Allora si hè fattu battizà, hà lasciatu l'armata è hà fattu u rimitu. À l'età di 44 anni, ghjunghje in Pictavi (l'attuale cità di Poitiers), scontra à santu Ilariu, è facenu un munasteru. Serebbi u primu munasteru fattu in e Gallie. À 54 anni, hè fattu vescu di Turone (l'attuale cità di Tours, in l'Indre-et-Loire). More à 81 annu, l'8 nuvembre 397, dopu à avè evangelizatu una grande parte di a Gallia. Oghje, in Francia, Martinu hè u santu patrone di 3600 chjese è 485 paesi.
Etimolugia : da u lat. "martinus" (dedicatu à u diu Marte).
Casate: Martini, Martinenghi, Martinelli, Martinetti, Martinaggi, Martinucci, Demartini.
Nomi :Maartina, Machin, Marcin, Màrtainn, Märtel, Marten, Märten, Marti, Märti, Martie, Martin, Martina, Martine, Martinho, Martinian, Martiniana, Martiniano, Martinianu, Martinianus, Martinien, Martinienne, Martinka, Martino, Martinu, Martinus, Martjin, Martl, Marton, Martsen, Marty, Martyn, Matten, Mertens, Mirtel, Tien, Tienis, Tiens, Tinie, Tinus.
Paesi è cità : Lucca, Belluno, Amiens, Braga, Colmar, Magdeburgu, Tours, Uri, Utrecht, Vienne. In Corsica, Martinu hè u santu u più festighjatu dopu à Maria, Ghjuvanni è Petru: Canale di Verde, Bisè, Costa Rota, Cuttoli Curtichjatu, Erone, Evisa, Patrimoniu, Ruspigliani, Sari d'Urcinu, San Martinu di Lota, Siscu, Tavacu, u Viscuvatu, Letia, Sotta.- L'isula di a Martinica hè stata scuperta da Cristofanu Culombu u ghjornu di San Martinu 1493.
Prutezzione: Martinu hè u santu patrone di i bottai, di i militari fantacini è di i pedoni.
Detti è pruverbii: Martinu hè u santu di a divizia. Quandu omu passava davanti à ghjente chì cuglia uva, biade o frutta, per salutalla si dicia: "San Martinu!"; à i giovani sposi, si dicia: "San Martinu è figlioli maschji". Un pruverbiu dice: "San martinu, mostu vale vinu", vole dì chì l'11 nuvembre si passanu e botti per tirà u vinu... s'ella ùn era digià fatta pè i Santi. Filastrocca zitellina: "Ùn piuvì, ùn piuvì chì ùn vole San Martì; San Martì hè cullatu in celu à sunà le trè campane pè i vivi, pè i morti, pè i Santi Pater nostri."
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
I Franchi, i Visigoti, i Vandali, i Burgondi, eranu scalati per ùn parte più. For di i Franchi, chì ghjeranu pagani, l'altri eranu ariani: negavanu a divinità di Ghjesù. In Oriente, a medità di i veschi eranu monofisiti. Per l'Armeni, pè i Ghjacubiti di Siria, i Coppiti di l'Egittu è di l'Etiopia, Ghjesù ùn avia chè l'apparenza di a nostra natura. Leone hà luttatu contru à l'autonumia di isse chjese, predichendu è impunendu i dogmi di l'Incarnazione è di a Trinità. Avia e qualità di un omu di Statu è hà impeditu chì Bizanziu, duv'ellu stava l'imperatore, piglia a suprana à Roma. Roma, l'hà salvata dinù l'annu 452, quandu Attila era prontu à ruvinalla pè u sempre. Leone si prisentò à ellu, pagò un tributu assai impurtante, è Attila si n'andete. U cunciliu di Calcedonia, in u 451, fù un trionfu pè a duttrina è l'auturità di Leone. I cinquecentu veschi, aduniti da l'imperatore, si sò cuntentati di a lettura di a lettera di u papa. A cunclusione fù: Leone hà parlatu, "causa finita est".
Etimolugia : da u lat. "leo" (laone).
Casate : Leoncini, Leonelli, Leoneschi, Leonetti, Leoni.
Nomi : Leâo, Lee, Lei, Lénonie, Leo, Leon, Léon, Leona, Léonce, Leone, Léone, Leonia, Leonila, Leonilla, Léonille, Leonina, Léonine, Leons, Léontin, Léontine, Leontyne, Lev, Levounia, Lionia, Lonni, Nilla.- U nome Leone hè statu purtatu da 6 imperatori di Custantinopuli è da 13 papa.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.
Salvadore hè un nome di devuzione cristiana, senza ch'ellu sia quellu di un santu. Hè datu in l'onore di Ghjesù salvendu u mondu. Serve, o servia assai, in Italia, in Spagna, è in Corsica.
Casate: Salvadori, Salvatori, Salvarelli.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Quarantacinque anni dopu, i Musulmani ricunquistavanu Edessa è ghjeranu pronti à entre in Ghjerusalemme. Per impedisceli, partì, in u 1147, a seconda Cruciata. Fù un disastru. Eranu partuti 200.000, omi è donne, ne vultò qualchì millaia. Frà quelli chì ùn sò rivenuti, ci hè Santu Ernestu.
Ernestu era un frate, abbate di un munasteru nantu à e sponde di u lagu di Custanza, cù 70 frati d'altare, 130 frati domestichi, è 72 monache.
In u 1146, dopu à avè direttu sei anni u cunventu, Ernestu si licenziò per raghjunghje l'armata alemana cumandata da l'imperatore Cunradu Terzu. "Mi ne vò - disse - è spergu chì u Signore mi accurderà a grazia di more per Ellu". È morse... ma ùn si sà nè quandu, nè induve.
Etimolugia: da u germ. "ernust" (battaglia).
Nomi: Aerna, Arnestu, Arnost, Arnst, Earnest, Erna, Ernest, Ernestina, Ernestine, Ernestita, Ernesto, Ernestu, Ernestus, Ernie, Ernst, Erny.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
U cumpare u vulia fà vescu ma ellu ricusò dumandenduli a grazia di lasciallu andà à visità i prigiuneri per cunverteli è dalli a libertà. Dopu à avè giratu a Gallia suprana, hè falatu versu u meziornu. Ghjuntu in u Limusinu, scontra i servitori di u rè d'Acquitania chì l'avertenu chì a regina era in traccia di moresi per via ch'ella era in partu da cinque ghjorni senza risultatu. Leunardu face una prighera è a criatura, prigiunera in u corpu di a mamma, hè liberata. À San Leunardu, u rè dete di chè fà un munasteru in un locu chjamatu avà Saint-Léonard-de-Noblat, in u dipartimentu di a Haute-Vienne. À i ghjorni d'oghje, l'abitanti di issa piccula cità concianu pelli, facenu scarpi, fabricheghjanu a carta, travaglianu a purzellana... ma, seculi fà, eranu osteriarii è butteari per riceve tutti quelli chì, da l'Europa sana, venianu à pregà à San Leunardu per ch'ellu dia a libertà à i prigiuneri.
Etimolugia : da u lat. "leo" (leone) è u germ. "hart" (forte).
Casate : Leonardi, Leonardini, Leonarduzzi, Linardi, Lunardi.
Nomi : Leent, Lehar, Lehrd, Leindel, Leinhard, Len, Lendel, Lennard, Lennart, Léonard, Leonarda, Leonarde, Leonardo, Leonerd, Leonhard, Leonharde, Lernert, Leunarda, Leunardu, Liénard, Lienet, Liert, Linnert, Lionardo, Lunarda, Lunardu.
Paesi è cità: Tolla (festa patrunale).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
È purtantu era malaticciosu. Ma Silvia l'hà sempre curatu fenduli manghjà i pustimi di u so ortu chì, ella, si sfidava di ciò ch'elli vendianu à u marcatu. Hè morta in Roma versu l'annu 592, una duzina d'anni nanzu à u figliolu.
Etimolugia : da u lat."silva" (furesta, valdu).
Casate : Silvagnoli, Silvestri, Silvarelli (Cf Silivestru 31 dicembre).
Nomi: Fester, Jelvestr, Sailbheastar, Sila, Silane, Silas, Silivestru, Silouan, Silva, Silvaine, Silvana, Silvane, Silvano, Silvère, Silverio, Silvester, Silvestre, Silvia, Silviane, Silvin, Silvina, Silvino, Silvio, Silviu, Silvius, Sylvain, Sylvaine, Sylvan, Sylve, Sylvère, Sylvester, Sylvestre, Sylvette, Sylvie, Sylvin, Sylvius, Vester.
Paesi è cità : Brescia.
Zaccaria è Lisabetta eranu i Genitori di Ghjambattista u Precursore. Stavanu accantu à Ghjerusalemme. Ellu era prete. Eranu disgraziati di ùn avè figlioli, chì Lisabetta era sterile è tramindui avanzati in età. U Vangellu secondu San Lucca conta chì, un ghjornu chì Zaccaria era solu in u tempiu per offre l'incensiu à u Signore, ghjunse un anghjulu à diritta di l'altare chì disse: - Ùn teme nunda o Zaccarì, u Signore hà intesu e to prighere. A to moglia, Lisabetta, parturiscerà di un maschju è u chjamerai Ghjuvanni. È a ghjente si rallegrerà di issa nascita. È ellu cunvertiscerà parechji figlioli di Israele. - Ma - disse Zaccaria - sò vechju è a mio moglia ùn hè più giovana. L'anghjulu rispose: - Eiu sò Gabriele è stò davanti à Diu. Ghjè ellu chì mi manda per fatti sapè a bona nova. È, per datti a prova di ciò ch'o dicu, à partesi da oghje serai mutu sinu à u ghjornu chì iste cose accaderanu. È Lisabetta parturì di un maschju. Ottu ghjorni dopu, i vicini, i parenti ghjunsenu per circuncide u zitellu. Dissenu: u chjameremu Zaccaria cum'è u babbu. Allora u babbu scrisse nantu à una tavuletta chì ci vulia à chjamallu Ghjuvanni. È tandu ritruvò a parulla.
Etimolugia : da l'ebreu "zekaryah" (Iavè si ramenta). Nomi: Zaccaria, Zacchaeus, Zach, Zachariah, Zacharias, Zacharie, Zachary, Zacher, Zacherl, Zoch.
Paesi è cità : Venezia. Per Lisabetta, Cf Lisabetta di u Portugallu (u 4 lugliu).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
Carlu diventa u so secretariu di Statu. Subitu dopu, u ziu u face cardinale, li dà l'amministrazione di a dioccesi di Milanu, e legazioni di Bologna, Spoletta è Ravenna, è a commenda di l'abbazie di Mozzo, Polina, Colle è Nonantolla, ciò chì face un rivenutu di 52.OOO scudi à l'annu, sia u valore di 1.528.000 chilò d'argentu. Si tratta di un casu veradimente scandalosu ma, à l'epica, i patroni di a Chjesa circavanu più l'onori è u prufittu chè u Paradisu. Trè anni dopu, Carlu Borromeo cambia vita, raghjunghje a so dioccesi di Milanu è decide di mette in opera e decisioni di u cunciliu di Trento finitu in u 1563. Crea trè grandi seminarii è trè picculi, è apre 800 scole cù 6000 preti per amparà a duttrina. Si fece unipochi di nimici, tantu laichi chè preti. Un frate pruvò ancu à tumballu tirenduli una archibusgiata. Carlu Borromeo hè mortu in Milanu à 46 anni, u 3 nuvembre 1584. Lasciava una dioccesi chì fù un mudellu per tutti i paesi catolichi.
Etimolugia : da u germ. "harja" (armata) o "carl" (omu, maschju, omu di cundizione libera). Indì i Franchi, hà pigliatu u sensu di "maestru di Palazzu" è po "altu funziunariu di a Corte".
Casate : Carletti, Carli, Carlini, Carlotti, Doncarli.
Nomi : Carito, Carl, Carla, Carlettu, Carlina, Carline, Carlinu, Carlo, Carlos, Carlotta, Carlu, Carlyle, Carol, Carola, Carole, Carolin, Caroline, Charel, Charlemagne, Charlène, Charles, Charletta, Charley, Charlie, Charline, Charlot, Charlotte, Charly, Cheree, Cheryl, Chick, Chuck, Halle, Jarl, Karel, Karl, Karlota, Karlouchka, Kerdel, Korl, Linchen, Lini, Lola, Loleta, Lolita, Lotta, Lotte, Lottie, Sarel, Sherry, Sheryl, Siarl, Teàrlach.- In u 1981, in Corsica, Carlu venia à u 10esimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 26 omi nantu à 1000.
Paesi è cità : Milano.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
In Aleria esistia una chjesa di Santa Laurina. U titulu era appicciatu à un canunicatu. D'altre chjese eranu in Omessa, Corti, Vivariu è Corscia.
Ghjambattista Imperiali, vescu d'Aleria in Cervioni, hà alzatu a festa in ritu doppiu di prima classa cù uttava.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Lurenzu (10 agostu).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Da i tempi antichi, in Europa, u ricordu di i Morti si facia u primu nuvembre. D'altronde, in Corsica, hè sempre in usu, o era sempre in usu pocu tempu fà, di andà issu ghjornu à u cimiteriu.
Etimolugia : traduzzione di u let. "Omnes Sancti".
Casate : Santi, Desanti, Santelli, Santarelli, Santini, Santucci, Santoni.- In u 1981, in Corsica, a casata Santoni venia à u sestu rangu, dopu à Casanova, Albertini, Luciani, Mattei è Rossi (cantone di Zicavu: 29%, Santa Maria Sichè: 15%, Aiacciu 14%, Prunelli di Fiumorbu 10%). A casata Santini venia à u 29esimu rangu è Santucci à u 37esimu. À elle trè: Santoni, Santini è Santucci, riprisentavanu 12,4 casate nantu à 1000.
Nomi: Santa, Santinu, Santu, Tossanus, Toussain, Toussaine, Toussaint, Toussainte, Tutia.- U nome Santu - cum'è d'altronde Pasquale o Natale - ùn hè micca ricunnusciutu da a Cristianità. È purtantu, for di i paesi prutestanti, serve assai.- In u 1981, in Corsica, u nome Santu venia à u 14esimu rangu di i nomi maschili, era quellu di 13 omi nantu à 1000. Santa venia à u 14esimu rangu di i nomi feminili. Era quellu di 10 donne nantu à 1000.
Paesi è cità : Bustanicu (festa patrunale).
Detti è pruverbii : "À chì sumena avanti à i Santi, sumena pè i cantanti (l'ocelli)". "U primu di nuvembre, San Martinu risplende è si sparghje u vinu". Vene li Santi chì inchjarisce u vinu; à l'11 risplende San Martinu".
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Quand'ellu vultò, ottu anni dopu, fù fattu vescu di Ratisbona, in Baviera. Custì hè statu un amministratore di prima trinca. Hà messu a disciplina in u so cleru è, di i cunventi, ne hà fattu lochi di prighera chì, nanzu, ci si manghjava è ci si beia più ch'ellu ci si pregava.
Hè statu u maestru è direttore di u futuru imperatore di u Santu Imperu, Arrigu Secondu, un imperatore messu nantu à l'altari.
Un ghjornu, un disgraziatu, per vestesi, si avia tagliatu un pezzu di e tendine di u so lettu è i servi u vulianu impiccà: "Lasciatelu andà, disse Volfgangu. Soga ne avia bisognu". È u fece parte cù una vistura nova.
Quand'ellu fù in puntu di morte, Volfgangu si fece purtà davanti à l'altare per esse inoliatu. A ghjente vense à vede u spetaculu. "Lasciateli fighjà - disse à i so preti. Cusì penseranu à a soia a morte è forse ci si prepareranu".
Etimolugia : da u germ. "wolf" (lupu) ' "gang" (assaltu).
Nomi : Bulfon, Gangel, Volfango, Volfangu, Volgango, Volgangu, Wölfe, Wolfgang, Wölflein, Wülfke, Wülfken, Wülfling.
Quintinu serebbi unu di i missiunarii mandati da Roma in Gallia à l'epica di l'imperatore Massimianu. Serebbi statu vescu di una cità chjamata oghje Noyon-Tournai. Hè mortu versu l'annu 285. A so tomba l'averebbi trova Santu Eligiu, in Vermandu, l'attuale cità di Saint-Quentin, dipartimentu di l'Aisne.
Etimolugia : Quintinu hè un derivatu di u nome Quintu datu à u quintu figliolu.
Nomi : Koint, Kwint, Quentilien, Quentin, Quinctille, Quint, Quinta, Quintien, Quintila, Quintiliano, Quintilianu, Quintilien, Quintillus, Quintin, Quintina, Quintinu, Quinton.
Paesi è cità : Vermandois.
Litteratura : Walter Scott: "Quentin Durward" (1823).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.