Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Ghilardu era un frate natu in Francia. Hè mortu vescu à u Portugallu u 5 dicembre 1109.


Un ghjornu chì l'arcivecu di Toledu era ghjuntu à u munasteru di Mussacience (l'attuale Moissac, in u dipartimentu di u Tarn-et-Garonne), intese cantà cusì bè chì ne era una maraviglia. Amparendu ch'ellu era Ghilardu chì dirigia i cantori, u si purtò cun ellu in Spagna. In Toledu, Ghilardu si fece una riputazione di grande musicante è di santità.
Elettu vescu di Braga, à u Portugallu, Ghilardu dà forza à a religione catolica, chì avia persu assai per via di a prisenza di i Mori, è cunverte quasi tutti i sgiò di a dioccesi chì, nanzu, ùn campavanu chè di rapine è ùn pensavanu chè à bambuscià.
Ghilardu hè mortu in Bornos, un ghjornu ch'ellu cunsacrava una di e numerose chjese ch'ellu avia fattu ricustruì.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Gherardu (u 3 uttobre). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30


Tags : Lingua corsa
Mercredi 5 Décembre 2012 à 00:29

Barbara serebbi una vergine marturiata à u terzu o quartu seculu, forse in Egittu, o à u Libanu, o in Nicumedia, o in Roma, forse ancu in Toscana


A legenda conta ch'ella era una bellissima zitella sequestrata da u babbu per francalla da l'omi. Pudia riceve vechji filosofi è vechji pueti per istruissi. Quelli, ùn si sò micca cuntentati di amparalli i secreti di a sapienza, l'anu cunvertita à u Cristianisimu.
Quandu u babbu a sà, a sottumette à u turmentu di u focu, ma u focu ùn pò nunda contru à ella. Allora, a face scapà. Tandu u focu di u celu si scatena è tomba u babbu.
Etimolugia : da u gr. "barbaros" (barbaru, strangeru).
Nomi : Baab, Babette, Babie, Bärb, Barbara, Barbary, Barbe, Bärbel, Barberina, Barberine.
Paesi è cità : Paternò. In Corsica hè festa patrunale in Cavru, ma Barbara avia altre chjese: in Zonza, Guargualè, Figari, Sotta, forse in Pitrettu Bicchisgià, Sartè è Orezza.- Nantu à a cumuna di u Poghju di Moriani, tramezu à Santa Cristina di Campulori è u paese, in un locu chjamatu Santa Barbara, ci era una abbazia chì dipendia da i frati benedittini di l'isula di Monte Cristu.
Prutezzione : per via di u focu citatu in a legenda, Barbara hè diventata a santa patrona di l'artigliori, i suldati di u geniu, i minadori, l'armurieri è i pumpieri. A preganu pè u tonu è a morte subitania.
Usi  : u ghjornu di Santa Barbara, si pianta u granu dentru à piatti tenuti à u bughju. U granu serà propiu bellu in Natale è serverà per decurà u presepiu.

Ghjuvanni u Damascenu (vene à dì: di a cità di Damascu, in Siria) era figliolu di un anzianu ministru di e finanze. Era prefettu à a Corte di u Califfu quandu, à 50 anni, si hè fattu frate à a laura di Mar Sabba, in Palestina. Hè custì ch'ellu hè mortu versu l'annu 749. Avia una centinara d'anni. Era un sapiente è puetu. U so libru "Surgente di a Cunnuscenza" hà fattu sapè, in Occidente, a duttrina di i Patri d'Oriente. Hè statu traduttu in latinu versu l'annu 1150. San Tumasgiu d'Aquinu u cita aspessu.
In u 1890, Ghjuvanni u Damascenu hè statu fattu duttore di a Chjesa da u papa Leone XIII.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Ghjuvanni (27 dicembre).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Mardi 4 Décembre 2012 à 00:10

Francescu Saveriu hè natu u 7 aprile 1506 in un castellu spagnolu di a Navarra, accantu à Pamplona.Hè andatu à fà i so studii in Parigi è custì hà scontru u so paisanu, Gnaziu di Loiola. U 15 agostu 1534, tramindui è cinque altri cumpagni facenu u votu di creà una cungregazione. È cusì hè nata a Cumpagnia di Ghjesù chì prupunia à i so membri di girà u mondu per sparghje e parulle di Diu (Cf 31 lugliu).


Fatu prete à 31 annu, u Ghjesuitu Francescu Saveriu parte, quattru anni dopu, per l'Indie portughese. Imbarca in Lisbona à u mese d'aprile 1541 è, tredeci mesi dopu, ghjunghje in a cità di Goa.
Anu contu chì, in dece anni di missione, hà fattu più di 100.000 chilometri. I primi sette anni hà giratu l'Indie suttane, l'isula di Seilan, a Malesia è l'Indonesia. In u 1549, li riesce di entre à u Giappone, ci stà dui anni, è crea una piccula cumunità cristiana di 1000 persone, cumunità chì, vinti anni dopu à a so partenza ne conterà 30.000. Scrivia: "U populu di u Giappone hè u megliu di i populi".
Per cunverte e pupulazioni, ùn circava teurie cumplicate. Li amparava u Credu, u Pater Nostru è l'Ave Maria, servendusi di un interpetru. Incaricava i catechisti di cuntinuvà a so opera è si ne andava in altrò.
Francescu Saveriu manghjava pocu, pregava assai è ghjera sempre alegru.
In u 1551, rientre in l'Indie, decisu à passà in a China. Ghjuntu in l'isula di Scianguvan, di punta à Cantone, hè malatu è si ne more in una baracca, solu cù l'interpetru. Trè settimane dopu, sò ghjunti da Goa per piglià u so cadaveru è interrallu in issa cità.
Etimolugia : Francescu Saveriu vole dì Francescu di i Iaverri, chì ghjera u nome di u castellu duv'ellu hè natu. Hè una parulla basca chì currisponde à a corsa: Casanova.
Paesi è cità : Indie, Mongolia, Pakistan, Piacenza, Bastia, Goa, Macao, Portugallu, Pamplona. In Corsica: Ghidazzu.
Prutezzione : missiunarii; turisimu. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 3 Décembre 2012 à 00:28

Ghjulianu l'Apostatu, nipote di Custantinu, hè statu imperatore mancu dui anni (361-363). U so cugnome vene da u fattu ch'ellu hà rinnegatu u so battezimu cristianu. Hà pruvatu à cumbatte u Cristianisimu è à sparghje una specia di duttrina politeista. Dava tutti l'impieghi, civili è militari, à i pagani, è scacciafughjava quelli chì praticavanu a religione di Ghjesù Cristu senza veradimente persecutalli. Cusì avia fattu nasce una certa odiosità è ci fù quantunque qualchì martiru.


Contanu chì, à Bibiana l'avianu messa in manu à una rofiana per ch'ella ne fessi una prustituta, ma ùn a ci fece. Nè mancu pobbe falli rinnegà a so fede. Allora, l'anu liata à una culonna è l'anu tichjata di colpi cù un staffile piumbatu, sinu à ch'ella morghi.
Etimolugia : da u lat. "vivianus" (vivace).
Casate : Viviani.
Nomi: Bibian, Bibiana, Bibiane, Bibianu, Fithian, Vibien, Viv, Vivence, Vivencion, Viventiol, Vivia, Vivian, Viviana, Viviane, Vivianne, Viviano, Vivianu, Vivien, Vivienne, Vivine.
Prutezzione:  preganu à Santa Bibiana pè a pena in capu è u malcaducu.

Ghjuvanni Ruysbroeck, dettu Ruysbroeck l'Ammirabile, natu in u 1293, mortu in u 1381, hè unu di i megliu scrittori mistichi. I so libri: "E Nozze spirituale", "E Sette Chjudende", "U Libru di a più Alta Verità", è d'altri, tradutti in parechje lingua, sò letti ancu avà.
Era natu à Ruysbroeck, accantu à Brusselle, è fù 26 anni cappellanu di a chjesa Santa Gudulla di issa cità. Dopu, hà creatu, à Groenendael, in u Brabante belgicu, una piccula cumunità di canonichi regulari ch'ellu hà guvernatu sinu à a so morte à 87 anni. Tutti u tenianu caru è ùn li truvavanu alcun difettu for di u frate giardinaru di u cunventu. Quellu li rimpruverava di ùn sapè distingue un legume da una gattiva erba è suffria quand'ellu u vedia ghjunghje in l'ortu per zappittà i pustimi.

Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.



Dimanche 2 Décembre 2012 à 00:01

Eligiu era un santu assai pupulare in Francia per via di a canzona:
Le bon roi Dagobert avait sa culotte à l'envers.
Le grand Saint Eloi lui dit: O mon Roi!
Votre Majesté est mal culottée.
C'est vrai lui dit le Roi,
je vais la remettre à l'endroit.


Eligiu era un orefice natu versu l'annu 588 à Chaptelat, vicinu à Limoges.
U rè di i Franchi, Cluttariu Secondu, l'avia datu l'oru per falli un tronu. Eligiu li ne fece dui. Allora u rè u fece direttore di a Zecca. E munete d'oru di tandu portanu a so signatura.
À a morte di Cluttariu, u figliolu, Dagobertu Primu, cugnumatu u Salomone di i Franchi, fece di Eligiu u so primu cunsiglieru.
À 51 annu, dui anni dopu à a morte di Dagobertu, Eligiu si hè fattu prete è ghjè diventatu u vescu di Noviomagu, l'attuale cità di Noyon, in u dipartimentu di l'Oise. Hè mortu in issa cità u 1u dicembre di l'annu 660. Avia una settantina d'anni.
Etimolugia: da u lat. "eligius" (elettu... da Diu).
Nomi : Eligiu, Eloi, Eloy.
Paesi è cità : Anversa, Dunkerque, Limoges, Marseglia, Noyon, Bologna.
Prutezzione : Eligiu hè u santu patrone di l'orefici, di i stazzunari è, in generale, di tutti quelli chì battenu u ferru.

U 1u dicembre si festighjeghja dinù à Santa Fiurenza.
Una Santa Fiurenza, chì campava à u seculu quartu, serebbi stata cunvertita da Santu Ilariu, vescu di Poitiers.
Un'altra Santa Fiurenza campava à u seculu sestu in Spagna è ghjera a surella di Santu Leandru è Santu Bisidoru.
Etimolugia è nomi
: Cf Fiurenzu (4 lugliu).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Samedi 1 Décembre 2012 à 01:38

Andria è Petru, u fratellu, eranu dui Palestinesi nati in Betzaide, piscadori cum'è u babbu. Eranu discepuli di San Ghjuvan Battista, quand'ellu passò Ghjesù. E' Ghjesù disse: "Venite cù mè, oramai pescherete l'omi". Cusì conta u Vangellu secondu San Ghjuvanni.


Andria hè citatu trè volte in i Vangelli:
. quand'ellu dete cinque pani è dui pesci à Ghjesù chì nutrì 5000 persone;
. quand'ellu prisentò i pelegrini grechi à Ghjesù;
. è quand'ellu vulia sapè da Ghjesù a data di a destruzzione di u Tempiu di Ghjerusalemme.
Un' si sà duv'ellu hè andatu dopu à e Penticosti. Certi pensanu ch'ellu hè mortu in Grecia, liatu nantu à una croce in forma di icchisi: a croce di Santu Andria.
Etimolugia : da u gr. "andros" (omu virile, curaggiosu).
Casate : Andrei, Andreoli, Andreotti, Andreini, Andreani, Andreucci.
Nomi : Anders, Andor, André, Andrea, Andreani, Andreanu, Andreas, Andrée, Andreu, Andrew, Andria, Andrieu, Drew, Dries.- In Corsica, in u 1981, Andria venia à u tredecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 15 omi nantu à 1000.
Paesi è cità : Amalfi, Pienza, Sarzana, Russia, Scozia. In Corsica: Biguglia, a Campana, a Crucichja, Lecci, Loretu di Casinca, Olcani, Oletta, Omessa, u Poghju di Nazza, Sant'Andria di Boziu, Sant'Andria di u Cotone, Sant'Andria d'Urcinu, Sant'Andria di Tallà, Surbuddà, Ersa.
Prutezzione : Andria hè u santu patrone di i piscadori è di i marcanti di pesci. U preganu e donne in brama di figlioli..
Detti è pruverbii : Fin'à Sant'Andria, sumena in boscu è in via; da Sant'Andria in dà, guarda induve lampà. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Vendredi 30 Novembre 2012 à 02:18

Saturninu serebbi un Grecu mandatu in Spagna è in Gallia da u papa Fabianu (240-253). Hà evangelizatu u Linguadocca è ghjè diventatu vescu di Tolosa, in l'attuale dipartimentu di a Haute-Garonne, duv'ellu hè mortu versu l'annu 250.


A legenda conta chì, duv'ellu ghjunghjia, u demoniu ùn avia più chè disfatte. A' u Capitoliu di Tolosa, i dii pagani si eranu ammutuliti. Allora, i so preti si sò aduniti per circà a ragione di issu fattu novu. A cunclusione fù chì a ghjunta di Saturninu ne era a causa.
Ghjustapuntu, Saturninu passava davanti à u Capitoliu. A folla u t'inguanta per ubligallu à participà à i sacrifizii. Saturninu ricusa è, in issu mentre, l'iduli cascani in terra à pezzi. Tandu, l'appendenu à a coda di un toru chì ghjera custì per esse sacrificatu. Danu a voce à u toru chì parte è di Saturninu ne face u striscinu.
Quessa hè a legenda, ma u fattu si stà chì, da almenu l'annu 1000, Saturninu hè un santu assai pupulare in u meziornu di a Francia duve più di vinti dipartimenti anu paesi chì portanu u so nome.
Etimolugia : da "Saturnu", u diu paganu di e seminere, di a divizia, di a ghjustizia è di a libertà.
Paesi è cità : Tolosa, Pamplona, Navarra. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 29 Novembre 2012 à 01:44

Severinu era un rimitu chì campava nantu à e sponde di a Senna, vicinu à duv'ellu hè oghje Parigi. Serebbi mortu versu l'annu 540.


Nantu à a so tomba, averebbinu fattu un oratoriu, rottu da i Nurmani. Oghje ci hè a chjesa di San Severinu, una di e più anziane è di e più belle chjese gottiche di Parigi.
Etimolugia: da u lat."severus" (severu).
Casate : Severi, Severuni, Severoni.
Nomi : Frein, Freng, Frin, Frings, Saverina, Saverinu, Seva, Seve, Sévéra, Sévère, Severiana, Severiane, Severianka, Severiano, Severianu, Sévérien, Sévérienne, Séverin, Séverine, Severinje, Severinu, Severinus, Sevir, Sören, Sövrin, Vira.
Nanzu, in Roma, u 27 nuvembre celebravanu a memoria di Guglielmu di Spiluncatu. Frate Minore, Pruvinciale di l'Ordine, avia fattu u cunventu di Vicu. U 15 marzu 1481 diventava vescu di Sagone. In u 1493, si n'andava in Roma cum'è vicicuratu di Santa Maria Maggiore. Muria l'annu stessu è ghjera sepoltu in a chjesa San Ghjilormu. Era un gran predicadore chì avia cunvertitu una mansa di peccadori, è fattu stancià parechje nimicizie. Avia u donu di prufettizà è di fà miraculi. U papa Sistu Quartu li averebbi accurdatu l'indulgenzia pienaria per una chjesa Santa Maria di Loretu, in Casinca. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Mardi 27 Novembre 2012 à 00:11

Delfina era una Provenzale nata versu l'annu 1283 in a muntagna di u Luberone. À 13 anni si marita cù Elzearu chì ne hà 15. Facenu una vita di penitenza è di prighere, senza neglicentà certi duveri mundani è cunservendu a so virginità senza chì nimu si ne dubiteghji.


Quand'ellu hà 23 anni, Elzearu hà una lascita impurtante: u cuntatu di Sabranu, in Provenza, è quellu di Arialdu, in Italia, è diventa u vassale di Rubertu, rè di Napuli. Rubertu hà tanta cunfianza in ellu chì li dà a tutella di u figliolu è, in u 1323, u manda in Francia per circalli una moglia. In Parigi, Elzearu si more. Serà canunizatu in u 1369 da u papa Urbanu Quintu chì ghjera u ziu è u cumpare.
À a morte di u maritu, Delfina avia una quarantina d'anni. Campa torna una vintina d'anni à a Corte di Napuli duve a regina, una donna assai divota, ùn si ne vulia sfà. Quandu a regina more, si ne volta in Provenza, à u paese nativu. Hè morta à l'età di 78 anni, u 26 nuvembre 1360.
E so osse, è quelle di u maritu, si trovanu in a cattedrale d'Apt, in u Vaucluse.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Delfinu (u 14 dicembre).

Lurenzu, di Portu Mauriziu, natu in u 1676, mortu in u 1751, era figliolu di un patrone di barca chì navigava longu à e coste di a Liguria è di a Toscana. À 21 annu, si hè fattu frate. À 30 anni hà principiatu à predicà. Hà predicatu durante più di 40 anni, fendu missioni quindi è culandi. Santu Alfonsu Maria, di i Liguori, hà dettu chì missiunariu famosu cum'è ellu ùn ci ne era mai statu. I Corsi anu cunnusciutu e so qualità strasurdinarie in u 1744, da u 12 maghju à u 18 nuvembre.
Duv'ellu andava, urganizava Via Crucis in 14 stazioni per ramintà a strada fatta da Ghjesù striscinendu a so croce da Ghjerusalemme à u Calvariu. A Via Crucis di San Leunardu, stampata è ristampata, principia cusì:

L'orme sanguigne
Del mio Signore,
Tutto dolore,
Seguiterò.
E il core intanto
per li occhi in pianto
Sopra il Calvario
Distillerò.
È u populu rispundia à ogni stroffa:
Vi prego o Gesù buono,
Per la vostra passion
Darci perdono.
U 23 nuvembre 1751, era un marti. Rientrendu in Roma, San Leunardu fù persuasu ch'ellu avia più pocu à campà. Quand'ellu passò a Porta del Popolo, disse à u cumpagnu Frà Diego: "Canta u Te Deum, eiu feraghju e risposte". U venneri era mortu.
Etimolugia, casate è nomi :  Cf u 6 nuvembre.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Lundi 26 Novembre 2012 à 01:09

Hè festa patrunale in Albitreccia. Catalina hè una di e più celebre frà e martire di i primi seculi di u Cristianisimu. A legenda dice ch'ell'era a figliola di u rè d'Alessandria, a più bella è a più sapiente di e zitelle di l'Imperu. À 17 anni, annunzia ch'ella si vole marità è ch'ella vole un maritu bellu cum'è ella, sapiente quant'è ella. A seconda cundizione fece chì nimu si prisentò.


Un rimitu chì, aspessu, avia revelazioni, li disse: "Hè a Vergine Maria chì ti buscherà u sposu di i to sogni". A notte dopu, Maria apparisce à Catalina, tenendu à Ghjesù pè a manu. Li dumanda:
- U voli ?
- Iè chì u vogliu.
- È tù ? dice Maria à Ghjesù.
- Innò. Hè troppu goffa, risponde Ghjesù.
Pianghjendu, Catalina si ne và à truvà u rimitu è li conta u fattu.
- Ùn mi vole! Dice chì sò goffa!
- Ùn hè micca a to persona chì li dispiace, hè a to anima imbuffata d'orgogliu. Lascia fà à mè.`U rimitu li amparò a duttrina, a battizò è a rese umile. Cusì Ghjesù a truvò bella è li messe l'anellu. Fù u famosu matrimoniu misticu di Santa Catalina.
Da tandu, Catalina ùn pensò più chè à raghjunghje u so sposu.
Un ghjornu, l'imperatore Massenziu ghjunghje in Alessandria. Catalina li rimpruvereghja di persecutà i Cristiani è li face a prova chì a so religione era falza. Ùn sapendu risponde, l'imperatore adunisce cinquanta filosufi, i più capaci di a pruvincia. Catalina l'ammutulisce è i cunverte. È cunverte dinù a moglia di Massenziu, l'aiutante di campu è 200 ufficiali. L'imperatore i fece brusgià vivi.
Ghjunta l'ora di a morte di Catalina, unu di i filosufi brusgiati fala da u celu è li cinghje a fronte d'una curona in oru.
Alora, una mascina oribile si avanza nantu à quattru rotule cù spinzoni è seghe chì giranu in sensu cuntrariu. Di Catalina ne face una pappina, racolta da l'anghjuli è purtata nantu à u Sinai.
Catalina, simbulu di libertà, d'independenza, è di tenacità indì a difesa di i diritti di l'omu, hè diventata a santa padrona di l'avucati.
Etimolugia è nomi : Cf Santa Catalina di Siena (29 aprile).
Paesi è cità : Jaen, Magdeburgu, Oppeinheim. In Corsica: Albitreccia.
Prutezzione : filosufi, vechje figlie, sculari, arrutini, mulinari, filatrici...- Catalina d'Alessandria hè a santa patrona di l'avucati bastiacci. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Dimanche 25 Novembre 2012 à 01:56
1 ... « 51 52 53 54 55 56