Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Amanza hè una Corsa marturiata à l'epica di Santa Divota è Santa Laurina. Altru ùn si sà. U golfu di "Santa Manza", in fondu di a costa orientale di a Corsica, porta u nome di una cappella Sant'Amanza chì ghjera à un chilometru da u mare.


In Petrusella, à 25 km d'Aiacciu, ci hè un paisolu chì si chjama "Santa Manza" per via dinù di una chjesa dedicata à a santa. In Corsica ci era altre chjese cù listessu titulu, in Santu Petru di Tenda, in Ocana, in Appricciani, è una tramezu à Montemaiò è Lunghignanu.
Etimolugia : forse da u lat. "amandus" (à tene caru).
Nomi : Amance, Amand, Amandine, Amanza, Manda, Mandy, Manza.

Stefanu era un Corsu di i Prunelli di Fiumorbu. Frate di San Francescu, hè statu marturiatu in Terra Santa, in u 1391, cù trè cumpagni: Niculaiu di Slavonia, Deudatu di Rodez è Petru di Narbona. Una lettera mandata à i Catalani di Damascu, conta chì i quattru omi sò stati ottu anni in paese musulmanu nanzu di more pè a so fede. Certi frati, più struiti o più sperimentati chè elli, l'avianu fattu un scrittu chì vantava a religione catolica è attaccava quella di Magumettu. Elli, issu scrittu, sò andati à leghjelu davanti à u ghjudice di u lucale. Minacciati di esse tombi, anu ricusatu di rinnegà ciò ch'elli avianu lettu. Dissenu: "Ciò chè no avimu lettu hè ghjustu, santu è catolicu. Simu pronti à subì tutti i strazi è pronti à more". Marturiati durante trè ghjorni, ùn cediinu. Anzi, si ridianu di quelli chì i facianu soffre. Allora, l'anu dati à a folla chì l'hà messi in pezzi, chì hà lampatu i so membri in una brustasgia è spernucciatu e so osse. In u 1889, Roma hà accettatu u cultu di u Slavoniu Niculaiu è, in u 1898, l'hà stesu à l'Ordine franciscanu. Di l'altri ùn si ne parlò. Un decretu di canunizazione hà riparatu issa mancanza è assuciatu i quattru cumpagni.
Etimolugia : da u gr. "stephanos" (curona).
Casate : Stefani, Stefanacci, Stefanaggi, Stefanini, Stephani, Stephanopoli.
Nomi : Esteban, Esteffe, Estevan, Estève, Estienne, Etienne, Etiennette, Staffan, Staines, Steaphan, Steeje, Stefa, Stefaans, Stefan, Stefana, Stefani, Stefano, Stefanu, Steffel, Steffert, Steffie, Stepan, Stepanida, Stepha, Stephan, Stephana, Stéphane, Stephania, Stéphanie, Stephanson, Stephanus, Stephen, Stevana, Steve, Steven, Stevena, Stevenje, Stevenson, Stevie, Stiobban.
Prutezzione : Stefanu hè u santu patrone di i funditori, cavapetre è scarpellini.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : corsa Lingua
Mardi 13 Novembre 2012 à 23:59

Secondu Sulspiziu Severu, un storicu di u seculu quintu, autore di una vita di San Martinu, Briziu - ch'ellu hà cunnusciutu -, era un pocu di bonu. San Martinu l'avia racoltu chjucu, l'avia allevatu è n'avia fattu un prete. Quand'ellu fù prete si n'andò da u munasteru duv'ellu stava per campà da riccone, cù panni di lussu, belli cavalli piena a stalla è belle schjave piena a casa.


Aspettava ch'ellu murissi "issu vechju scemu di Martinu" - cum'ellu dicia - per piglià u so postu. L'annu 397, Martinu more è Briziu diventa vescu di Turone (l'attuale cità di Tours, in l'Indre-et-Loire). Trenta anni dopu, suspettatu di avè messu incinta una sora, li tocca à scappà per ùn fassi tumbà. Si ne và in Roma, ci stà sette anni, è cunvince u papa ch'ellu era nucente. Rivenutu in a so dioccesi, ci vole à crede ch'ellu ebbe una cundotta assai edificante postu ch'ellu hè statu santificatu. Hè mortu versu l'annu 447.
Etimolugia: da u celticu "brigh" (forza, putenza).
Nomi: Brès, Brice, Bricius, Brictius, Brix, Briz, Briziu, Bryce.
Paesi è cità: Orvieto.
Prutezzione: a pena in corpu.

Diegu hè un spagnolu natu accantu à Siviglia versu l'annu 1400, mortu in a cità andalusa d'Alcala u 12 nuvembre 1453. Era un frate laicu franciscanu, giardinaru, purtinaiu, infirmieru o cucinaru, secondu i bisogni di u cunventu chì l'accuglia. In u 1450, andò in Roma per assiste à a canunizazione di San Bernardinu di Siena. Eranu ghjunti 4000 franciscani, accatastati in un cunventu, quand'ella schjattò una epidemia. Diegu facia da infirmieru. Anu rimarcatu chì e scatule è e buttiglie di medicine ùn viutavanu mai. Diegu disse: "Diu hè più putente chè tutti i medichi è tutti i speziali di Roma aduniti". U so più grande miraculu, Diegu u fece centu anni dopu mortu. In u 1562, un figliolu di Filippu Secondu di Spagna si era sciappatu u capu, caschendu da cavallu. U rè fece apre a tomba di Diegu. U santu omu era cum'è quandu l'avianu sepoltu. Paria ch'ellu durmissi. Anu asciuvatu a so faccia cù un mandile di seta ch'elli anu messu nantu à u capu di u principe, chì guarì. Ghjè, à a dumanda di Filippu Secondu chì u papa, in u 1588, messe à Diegu nantu à l'altari.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Ghjacumu (3 maghju).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : corsa Lingua
Mardi 13 Novembre 2012 à 01:24

Aureliu era un Primatu d'Africa à l'epica di Santu Agustinu è cumandava à 500 veschi. Per quasi 40 anni, fù unu di i capi di a Chjesa d'Occidente è u vescu di Roma avia per ellu assai riguardu. Quand'ellu hè statu sceltu cum'è vescu, era diacunu di Cartagine.


Saviu, prudente, energicu, Aureliu ebbe à luttà contru à u paganisimu, contru à l'eretichi (Dunatisti, Tertullianisti è Pelasgichi), ma dinù contru à unipochi di i so preti troppu infingardi, è dumandò à Santu Agustinu di scrive un libru contru à i frati sfaccendati è uziosi. Cù simplicità, muderazione, ma dinù cù assai auturità, hà direttu 36 cuncilii pruvinciali. A so mudestia fece chì lasciava sempre parlà à Santu Agustinu. Hà incaricatu i so preti di annunzià a parulla di Diu è hà istituitu di cantà i Salmi durante a messa. Serebbi mortu u 20 lugliu di l'annu 430, trè settimane nanzu à Santu Agustinu, dui anni dopu chì i Vandali abbianu occupatu l'Africa. 
Etimolugia : forse da u gr. "aurios" (aurora, u fà di u ghjornu), o da u lat. "aureus" (cum'è l'oru).
Nomi : Auleria, Auleriu, Aure, Auré, Aurèle, Aurelia, Aureliano, Aurelianu, Aurélie, Aurélien, Aurélienne, Aurelio, Aureliu, Auriane, Aurica, Auriole, Aurora, Aurore, Avreliane, Orell.
Paesi è cità :  E Cannelle, pieve d'Urcinu.

Di Rinatu ùn si sà nunda, for di una legenda. Issa legenda dice chì, un ghjornu, à u seculu quintu, una donna dumandò à San Maurigliu, vescu d'Angers, di falli un figliolu. Maurigliu fece una prighera è, l'annu dopu, nasce un maschju. Sette anni passanu. Una mane, a donna rivene à truvà u vescu mentre ch'ellu era à l'altare, per dilli chì u zitellu si muria. Maurigliu finisce a so messa, pianu pianu, è po parte. Era troppu tardi. Allora, cum'è scimignulitu, scappa in Inghilterra. U cercanu per celu è per terra è ùn u trovanu chè sette anni dopu, in un ortu, in traccia di vangà. U vestenu da vescu è u si portanu. Subitu ghjuntu, Maurigliu và nantu à a tomba di u figliolu... è u vede sorte, in salute. U cunfirmeghja è li dà u nome di Rinatu (natu una seconda volta). U zitellu ingrandò è, à a morte di Maurigliu, u sustituì cum'è vescu d'Angers.
Santu Rinatu fù festighjatu per seculi è seculi ma a fola piace pocu à a Chjesa è, u 12 nuvembre, preferisce celebrà a memoria di u Ghjesuitu René Goupil, sbarcatu à u Canadà in u 1635, appena dopu à Champlain, è tombu da l'Irrocchesi in u 1642.
Etimolugia : u nome Rinatu usa assai, mancu tantu pè i santi chì l'anu purtatu, ma pè u so valore misticu, cù u significatu di "natu à una vita nova per via di u battezimu". In Corsica, in u 1981 venia à u vintesimu rangu di i nomi maschili cù 9 omi nantu à 1000.
Casate : Rinaldi, Linardi.
Nomi : Nata, Rena, Renaat, Renat, Renata, Renate, Renatka, Renato, Renatu, Renatus, René, Renée, Renelle, Rentje, Rinata, Rinatu.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Lundi 12 Novembre 2012 à 00:20 | Commentaires (0)

Martinu hè natu versu l'annu 316 à a fruntiera ungarese. À l'età di 15 anni, era un suldatu di a Guardia imperiale. Contanu chì, un ghjornu, hà datu a medità di u so mantellu à un poveru spillaccheratu è chì, a notte, hà sunniatu à Ghjesù immantellatu dicendu à u Babbu: "U mantellu, hè Martinu chì u m'hà datu". Allora si hè fattu battizà, hà lasciatu l'armata è hà fattu u rimitu


À l'età di 44 anni, ghjunghje in Pictavi (l'attuale cità di Poitiers), scontra à santu Ilariu, è facenu un munasteru. Serebbi u primu munasteru fattu in e Gallie. À 54 anni, hè fattu vescu di Turone (l'attuale cità di Tours, in l'Indre-et-Loire). More à 81 annu, l'8 nuvembre 397, dopu à avè evangelizatu una grande parte di a Gallia. Oghje, in Francia, Martinu hè u santu patrone di 3600 chjese è 485 paesi.
Etimolugia : da u lat. "martinus" (dedicatu à u diu Marte).
Casate : Martini, Martinenghi, Martinelli, Martinetti, Martinaggi, Martinucci, Demartini.
Nomi :Maartina, Machin, Marcin, Màrtainn, Märtel, Marten, Märten, Marti, Märti, Martie, Martin, Martina, Martine, Martinho, Martinian, Martiniana, Martiniano, Martinianu, Martinianus, Martinien, Martinienne, Martinka, Martino, Martinu, Martinus, Martjin, Martl, Marton, Martsen, Marty, Martyn, Matten, Mertens, Mirtel, Tien, Tienis, Tiens, Tinie, Tinus.
Paesi è cità : Lucca, Belluno, Amiens, Braga, Colmar, Magdeburgu, Tours, Uri, Utrecht, Vienne. In Corsica, Martinu hè u santu u più festighjatu dopu à Maria, Ghjuvanni è Petru: Canale di Verde, Bisè, Costa Rota, Cuttoli Curtichjatu, Erone, Evisa, Patrimoniu, Ruspigliani, Sari d'Urcinu, San Martinu di Lota, Siscu, Tavacu, u Viscuvatu, Letia, Sotta.- L'isula di a Martinica hè stata scuperta da Cristofanu Culombu u ghjornu di San Martinu 1493.
Prutezzione : Martinu hè u santu patrone di i bottai, di i militari fantacini è di i pedoni.
Detti è pruverbii : Martinu hè u santu di a divizia. Quandu omu passava davanti à ghjente chì cuglia uva, biade o frutta, per salutalla si dicia: "San Martinu!"; à i giovani sposi, si dicia: "San Martinu è figlioli maschji". Un pruverbiu dice: "San martinu, mostu vale vinu", vole dì chì l'11 nuvembre si passanu e botti per tirà u vinu... s'ella ùn era digià fatta pè i Santi. Filastrocca zitellina: "Ùn piuvì, ùn piuvì chì ùn vole San Martì; San Martì hè cullatu in celu à sunà le trè campane pè i vivi, pè i morti, pè i Santi Pater nostri."



Tags : Lingua corsa
Dimanche 11 Novembre 2012 à 00:29

Salvadore hè un nome di devuzione cristiana, senza ch'ellu sia quellu di un santu. Hè datu in l'onore di Ghjesù salvendu u mondu. Serve, o servia assai, in Italia, in Spagna, è in Corsica.
Casate : Salvadori, Salvatori, Salvarelli.



Vendredi 9 Novembre 2012 à 00:10

Di Leunardu ùn si sà nunda di certu. Averebbi campatu trà u seculu sestu è u seculu decimu. Una legenda dice ch'ellu era u figlianu di Clodoveu, rè di i Franchi, ch'ellu ricusò di esse suldatu per ùn avè sangue nantu à a cuscenza, è ch'ellu hè statu urdinatu prete da San Remigiu.


 U cumpare u vulia fà vescu ma ellu ricusò dumandenduli a grazia di lasciallu andà à visità i prigiuneri per cunverteli è dalli a libertà. Dopu à avè giratu a Gallia suprana, hè falatu versu u meziornu. Ghjuntu in u Limusinu, scontra i servitori di u rè d'Acquitania chì l'avertenu chì a regina era in traccia di moresi per via ch'ella era in partu da cinque ghjorni senza risultatu. Leunardu face una prighera è a criatura, prigiunera in u corpu di a mamma, hè liberata. À San Leunardu, u rè dete di chè fà un munasteru in un locu chjamatu avà Saint-Léonard-de-Noblat, in u dipartimentu di a Haute-Vienne. À i ghjorni d'oghje, l'abitanti di issa piccula cità concianu pelli, facenu scarpi, fabricheghjanu a carta, travaglianu a purzellana... ma, seculi fà, eranu osteriarii è butteari per riceve tutti quelli chì, da l'Europa sana, venianu à pregà à San Leunardu per ch'ellu dia a libertà à i prigiuneri.

Etimolugia : da u lat. "leo" (leone) è u germ. "hart" (forte)
Casate : Leonardi, Leonardini, Leonarduzzi, Linardi, Lunardi.
Nomi :  Leent, Lehar, Lehrd, Leindel, Leinhard, Len, Lendel, Lennard, Lennart, Léonard, Leonarda, Leonarde, Leonardo, Leonerd, Leonhard, Leonharde, Lernert, Leunarda, Leunardu, Liénard, Lienet, Liert, Linnert, Lionardo, Lunarda, Lunardu.
Paesi è cità :Tolla (festa patrunale).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.

Dans le cadre de l'émission Anniversarii :du lundi au samedi à 12h02 et 16h02; le dimanche à 17h02.




Mardi 6 Novembre 2012 à 01:44

Silvia, forse di urigine siciliana, era maritata cù un nobile rumanu. Era a mamma di u santu papa Gregoriu Magnu, unu di i più celebri, un papa chì hà fattu assai pè a liturgia, pè a disciplina ecclesiastica è pè u casale di a Chjesa. È purtantu era malaticciosu. Ma Silvia l'hà sempre curatu fenduli manghjà i pustimi di u so ortu chì, ella, si sfidava di ciò ch'elli vendianu à u marcatu. Hè morta in Roma versu l'annu 592, una duzina d'anni nanzu à u figliolu. Etimolugia: da u lat."silva" (furesta, valdu).


Casate: Silvagnoli, Silvestri, Silvarelli (Cf Silivestru 31 dicembre).
Nomi : Fester, Jelvestr, Sailbheastar, Sila, Silane, Silas, Silivestru, Silouan, Silva, Silvaine, Silvana, Silvane, Silvano, Silvère, Silverio, Silvester, Silvestre, Silvia, Silviane, Silvin, Silvina, Silvino, Silvio, Silviu, Silvius, Sylvain, Sylvaine, Sylvan, Sylve, Sylvère, Sylvester, Sylvestre, Sylvette, Sylvie, Sylvin, Sylvius, Vester.
Paesi è cità : Brescia.

Zaccaria è Lisabetta eranu i Genitori di Ghjambattista u Precursore. Stavanu accantu à Ghjerusalemme. Ellu era prete. Eranu disgraziati di ùn avè figlioli, chì Lisabetta era sterile è tramindui avanzati in età. U Vangellu secondu San Lucca conta chì, un ghjornu chì Zaccaria era solu in u tempiu per offre l'incensiu à u Signore, ghjunse un anghjulu à diritta di l'altare chì disse:
- Ùn teme nunda o Zaccarì, u Signore hà intesu e to prighere. A to moglia, Lisabetta, parturiscerà di un maschju è u chjamerai Ghjuvanni. È a ghjente si rallegrerà di issa nascita. È ellu cunvertiscerà parechji figlioli di Israele.
- Ma - disse Zaccaria - sò vechju è a mio moglia ùn hè più giovana.
L'anghjulu rispose: - Eiu sò Gabriele è stò davanti à Diu. Ghjè ellu chì mi manda per fatti sapè a bona nova. È, per datti a prova di ciò ch'o dicu, à partesi da oghje serai mutu sinu à u ghjornu chì iste cose accaderanu. È Lisabetta parturì di un maschju. Ottu ghjorni dopu, i vicini, i parenti ghjunsenu per circuncide u zitellu.
Dissenu: u chjameremu Zaccaria cum'è u babbu. Allora u babbu scrisse nantu à una tavuletta chì ci vulia à chjamallu Ghjuvanni. È tandu ritruvò a parulla.
Etimolugia : da l'ebreu "zekaryah" (Iavè si ramenta). Nomi: Zaccaria, Zacchaeus, Zach, Zachariah, Zacharias, Zacharie, Zachary, Zacher, Zacherl, Zoch.
Paesi è cità : Venezia. Per Lisabetta, Cf Lisabetta di u Portugallu (u 4 lugliu).
                                          Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
                                                 du lundi au samedi à 10h30.

                                       Dans le cadre de l'émission Anniversarii : du lundi au samedi
                                             à 12h02 et 16h02; le dimanche à 17h02.



Lundi 5 Novembre 2012 à 16:43
1 ... « 53 54 55 56