era maritata cù un nobile rumanu. Era a mamma di u santu papa Gregoriu Magnu, unu di i più celebri, un papa chì hà fattu assai pè a liturgia, pè a disciplina ecclesiastica è pè u casale di a Chjesa.


È purtantu era malaticciosu. Ma Silvia l'hà sempre curatu fenduli manghjà i pustimi di u so ortu chì, ella, si sfidava di ciò ch'elli vendianu à u marcatu. Hè morta in Roma versu l'annu 592, una duzina d'anni nanzu à u figliolu.
Etimolugia : da u lat."silva" (furesta, valdu).

Casate : Silvagnoli, Silvestri, Silvarelli (Cf Silivestru 31 dicembre).

Nomi: Fester, Jelvestr, Sailbheastar, Sila, Silane, Silas, Silivestru, Silouan, Silva, Silvaine, Silvana, Silvane, Silvano, Silvère, Silverio, Silvester, Silvestre, Silvia, Silviane, Silvin, Silvina, Silvino, Silvio, Silviu, Silvius, Sylvain, Sylvaine, Sylvan, Sylve, Sylvère, Sylvester, Sylvestre, Sylvette, Sylvie, Sylvin, Sylvius, Vester.

Paesi è cità :  Brescia.

Zaccaria è Lisabetta eranu i Genitori di Ghjambattista u Precursore. Stavanu accantu à Ghjerusalemme. Ellu era prete. Eranu disgraziati di ùn avè figlioli, chì Lisabetta era sterile è tramindui avanzati in età. U Vangellu secondu San Lucca conta chì, un ghjornu chì Zaccaria era solu in u tempiu per offre l'incensiu à u Signore, ghjunse un anghjulu à diritta di l'altare chì disse: - Ùn teme nunda o Zaccarì, u Signore hà intesu e to prighere. A to moglia, Lisabetta, parturiscerà di un maschju è u chjamerai Ghjuvanni. È a ghjente si rallegrerà di issa nascita. È ellu cunvertiscerà parechji figlioli di Israele. - Ma - disse Zaccaria - sò vechju è a mio moglia ùn hè più giovana. L'anghjulu rispose: - Eiu sò Gabriele è stò davanti à Diu. Ghjè ellu chì mi manda per fatti sapè a bona nova. È, per datti a prova di ciò ch'o dicu, à partesi da oghje serai mutu sinu à u ghjornu chì iste cose accaderanu. È Lisabetta parturì di un maschju. Ottu ghjorni dopu, i vicini, i parenti ghjunsenu per circuncide u zitellu. Dissenu: u chjameremu Zaccaria cum'è u babbu. Allora u babbu scrisse nantu à una tavuletta chì ci vulia à chjamallu Ghjuvanni. È tandu ritruvò a parulla.

Etimolugia : da l'ebreu "zekaryah" (Iavè si ramenta). Nomi: Zaccaria, Zacchaeus, Zach, Zachariah, Zacharias, Zacharie, Zachary, Zacher, Zacherl, Zoch.

Paesi è cità : Venezia. Per Lisabetta, Cf Lisabetta di u Portugallu (u 4 lugliu).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale



Tags : Lingua corsa
Mardi 5 Novembre 2013 à 00:51

Carlu hè natu u 2 uttobre 1538, in u castellu di Borromeo, in Italia, accantu à u Lagu Maggiore. Quand'ellu hà 21 annu, u fratellu di a mamma, Anghjulu di i Medici, hè fattu papa cù u nome di Piu Quartu.


Carlu diventa u so secretariu di Statu. Subitu dopu, u ziu u face cardinale, li dà l'amministrazione di a dioccesi di Milanu, e legazioni di Bologna, Spoletta è Ravenna, è a commenda di l'abbazie di Mozzo, Polina, Colle è Nonantolla, ciò chì face un rivenutu di 52.OOO scudi à l'annu, sia u valore di 1.528.000 chilò d'argentu. Si tratta di un casu veradimente scandalosu ma, à l'epica, i patroni di a Chjesa circavanu più l'onori è u prufittu chè u Paradisu. Trè anni dopu, Carlu Borromeo cambia vita, raghjunghje a so dioccesi di Milanu è decide di mette in opera e decisioni di u cunciliu di Trento finitu in u 1563. Crea trè grandi seminarii è trè picculi, è apre 800 scole cù 6000 preti per amparà a duttrina. Si fece unipochi di nimici, tantu laichi chè preti. Un frate pruvò ancu à tumballu tirenduli una archibusgiata. Carlu Borromeo hè mortu in Milanu à 46 anni, u 3 nuvembre 1584. Lasciava una dioccesi chì fù un mudellu per tutti i paesi catolichi.

Etimolugia : da u germ. "harja" (armata) o "carl" (omu, maschju, omu di cundizione libera). Indì i Franchi, hà pigliatu u sensu di "maestru di Palazzu" è po "altu funziunariu di a Corte".

Casate : Carletti, Carli, Carlini, Carlotti, Doncarli.

Nomi : Carito, Carl, Carla, Carlettu, Carlina, Carline, Carlinu, Carlo, Carlos, Carlotta, Carlu, Carlyle, Carol, Carola, Carole, Carolin, Caroline, Charel, Charlemagne, Charlène, Charles, Charletta, Charley, Charlie, Charline, Charlot, Charlotte, Charly, Cheree, Cheryl, Chick, Chuck, Halle, Jarl, Karel, Karl, Karlota, Karlouchka, Kerdel, Korl, Linchen, Lini, Lola, Loleta, Lolita, Lotta, Lotte, Lottie, Sarel, Sherry, Sheryl, Siarl, Teàrlach.- In u 1981, in Corsica, Carlu venia à u 10esimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 26 omi nantu à 1000.

Paesi è cità : Milano.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Lundi 4 Novembre 2013 à 03:28

Laurina, vergine è martira, hè una santa corsa di l'epica di santa Divota. Serebbi nata in Aleria


In Aleria esistia una chjesa di Santa Laurina. U titulu era appicciatu à un canunicatu. D'altre chjese eranu in Omessa, Corti, Vivariu è Corscia.

Ghjambattista Imperiali, vescu d'Aleria in Cervioni, hà alzatu a festa in ritu doppiu di prima classa cù uttava.

Etimolugia, casate è nomi : Cf Lurenzu (10 agostu).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 3 Novembre 2013 à 01:15

A festa di i Santi hà per urigine una festa di i martiri di u mondu sanu chì ghjera in usu in a Chjesa d'Oriente à u seculu quartu. Per l'Occidente, l'annu 608, u papa Bonifaziu Quartu (608-615) hà fissatu à u primu nuvembre a festa di tutti i Santi. Nanzu era u 13 maghju. A scelta di u primu nuvembre, vigilia di i Morti, hè stata per caccià una antica festa pagana.


Da i tempi antichi, in Europa, u ricordu di i Morti si facia u primu nuvembre. D'altronde, in Corsica, hè sempre in usu, o era sempre in usu pocu tempu fà, di andà issu ghjornu à u cimiteriu.

Etimolugia : traduzzione di u let. "Omnes Sancti".

Casate : Santi, Desanti, Santelli, Santarelli, Santini, Santucci, Santoni.- In u 1981, in Corsica, a casata Santoni venia à u sestu rangu, dopu à Casanova, Albertini, Luciani, Mattei è Rossi (cantone di Zicavu: 29%, Santa Maria Sichè: 15%, Aiacciu 14%, Prunelli di Fiumorbu 10%). A casata Santini venia à u 29esimu rangu è Santucci à u 37esimu. À elle trè: Santoni, Santini è Santucci, riprisentavanu 12,4 casate nantu à 1000.

Nomi: Santa, Santinu, Santu, Tossanus, Toussain, Toussaine, Toussaint, Toussainte, Tutia.- U nome Santu - cum'è d'altronde Pasquale o Natale - ùn hè micca ricunnusciutu da a Cristianità. È purtantu, for di i paesi prutestanti, serve assai.- In u 1981, in Corsica, u nome Santu venia à u 14esimu rangu di i nomi maschili, era quellu di 13 omi nantu à 1000. Santa venia à u 14esimu rangu di i nomi feminili. Era quellu di 10 donne nantu à 1000.

Paesi è cità : Bustanicu (festa patrunale).

Detti è pruverbii : "À chì sumena avanti à i Santi, sumena pè i cantanti (l'ocelli)". "U primu di nuvembre, San Martinu risplende è si sparghje u vinu". Vene li Santi chì inchjarisce u vinu; à l'11 risplende San Martinu".
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Vendredi 1 Novembre 2013 à 02:11

Volfgangu hè un vescu natu in Svezia versu l'annu 927, mortu in Austria u 31 uttobre di l'annu 994. À 37 anni si era fattu frate di San Benedettu è ghjera partutu in Ungheria per evangelizà i Magiari. Quallà, ebbe pocu successu.


Quand'ellu vultò, ottu anni dopu, fù fattu vescu di Ratisbona, in Baviera. Custì hè statu un amministratore di prima trinca. Hà messu a disciplina in u so cleru è, di i cunventi, ne hà fattu lochi di prighera chì, nanzu, ci si manghjava è ci si beia più ch'ellu ci si pregava.

Hè statu u maestru è direttore di u futuru imperatore di u Santu Imperu, Arrigu Secondu, un imperatore messu nantu à l'altari.

Un ghjornu, un disgraziatu, per vestesi, si avia tagliatu un pezzu di e tendine di u so lettu è i servi u vulianu impiccà: "Lasciatelu andà, disse Volfgangu. Soga ne avia bisognu". È u fece parte cù una vistura nova.

Quand'ellu fù in puntu di morte, Volfgangu si fece purtà davanti à l'altare per esse inoliatu. A ghjente vense à vede u spetaculu. "Lasciateli fighjà - disse à i so preti. Cusì penseranu à a soia a morte è forse ci si prepareranu".

Etimolugia : da u germ. "wolf" (lupu) ' "gang" (assaltu).

Nomi : Bulfon, Gangel, Volfango, Volfangu, Volgango, Volgangu, Wölfe, Wolfgang, Wölflein, Wülfke, Wülfken, Wülfling. 

Quintinu serebbi unu di i missiunarii mandati da Roma in Gallia à l'epica di l'imperatore Massimianu. Serebbi statu vescu di una cità chjamata oghje Noyon-Tournai. Hè mortu versu l'annu 285. A so tomba l'averebbi trova Santu Eligiu, in Vermandu, l'attuale cità di Saint-Quentin, dipartimentu di l'Aisne.

Etimolugia : Quintinu hè un derivatu di u nome Quintu datu à u quintu figliolu.

Nomi : Koint, Kwint, Quentilien, Quentin, Quinctille, Quint, Quinta, Quintien, Quintila, Quintiliano, Quintilianu, Quintilien, Quintillus, Quintin, Quintina, Quintinu, Quinton.

Paesi è cità : Vermandois.

Litteratura : Walter Scott: "Quentin Durward" (1823).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 31 Octobre 2013 à 01:54
1 ... « 19 20 21 22 23 24 25 » ... 56