Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Brunu, figliolu di un signoru di a Renania, hè natu in Cologna in l'undecesimu seculu. Dopu à avessi buscu un canunicatu in a cità nativa, hà fattu, una vintina d'anni, u prufessore di teolugia in l'anziana capitale gallica di i Remi, l'attuale cità di Reims, dipartimentu di a Marne. Per essesi messu male cù l'arcivescu, hè statu spusessatu di a so carica. Allora, cù sei cumpagni, si ne hè andatu in una abbazia di i cuntorni, è po in un'altra.


 A vita, in issi cunventi, ùn li cunvenia. Custì, i frati averebbinu vulsutu campà cum'è i rimiti, ma pratichendu e prighere è e ceremonie religiose. Tandu, ùn ci era un munasteru chì permettissi issa vita. Allora, ne anu fattu unu nantu à a muntagna di a Grande Certosa chì si trova oghje in l'Alpe francese, cumuna di Saint-Pierre-de-Chartreuse, accantu à Grenoble. Era l'annu 1084.

Sei anni dopu, u papa Urbanu Secondu, chì ghjera statu u so elevu, sceglie à Brunu cum'è cunsiglieru. Ne hà fattu un disgraziatu chì, à Brunu, ùn li piacia di stà in a cità rumana. Allora, u papa li hà permessu di ritirassi in Calabria. Custì, Brunu fece un altru cunventu certusinu. Ci campa nove anni, sinu à a morte, u 6 uttobre 1101.

Etimolugia : da u germanicu "brunja" (curazza).

Nomi : Broen, Bronne, Bruna, Brune, Brunella, Brunetta, Brunette, Brunetto, Brunettu, Bruno, Brunu.

Prutezzione:  a pesta.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 6 Octobre 2013 à 00:34

Da u sestu à l'undecesimu seculu, Santu Placidu hè statu unuratu da i frati di San Benedettu cum'è servu di Diu, senza esse mai statu nè vescu, nè martiru. Si sapia ch'ellu era figliolu di un patriziu rumanu è chì u babbu l'avia affidatu à San Benedettu. Pinsavanu ch'ellu avia seguitatu u maestru in Monte Cassinu è ch'ellu era mortu da a malatia o da a vechjaia in u so lettu.


Versu l'annu 1100, i Benedittini di Sicilia ne anu fattu un martiru sicilianu. Anu fabricatu una storia chì conta chì Placidu avia fattu un cunventu in Messina, chì i pirati avianu invasu u cunventu, maltrattatu a surella, i dui fratelli, è una trentina di cumpagni, prima di taglià u capu à tutti. À Placidu, prima di scapallu, li avianu tagliatu i labbri, sciappatu e masselle è strappatu a lingua.

Di agostu 1588, anu scupertu in Messina unipochi di scheletri. Ne anu fattu quelli di San Placidu è cumpagni. È cusì u nome di Placidu hè statu scrittu nantu à u Martirulogu rumanu. Oghje, à issa fola, a Chjesa ùn ci crede più è Placidu hè cunsideratu cum'è nanzu: un santu, servu di Diu.

In u 1618, si era furmata a Cungregazione benedittina di Santu Placidu. Hè smarita in u 1795.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Samedi 5 Octobre 2013 à 00:49

Francescu hè natu in a cità taliana di Assisi in u 1181 o 1182. U babbu, un marcante, si chjamava Pietro di Bernardone. A mamma era forse di a Provenza, ciò chì spiegherebbi chì, à San Francescu, li piacia assai à parlà provenzale. Ebbe una giuventù alegra. I soldi ùn li mancavanu. Dopu à avè participatu à a guerra d'Assisi contru à Perugia, si messe à campà cum'è i poveri. Andava scarzu, vestutu di saccu, dumandendu a carità è predichendu a gioia è a pace. Avia 25 anni. I discepuli ùn manconu, è cusì, dui anni dopu, in u 1209, nascia a Cungregazione di i Frati Minori chjamati, più tardi, Franciscani.


In u 1212, Chjara (Cf l'11 agostu), chì ghjera a so paisana, volse fà cum'è ellu. Inseme, creanu una Cungregazione pè e donne (e Clarisse). Una decina d'anni dopu, facenu, pè i laichi, omi è donne, u Terzu Ordine di a Penitenza, chì averà una parte impurtante in a storia ecunomica, suciale è murale di l'epica.

In u 1219, u Puverellu - cum'elli chjamavanu à San Francescu - parte per l'Egittu, u Sudan è a Terra Santa, per fà a prova chì l'infideli si ponu cunverte cù a parulla, senza armi.

Di sittembre 1224, riceve e stimate di a Passione chì u marcanu pè u sempre.

U 3 uttobre 1226, à a Purziuncula, u so primu cunventu accantu à Assisi, si stracqua in terra è more cantendu. Avia 44 anni.

Ernest Renan hà scrittu: "Après Jésus, le Poverello est l'homme qui a eu le sentiment le plus vif de sa relation filiale avec le Père céleste. Sa vie est une perpétuelle ivresse d'amour divin. Son oeil, clair et profond comme celui de l'enfant, a vu les derniers secrets, ces choses que Dieu cache aux prudents et révèle aux petits. Ce qui le distingue en son siècle et dans tous les siècles, ce qui fait sa haute singularité, c'est d'avoir, avec une foi et un amour sans bornes, entrepris l'accomplissement du programme de Galilée. Il ne dédaigne rien; il aime tout; il a une joie et une larme pour tout; une fleur le jette dans le ravissement; il ne voit dans la nature que des frères et des soeurs; tout a pour lui un sens et une beauté. On connaît ce cantique admirable, qu'il appela lui-même le "Chant des Créatures", le plus beau morceau de poésie religieuse depuis les Evangiles. On peut dire que depuis Jésus, François d'Assise a été le seul parfait chrétien".

Etimolugia : U nome Francescu si hè furmatu in l'ultimu Medievu cum'è cugnome o cum'è determinativu etnicu. Vulia dì: abitante o uriginariu di Francia. Dopu à a morte di u pupulare santu d'Assisi, hà persu u so valore etnicu per piglià un caratteru religiosu.

Casate : Franceschi, Francisci, e derivate Franceschetti, Franceschini, Francesconi, ecc... è l'abreviate cum'è Cecchi.- In u 1881, in Corsica, Franceschi venia à u 28esimu rangu di e casate.

Nomi : Cecca, Ceccecca, Cecceccu, Ceccu, Ciska, Fanchon, Fannie, Fanny, Fercsi, Ferenc, Fran, France, Francelin, Franceline, Frances, Francesca, Francesco, Francescu, Francette, Francina, Francine, Francis, Francisca, Francisco, Francisek, Francisque, Franck, François, Françoise, Frangag, Frank, Franka, Frankie, Franko, Frannie, Franny, Frans, Fransoois, Frants, Franz, Fränze, Franzine, Franziska, Paco, Pancho, Paquita, Soïzic, Ziska, Ziskus.- In Corsica, in u 1981, Francescu, cù i diminutivi Ceccu è Cecceccu, era à u terzu rangu di i nomi maschili dopu à Ghjuvanni è Antone. Era quellu di 55 omi nantu à 1000.

Paesi è cità : Italia, Assisi, Guastalla, Livornu, Mirandola, Massa è Carrara. In Corsica, hè festa patrunale in Alandu è Petranera. A celebrazione di a festa si face dinù in e poche chjese chì restanu di i cunventi franciscani. Ma hè certa chì l'evangelizazione franciscana in Corsica hè stata assai impurtante. Quandu, in u 1769, a Francia cunquistò a Corsica, ci era 63 cunventi franciscani cù 650 frati (Osservanti, Rifurmati è Cappuccini) per una pupulazione di 125.000 abitanti.

Prutezzione : cummercianti.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Vendredi 4 Octobre 2013 à 02:14

Gherardu deve esse natu versu a fine di u seculu IX. Era figliolu di u signoru di Brogne, in Belgica. Dopu à avè fattu carriera in l'armata, hè diventatu frate di San Benedettu è hà creatu una abbazia nantu à e terre di u babbu.


Da l'annu 931 à l'annu 953, hà passatu u so tempu à rifurmà unepoche di abbazie chì dipendianu di è ghjurisdizzioni di u duca di Lottaringia è di u conte di e Fiandre.

Etimolugia : da u germanicu: "ger" (lancia) è "hard" (curaggiosu).

Casate : Gherardi, Ghirardi, Ghelardi, Ghilardi, Geraldi, Giraldi, Gelardi, Gilardi, è d'altre alterate è derivate.

Nomi : Gard, Garret, Garrit, Gearard, Geeraard, Geerhard, Geert, Geerte, Gera, Geralda, Geraldu, Gerard, Gerarda, Gérard, Gérarde, Gérardin, Gérardine, Gerardo, Gerardu, Gerardus, Gerd, Gerhard, Gerharda, Gerhardina, Gerhart, Gersten, Gert, Gertjie, Ghelarda, Ghelardu, Gheralda, Gheraldu, Gherardo, Gherardu, Ghilardu, Ghilarda, Giralda, Giraldu, Girard, Jerrit, Jerta.


Evaldu Capineru è Evaldu Capibiondu eranu dui fratelli medichi. Si tenianu tantu caru chì mai si sò staccati. Si sò fatti frati in Irlanda è anu seguitatu à San Villibrordu, vescu d'Utrecht, quand'ellu intraprese di cunverte i Frisoni è po di evangelizà i Sassoni.

Un ghjornu, aspettavanu in un paese, accantu à Dortmund, per andà à vede u capu di a tribù chì avia accettatu di riceveli. I paisani, temendu di esse abbandunati da i so dii, l'anu tombi è lampati in fiume. Un cristianu hà trovu i dui cadaveri è l'hà interrati. Più tardi, Peppinu d'Herstal hà fattu purtà e so osse in Cologna, in a chjesa di San Cunibertu.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 3 Octobre 2013 à 09:01

Secondu a duttrina cristiana, Diu hà messu un anghjulu daretu à ogni individuu per curallu. Hè l'anghjulu custode.


Per risponde à a dumanda di l'imperatore Ferdinandu Secondu, ista festa hè stata intrudutta da Paulu Quintu, papa da u 1605 à u 1620, per esse celebrata in Germania è in Austria a prima dumenica di sittembre è, in l'altri paesi, a prima dumenica dopu à San Michele. Ghjè u papa Clemente Decimu chì, in u 1670, l'hà fissata à u 2 uttobre è l'hà resa ubligatoria in a Chjesa Universale.

Liceriu era u vescu d'Augustudunum, l'attuale cità d'Autun, in u dipartimentu di a Saône-et-Loire.

À u seculu settimu, Battilda era maritata cù Clodoveu Secondu, rè di a Neustria è di a Burgogna. Avianu trè figlioli: Cluttariu, Childericu, è Teodoricu.

Clodoveu more à 23 anni. Ella, chì ne avia 21, diventa regente. Avia cum'è cunsiglieru à Liceriu, ch'ella face vescu di Augustudunum l'annu 663. Supprime u cummerciu di i schjavi è di e cariche ecclesiastiche, rende l'impositi più ghjusti, è favurizeghja u sviluppu di a vita munastica.

L'annu 669, Cluttariu diventa rè. Rinvia à Liceriu in a so dioccesi, chjude a mamma in un cunventu, è face di un certu Ebroiu u maggiordomu di u palazzu.

Cluttariu more l'annu 673. Childericu li succede. Face rivene à Liceriu è scaccia à Ebroicu chì ghjura di vendicassi. Childericu era beidore è licenziosu. Ùn pobbe suppurtà i rimproveri di Liceriu è, un ghjornu ch'ellu era briacu, pruvò ancu à tumballu. È po u rimandò in a so dioccesi.

Childericu hè assassinatu l'annu 675. Teodoricu diventa rè è lascia à Ebroicu fà l'accampu di Augustudunum. Per chì a cumunità ùn morga di fame, Liceriu si rende. Ebroicu li face taglià a lingua, brusgià l'ochji, è u chjude in un cunventu di sore. Adunisce una assemblea in Fiscanum, l'attuale cità di Fécamp, in u dipartimentu di a Seine-Maritime, assemblea chì dichjara chì Liceriu era indegnu di esse prete, è u cundanna à morte. Hè statu scapatu in un boscu accantu à a cità. Era versu l'annu 679.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Mercredi 2 Octobre 2013 à 01:30

gloria di Ghjilormu vene, anzi tuttu, da a traduzzione latina ch'ellu hà fattu di a Bibbia, a famosa Vulgata. Natu versu l'annu 345, hà studiatu in Roma è ghjè statu battizatu à l'età di 19 anni.


Da 25 à 29 anni, stà in Aquilea, in una cumunità di cleri è di laichi chì facenu una vita santa. Da 29 à 33 anni, hè rimitu in un desertu di Siria. Da 33 à 37 anni, studia e Sante Scritture in Custantinopuli. È po, volta in Roma.

U papa Damasiu (366-384) ne face u so secretariu è li dumanda di verificà a traduzione latina di i Vangelli.

Trè anni dopu, parte in Palestina, raghjuntu da Santa Paula è d'altre donne. In Bettelemme, facenu dui munasteri (unu per l'omi, l'altru pè e donne), una scola, un uspiziu è una torra. Ghjilormu guverna issa cumunità durante 35 anni. Avia un caratteracciu è si mette male cù i veschi di Ghjerusalemme. Cullerosu, vendicativu, passava u so tempu à liticassi quant'è à studià, scrive è pregà.

Hè mortu in Bettelemme u 30 sittembre 430.

Etimolugia : da u gr. "hieros" (sacratu) è "onoma" (nome)

Casate : Geronimi, Gilormini, Girolami.

Nomi : Gerome, Geronimo, Gerry, Ghjilorma, Ghjilormu, Gerolama, Girolamo, Girometta, Grommes, Heronima, Hiéronymus, Hyronimus, Ieronim, Jérôme, Jeromia, Jéromin, Jéromine, Jeronim, Jeronima, Jeronimo, Jeronimus, Jerrome, Olmes, Onimus, Ronimus.

Paesi è cità : Roma, Pesaro, Curzola.

Prutezzione : Ghilormu hè u santu patrone di i studianti.

Detti è pruverbii : Un ghjornu chì u papa Sistu Quintu fighjava una pittura duve San Ghjilormu batte a so colpa minendusi in pettu cù una petra, disse: "Tenila forte issa petra; senza ella, mai sereste statu canunizatu".
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Lundi 30 Septembre 2013 à 01:51

Hè a festa di l'Archanghjuli, vene à dì l'Anghjuli superiori.


I principali sò:

. Gabriellu, quellu chì annunziò à Maria Vergine ch'ella era incinta;

. Michele, quellu chì hà vintu à Satanassu è chì pesa l'anime à l'entre di u Paradisu;

. è Raffaellu, quellu chì guaria i cechi.

Michele hè u solu chì sia veradimente unuratu in Corsica. Hè à u quintu rangu dopu à Santa Maria, San Ghjuvanni, San Petru è San Martinu.

San Ghjuvanni conta, in l'Apocalisse, a vittoria di Michele contru à u dragu, un dragu rossu chì avia sette teste è dece corne è, nantu à ogni testa, un diademu. Cù a so coda, spazzava e stelle è ne ghjitava una terza parte nantu à a Terra.

U dragu si era fermatu davanti à una donna chì avia da parturì per manghjassi u figliolu. Quand'ella fece u figliolu maschju chì devia regge tutte e nazioni, ci fù, in celu, una grande battaglia trà Michele è i so anghjuli da una parte, u dragu è i soi da l'altra.

U Gran Dragu, u serpu anticu, dettu Diavule, o Satanassu, fù ghjittatu nantu à a Terra. È si intese una voce chì dicia: "Avà hè stabilita a salvezza, a forza è u regnu di u nostru Diu è a putenza di u so Cristu.

Etimolugia : da l'ebreu "mika'el" (parangon di Diu).

Casate : Micheli, Micheletti, Michelacci, Michelotti, Micheloni, Michelosi, Michelangeli.

Nomi : Gieltje, Mechel, Micaela, Michael, Michaela, Micaella, Micaellu, Michaelina, Michaeline, Michaëlla,Michal, Michée, Micheil, Michel, Michela, Michéla, Michele, Michèle, Micheletti, Michelina, Micheline, Michelle, Michou, Michouka, Michoulia, Mickaël, Mickael, Mickie, Micky, Miguel, Miguela, Miguelita, Mihàly, Mikaël, Mikahïlina, Mikal, Mike, Mikhail, Mikkel, Mikkiel, Mikko, Mikus, Mischa, Mitchell.- In Corsica, in u 1981, Michele venia l'undecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 19 omi nantu à mille.

Paesi è cità: Albenga, Caltanisetta, Benevento, Salerno, Napoli, Inghilterra, Baviera, Spagna, Bruxelles, Sebenico, Zoug. In Corsica: Ascu, Bastelica, Bastelicaccia, Bilzese, Bisinchi, Calvi Fiume seccu, Foce, Ghisunaccia, Gualdaricciu, l'Isulacciu di Tavagna, Lucciana, Muratu, Nucariu, Ocana, Pastricciola, Pedigrisgiu, a Penta di Casinca, u Poghju di Tallà, Urbalaconu, e Valle di Mezana, e Valle di Rustinu, Venacu. - Chjese dedicate à San Michele esistenu - o esistianu - dinù in Luri, u Viscuvatu, Santu Niculaiu di Moriani, Nuvella, Spiluncatu, Ortiporiu, Campile, Siscu, Ogliastru, a Croce, u Pratu, u Petricaghju, e Valle d'Alisgiani, a Verdese, San Lurenzu, Castirla, Altiani, Ventiseri, Vezzani è u Castellà di Mercuriu.

Prutezzioni : Michele hè u santu patrone di i bottai, cappellai, merciai, drogheri, scarminadori è fabricanti di nicci.

Gabriellu fù u più felice di l'imbasciadori, delegatu per dì à Maria Vergine ch'ella avia da esse a mamma di Ghjesù.

Etimolugia : da l'ebreu "gabri" (forza di Diu).

Casate : Gabrielli.

Nomi : Gaaf, Gabay, Gabel, Gabin, Gabor, Gabrel, Gabriel, Gabriël, Gabriela, Gabriele, Gabriella, Gabrielle, Gabriello, Gabriellu, Gabrielo, Gabrio, Gabry, Gaby, Gavriil, Gavriounia, Jella.

Prutezzione: telecumunicazioni, imbasciadori;

L'arcanghjulu Raffaellu avia rimediu à tuttu: à Tobia, li rende a vista, li dà un zanettu di soldi, face stà zitta a moglia chì ghjera una diciulella, è scaccia u demoniu chì à Sara, a nipote, l'avia resa veduva sette volte.

Etimolugia : da l'Ebreu "raph'el" (Diu guarisce).

Casate : Raffaelli.

Nomi : Faila, Falia,Falito, Ilia, Rafa, Rafael, Rafaella, Rafaelle, Rafaelli, Rafaello, Rafaïl, Rafaila, Raff, Raffaele, Raffaella, Raffaello, Raffaellu, Rafil, Rakha, Raphaël, Raphaela, Raphaëlle, Raphel.

Prutezzione : i feriti di guerra.

Bernardinu Alberti hè natu u 2 aprile 1591 in Calinzana. Hè mortu u 29 sittembre 1653 à u cunventu di Marcassu. Era un frate cappuccinu. Averebbi fattu una massa di miraculi ma, in Roma, ùn l'anu vulsutu beatificà. Trè volte a causa fù ricusata da a Sacra Cungregazione di i Riti. Ci hè vulsutu à aspettà u 29 ghjennaghju 1828 per chì u papa Leone XIII ricunnosca l'eroicità di e virtù di Bernardinu Alberti. Da tandu, ne simu sempre custì.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 29 Septembre 2013 à 00:28

Venceslau, figliolu di u duca di Boemia, in Ceccoslovacchia, hè natu versu l'annu 907. Avia un fratellu più giovanu chè ellu di dui anni. Quand'ellu hà 13 anni, u duca more è a regenza tocca à a moglia per cinque anni. Venceslau hè allevatu da a mammone da a parte di u babbu.


 À l'epica, u Cristianisimu principiava à sparghjesi in Boemia. Venceslau è a mammona avianu accettatu a nova religione è ghjeranu mal visti da a mamma è u fratellu.

À l'età di 18 anni, Venceslau hè messu nantu à tronu di u babbu. Custruisce chjese, face rivene i preti esiliati, apre e fruntiere à i missiunarii è, pianu pianu, face entre u so populu in a cumunità di a Chjesa latina.

U 28 sittembre di l'annu 929, hè assassinatu da u fratellu.

I Cecchi l'anu sempre cunsideratu cum'è u mudellu di i principi cristiani è, da u diciottesimu seculu, cum'è u simbulu di l'indipendenza di u paese. U cantu di San Venceslau, scrittu à u seculu XIII, hè restatu l'innu di u populu ceccu.

Etimolugia : da u slavoniu "waclaf" (curona) è "slava" (gloria).

Nomi : Vàclav, Venceslas, Venceslau, Venzislaus, Wenceslas, Wenzel, Wenzeslaus, Wjatscheslaw.
Retrouvez l'émission I Santi sur Vo ce Nustrale



Tags : Lingua corsa
Samedi 28 Septembre 2013 à 00:53

Vincensiu hè natu in u 1581 à Pouy, vicinu à Dax, in e Landes. Da zitellu facia u pastore, un travagliu chì li piacia pocu, è decise di fassi una bella situazione. Scunvince u babbu chì vende dui boi per mandallu à a scola. È diventa prete, ùn avendu ancu 20 anni. Soga si era fattu più vechju ch'ellu ùn era.


Dicenu chì, andendu da Marseglia à Narbona, si hè fattu piglià da i pirati barbareschi. Purtatu schjavu in Tunisi, ci serebbi statu dui anni, fendu cunversioni à a fede catolica. Ma forse chì issa fola hè ellu chì l'hà inventata per fassi bellu. À l'età di 26 anni hè in Roma. Inbavachjeghja un altu funziunariu di u Vaticanu è, in u 1609, u papa u manda in Parigi cù una missione secreta per Arrigu Quartu. Custì, piace à u rè di Francia chì ne face u cappellanu di a so anziana moglia: Marguerite de Valois. Ista volta, l'avia a bella situazione ch'ellu bramava da quand'ellu era zitellu.

Dui anni dopu, cambia di cundotta, si mette à frequentà i poveri, i disgraziati, i sbandunati, è ùn pensa più chè à elli è à u Signore. "Monsieur Vincent" - cum'elli u chjamavanu - diventa u prete u più pupulare di Parigi.

In u 1625, face a Cungregazione di i Preti di a Missione chjamati, più tardi, Lazaristi, incaricati di predicà è di furmà altri preti.

À 43 anni, avia scontru à Louise de Marillac, una donna addisperata di avè persu u maritu è u figliolu. Inseme, si mettenu à u serviziu di i galeriani, di i mezi tonti, di i vechji malati è di i zitelli abbandunati. Per aiutalli, creanu, in u 1633, a Cungregazione di e Sore di a Carità.

Vincensiu hè mortu in Parigi, à 79 anni, u 27 sittembre 1660. Hè statu beatificatu in u 1729 è canunizatu ottu anni dopu.

Etimolugia : da u lat. "vincentius" (chì vince).

Casate : Vincensini, Vincenti, Vincentelli.

Nomi : Cencio, Cente, Centina, Centinus, Kenia, Nencio, Sansan, Sent, Uinsionn, Vicencia, Vicencio, Vicenta, Vicente, Vicentius, Vicenza, Vicenzo, Vikacha, Vikenti, Vikentia, Vin, Vince, Vincensia, Vincensiu, Vincent, Vincente, Vincentius, Vincenz, Vinciane, Vinzene, Zenz, Zenzel.

Paesi è cità : Sartè, Ambiegna, San Daminau, Feringule, Felce d'Alisgiani.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Vendredi 27 Septembre 2013 à 01:46

Secondu u Vangellu di San Matteu, Ghjesù disse à l'Apostuli: "Risanate l'infermi, nettate i leparosi, risuscitate i morti, cacciate i demonii: u donu l'avite ricevutu, in donu datelu".


Cusì fecenu Cosimu è Damianu, dui fratelli medichi venuti d'Arabia in Siria per curà i malati senza fassi pagà. L'avianu cugnumati "l'Anargiri", ciò chì vole dì: nimichi di u soldu.

Ùn si cuntentavanu micca di risanà u corpu; curavanu dinù e malatie di l'anima, cunvertiscendu i peccadori, scacciendu l'idee fisse, dendu a speranza à i pessimisti, a gioia à i malinconichi.

Una matrona rumana, ch'elli avianu guaritu, si era messa in l'idea chì, postu ch'elli ùn vulianu paga, hè chì ùn eranu sicuri chì u male ùn rivenga. Per cunvincela, Cosimu accettò a paga. Ancu appena, fù una nimicizia trà i dui fratelli.

U guvernatore, scuntentu di vedeli attirà e folle mentre chì i tempii si viutavanu, i fece marturià è scapà.

Cosimu.

Etimolugia : da u gr. "kosmos" (universu, armunia di l'universu).

Casate : Cosimi.

Nomi : Come, Côme, Cosima, Cosimette, Cosimu, Cosma, Cosme, Cosmo.

 Damianu

Etimolugia : da u gr. "Damia", nome di una divinità.

Casate : Damiani.

Nomi :Dami, Damia, Damian, Damiana, Damiane,Damiao, Damianu, Damianus, Damien, Damienne, Damiette, Damioen, Damy.

Cosimu è Damianu

Paesi è cità : Praga, Essen, Salamanca. In Corsica: Ambiegna, Chiliani, Feringule, Frassu, San Damianu. Issi santi anu avutu 14 chjese. Citemu: Felce d'Alisgiani, u Monte, Nuvella, Sartè, Sorbu Ocagananu, forse dinù u Viscuvatu è u Pratu.

Prutezzione : Cosimu è Damianu sò i santi patroni di i medichi, i chirusichi, è e mammane. Cosimu u preganu pè a malatia di u lattime (in francese: la gourme, o l'impédigo).

Litteratura : una vita di i Santi Cosimu è Damianu hè stata publicata in u 1966 da u duttore Marcu Aureliu Ceccaldi.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 26 Septembre 2013 à 02:33
1 ... « 22 23 24 25 26 27 28 » ... 56