Legende nantu à ellu ci ne hè tantu è più. Ne facenu un vescu di Cipru... o di Marseglia. U facenu martiru à i tempi di Nerone è ancu più tardi.
À u medievu, u cunfundianu cù u Lazaru di a parabula di u riccu gattivu, un circataghju spillaccheratu è carcu di piaghe. Hè cusì ch'ellu hè diventatu u santu di i pestiferi.
Etimolugia : da l'ebreu "El'azar" (Diu hà datu aiutu).
Nomi: Eléazar, Eliezer, Lazare, Lazaro, Lazaru, Lazarus, Lazzari, Lazzaro.- U nome Lazaru u davanu à un figliolu aspettatu è desideratu.
Casate : Lazzari, Lazzeri, Lazarini, Lazzarini.
Paesi è cità : in Francia, pare chì "Lazare" ùn esiste micca cum'è nome di persona. Ma a festa hè celebrata attempu à quella di Marta, u 29 lugliu, secondu u calindariu di Ghjerusalemme. In a dioccesi d'Autun hè festighjatu u primu sittembre è, in Marseglia, u 17 dicembre.
Paesi è cità : Marseglia.
Prutezzione : Lazaru hè u santu patrone di i pestiferi (Cf a parulla "lazarettu").
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
À 16 anni, u babbu, rè di Burgogna, l'avia maritata cù u rè d'Italia chì morse trè anni dopu, avvelenatu da Berengariu chì si dichjara rè è prupone à Adelaide di maritalla cù u figliolu. Ella scappa è dumanda aiutu à Ottone Primu, rè d'Alemagna. Ottone scaccia à Berengariu, si pruclama rè d'Italia è, cum'ellu era veduvu, si marita cù Adelaide chì, tandu, avia una vintina d'anni.
Dece anni dopu, Ottone vene à u succorsu di u papa chì li dà a curona imperiale di Carlumagnu. Hè cusì ch'ellu hè natu u Santu Imperu chì durerà più di 8 seculi, sinu à Napulione.
À a morte d'Ottone, u 7 maghju 973, Adelaide guverna cinque anni u Santu Imperu à contu di u figliolu, Ottone Secondu, chì si era zitellu. U guvernerà torna da 991 à 996 à contu di u figliulinu.
In 996, Adelaide avia 65 anni. Campa torna trè anni, occupata à prutegge a Chjesa è à aiutà i poveri. More in viaghju à Seltz, vicinu à Strasburgu.
Etimolugia : da u germ. "adel" (nobile) è "heit" (rangu, razza).
Nomi : Adelaïda, Adelaide, Adelaïde, Adelheid, Adoucha, Alissa, Della.
Paesi : Boemia, Polonia, Silesia.
Albina era una vergine di Cesarea marturiata versu l'annu 249.
Etimolugia : da u nome lat. "albus" (biancu).
Nomi : Albain, Alban, Albana, Albane, Albanus, Albin, Albina, Aubaine, Auban, Aubin.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Valeriu (9 dicembre)
Paesi è cità : Vicinu à Parigi, u "Mont Valérien" hè una culletta alta 130 metri. Ci si andava in pelegrinaggiu. Da u seculu XV à a Rivuluzione francese, ci stavanu i rimiti. In u 1634, u prete Hubert Charpentier ci avia fattu una Viacruci è un Calvariu. Da u 1806 à u 1811, i Trappisti ripiglionu l'usu di u pelegrinaggiu. Da u 1816 à u 1830, ci stetenu i missiunarii di Francia chì ci anu fattu un cimiteriu. In u 1841, ci anu edificatu una furtezza chì ghjuvò durante a guerra di u 70. Dopu ci anu messu a telegrafia militare è a meteorolugia. Oghje ci hè u memuriale in l'onore di i Francesi tombi da l'Alemani durante l'ultima guerra.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
In l'Apocalisse, l'Evangelistu ripiglia u simbulu di l'Agnellu. Dice chì, in celu, accantu à u tronu di Diu, mezu à i quattru animali è i vintiquattru vechji, ci era l'Agnellu chì stava in pedi, ma chì paria esse statu tombu.
L'Agnellu avia sette corne è sette ochji chì sò i sette spiriti di Diu, mandati in tutta a Terra.
È l'Agnellu si avvicinò è pigliò u libru da a manu diritta di quellu chì pusava nantu à u tronu.
Quand'ellu ebbe pigliatu u libru, i quattru animali è i vintiquattru vechji si prusternonu davanti à l'Agnellu. Ugnunu avia cetere è coppe piene di parfumi, chì sò e prighere di i santi.
È cantavanu un novu cantu chì dicia: "Tù si degnu di riceve u libru è di apre i so sugilli; chì tù si statu tombu è, cù u to sangue, ci ai riscattatu. È, in più, ci ai fattu rè è preti di u nostru Diu, è noi regneremu nantu à a Terra".
È si intese millaie è millaie di voci chì dicianu: "Degnu hè l'Agnellu, chì ghjè statu scannatu, di riceve a putenza, è e ricchezze, è a sapienza, è a forza, è l'onore, è a gloria, è a benedizzione".
È tutte e criature chì sò in celu, è in terra, è sottu terra, è in mare, dicianu: "À quellu chì posa nantu à u tronu è à l'Agnellu, sia a benedizzione, è l'onore, è a gloria, è a forza, in i seculi di i seculi".
Paesi è cità : A celebrazione di a memoria di un Santu Agnellu abbate, si hè sparta dopu à l'undecesimu seculu quandu un sottudiacunu di a Chjesa di Napuli scrisse un libru per cuntà i miraculi di u santu. Più tardi, anu parlatu di e so intervenzioni per liberà à Napuli è à Sorrente accampate da i Saracini. È po u cultu hè ghjuntu in a pruvincia di Frossinone è in Lucca.
In Ruglianu (festa patrunale), u cultu pò esse statu purtatu da i marinari in lutta contru à i Barbareschi.
Ghjuvanni di a Croce, duttore di a Chjesa, natu l'annu 1542 in a Vechja Castiglia, hè mortu in l'Andalusia u 14 dicembre 1591.
Hè unu di i megliu scrittori mistichi di a Chjesa latina è unu di i megliu pueti spagnoli. E so opere e più cunnusciute sò: "A Notte Scura", "U Canticu Spirituale" è "A Fiara d'Amore".
Ghjuvanni era di una famiglia nobile ma sbaiuccata. Hè statu un zitellu massu è un omu gentile. Più bravu, ùn ci ne era. À 21 anni si hè fattu frate carmelitanu. À 25, hè diventatu l'amicu fidu di Santa Teresia d'Avilla, a so paisana.
Ghjuvanni hà rifurmatu u so Ordine creendu i Carmelitani scalzi. Hè statu persecutatu da i calzi chì l'anu chjusu in una cellula, ma dinù da quelli di a so riforma chì l'anu speditu in un paisolu scantatu di l'Andalusia, luntanu da tutte e persone ch'ellu tenia caru è chì u tenianu caru.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Ghjuvanni l'Evangelistu (27 dicembre).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Avia dettu à u ghjudice: "Tù rispetta a vuluntà di i to patroni, éiu rispettu quella di u mio Diu; tù trema davanti à i to principi, eiu ùn temu chè u mio Diu; tù , i to principi ùn li voli dispiace, eiu u mio Diu ùn u vogliu offende. Fà dunque ciò chì ti pare è piace, eiu feraghju ciò chì serà utile pè u salvamentu di l'anima meia".
Una altra legenda dice chì, per fassi goffa, si sradicò l'ochji è i mandò, nantu à un piattu, à u so innamuratu, ma a Vergine Maria i li rese più belli è più lucenti.
A salma di Santa Lucia hè stata purtata da Siracusa in Custantinopuli è da Custantinopuli in Venezia.
Etimolugia è nomi : Cf Lucca (18 uttobre).- In u 1981, in Corsica, Lucia venia à u dodecesimu rangu di i nomi feminili. Era quellu di 12 donne nantu à 1000.
Paesi è cità : Siracusa. In Corsica: Bucugnanu, Azzana, Talasani, Chera, u Viscuvatu, Santa Lucia di Mercuriu, Santa Lucia di Moriani, Santa Lucia di Tallà, Santa Lucia di Portivechju. À u Medievu, Santa Lucia avia 29 chjese è ghjè sempre stata cum'è in Roma, a Santa Patrona di parechje cunfraterne.
Prutezzione : Sinu à a riforma greguriana di u calindariu, a festa di Santa Lucia era u 27 dicembre è currispundia à u sulstiziu d'invernu, quandu i ghjorni riprincipianu à cresce, quandu a luce rivene. Da u 1584, u pruverbiu francese : "à la Sainte Luce, les jours avancent d'un saut de puce" ùn hè dunque più valevule. Per via di a currispundenza cù u sulstiziu, dunque di u nome, Santa Lucia avia a riputazione di guarì l'ochji malati. Ancu oghje si sente dì: "chì Santa Lucia ci cunservi a vista".- In Parigi, Lucia hè a santa patrona di i sartori.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Dicenu chì a so culonna a l'avia fatta fà l'imperatore. Cunsistia in un tavulacciu nantu à dui pilastri cù un parapettu è un tettucciu. Per ghjunghjeci ci era una scala. Ci hè statu 33 anni, sinu à a morte.
Da quassù, predicava. Avia sempre i listessi discorsi: "tenite caru u Signore chì ellu vi tene caru; u peccatu ùn pò dà felicità", è po: "tenite caru à tutti, soprattuttu i poveri".
Dicenu dinù chì i nutabili venianu à cunsultallu è ancu l'imperatori Leone Primu (457-474) è Zenone (474-491). Cum'è tutti, cullavanu a scala per discorre cù issu discepulu di u più celebre di i stuliti: San Simeone (Cf u 5 ghjennaghju).
Etimolugia : da l'ebreu "dan" (ghjudice) è "el" (Diu): u mio ghjudice hè u Signore. À l'urigine di u nome Daniele, ci hè u prufetu d'Israele, in l'Anzianu Testamentu.
Casate : Dani, Danieli, Danielli.
Nomi : Dania, Danie, Daniel, Daniela, Daniele, Danièle, Danielle, Danielo, Daniélou, Danielu, Danila, Danilo, Danitza, Danjel, Dännel, Dany, Deniel.
Damasiu, papa da l'annu 366 à l'annu 384, era figliolu di un prete spagnolu. Si fece prete in Roma è fù elettu à a testa di a Chjesa di Ghjesù Cristu. A l'epica, u Cristianisimu era diventatu religione di Statu è i Cristiani avianu tutti i cumandi, ma eranu in disaccordu frà di elli.
Damasiu ebbe à cumbatte l'Ariani chì avianu elettu un antipapa. Dumandò à San Ghjilormu di traduce u Novu Testamentu in latinu, è u latinu sustituì u grecu in a liturgia d'Occidente.
Damasiu avia un cultu particulare pè i martiri. Hà fattu riparà è ingrandà e catacombe, è metteci scrizzioni in latinu. Certe esistenu sempre. Hè custì chì i papa eranu sepolti. Ellu, in a critta di u cimiteriu San Calistu, ci fece mette una lastra chì dicia: "Ancu eiu mi serebbi piacciutu di esse sepoltu quì, accantu à i santi, ma temu di prufanà e so cendere"... è fù sepoltu in una chjesa di a via Ardeatina.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Etimolugia: da u latinu "valere" (purtassi bè, esse furzutu).
Casate : Valeri, Valery.- Ricurdemu a furmazione di e casate in "y". A parte da un nome, una casata hè un plurale chì si face in "i". Es. Michele dà i Micheli, Leone da i Leoni, ecc. Valeriu dà i Valerii, cù doppia "i". Prima, scrivendu, avianu l'abitutine di finì cù una fiuritura è cusì a seconda "i" si assumigliava à una "i" longa (j). L'appicciu di a "i" è di a "i" longa, hà datu (cù l'influenza francese) a "i" greca (y).
Nomi : Valère, Valeria, Valerian, Valeriana, Valériane, Valerianka, Valeriano, Valerianu, Valerianus, Valérie, Valérien, Valérienne, Valerijs, Valerio, Valeriu, Valero, Valery, Valéry, Valeska, Valier, Valioucha, Valioukha, Vallie, Valore, Valy, Waleria.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
U dogmu di l'Immaculata Cuncezzione ùn hè micca statu accettatu senza dificultà. San Bernardu, à u seculu XII, San Bonaventura è San Tumasgiu d'Aquinu à u seculu XIII, ùn ne vulianu sente parlà. I primi à insegnallu sò stati un Inglese è un Irlandese è, soprattuttu, à u seculu XIV, u franciscanu scuzzese Duns Scot.
In Francia, a Sorbona hà accettatu u dogmu è Bossuet l'hà ghjustificatu, allora chì i discepuli di San Tumasgiu cuntinuvavanu à predicà chì Maria avia peccatu. Parechji papa anu avutu à intervene per falli stà zitti.
Ci hè vulsutu à aspettà u seculu XIX per chì u dogmu di l'Immaculata Cuncezzione sia impostu da da Piu Nonu (1846-1878). L'8 dicembre 1854, publicava a so bolla "Ineffabilis" chì dicia:
"Subitu cuncepita, per grazia è privilegiu di u Diu omniputente, a beata Vergine Maria hè stata preservata da u peccatu uriginale."
Quattru anni dopu, in Lourdes, a Madonna apparia à Bernardette Soubirous, dicenduli: "Je suis l'Immaculée Conception".
Nomi: in Corsica usava u nome Cuncetta, datu in l'onore di a Madonna cum'è Nunzia, Natività è Assunta.
Paesi è cità: l'Isula Rossa, Pigna, Carpinetu, Caroneu è u Seminariu d'Aiacciu.- Ramintemu chì, à a cunsulta di Corti di u 31 ghjennaghju 1735, i Corsi, in rivolta contru à Genuva, avianu sceltu l'8 dicembre cum'è festa naziunale. Un preambulu à una specia di Custituzione dicia:
"Eleghjimu l'Immaculata Cuncezzione di a Vergine Maria, pè a prutezzione di a Patria è di tuttu u Regnu di Corsica. A so imagine deve esse stampata nantu à tutti i scudi è tutte e bandere. A vigilia è u ghjornu di a so festa, seranu celebrati in tuttu u Regnu cù a massima devuzione è dimustrazioni di gioia à rombu di moschetteria è cannone".
Retrouvez l'émission I Santi sur V
Quand'ellu hà 34 anni, ci hè, in Milanu, l'elezzione di u vescu. Ortodossi è Ariani eranu in disaccordu è risicava di corre u sangue. Allora u populu hà impostu à Ambrosgiu chì, tandu, ùn era ancu battizatu. In ottu ghjorni hè statu battizatu è urdinatu. Hè statu cunsacratu u 7 dicembre 374.
Ambrosgiu hè u vescu chì hà battizatu à Sant'Agustinu. Ùn si cuntentava micca di predicà a fede cristiana, si inframettia trà u guvernu è l'auturità ecclesiastiche. Hè mortu in Milanu u 4 aprile di l'annu 397. Hè statu sepoltu, secondu e so vuluntà, accantu à i santi Gervasiu è Prottasiu.
Etimolugia: da u grecu "ambrôsios" (immurtale).
Casate: Ambrogi, Ambrosi, Ambrosini, Ambrogiani.
Nomi: Ambrogio, Ambroise, Ambrose, Ambrosgiu, Ambrosio, Broz.
Paesi è cità: Milanu, Vigevano.
Prutezzione: Preganu à Sant'ambrosgiu pè l'ape è l'animali dumestichi.
Sosula: Si sà chì i dii grechi ùn murianu micca per via ch'elli avianu u privilegiu di beie l'ambrosia. Ciò ch'ellu era issu liquore, ùn si sà. Ci sò chì pretendenu ch'ellu era fattu cù u nettaru di i fiori. Oghje, facenu un liquore, chjamatu "ambrosia", chì ùn hà nunda à chì vede cù quellu di i dii grechi. Eccune a ricetta:
Fate macerà:
. 10 litri d'acquavita... di a buna.
. 5 litri di vinu biancu... vechju di preferenza.
. 80 grammi di coriandra.
. 20 grammi di carofanu.
. 20 grammi d'anicinu verde.
. è 14 centesimi di grammu di muscu.
Lasciate ripusà dece settimane. È po, filtrate, è aghjunghjiteci 7 chilò è mezu di sciroppu di zucchezru è 5 litri d'acqua... distillata s'ellu hè pussibile.
Mettite in buttiglie belle sugillate.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.
In l'undecesimu seculu, l'osse di Niculaiu sò state purtate in Bari, una cità di e Puglie taliane. Da tandu, i pelegrini d'Europa andavanu in Santu Niculaiu di Bari, cum'elli andavanu in Roma o in Santiagu di Compostella.
Niculaiu hè u santu u più pupulare di a Chjesa ortodossa. À u Medievu, u so cultu si hè spartu in i paesi Scandinavi, in Alemagna, in Olanda, in Belgica, in Sguizzera, in Lorena è in Alsassia. Hà francatu l'Atlanticu purtatu da i migranti germanichi. In America l'anu vestutu cù un mantellone rossu, cum'è Babbu Natale. Da tandu, in parechji paesi, face cuncurenza à Babbu Natale, dendu rigali à i zitelli bravi. Cun ellu, ci hè un persunagiu incaricatu di dà a frusta à quelli chì sò gattivi.
Etimolugia : da u grecu "nikè" (vittoria) è "laos" (populu).
Casate : Nicoli, Nicolaï, Nicolini, , Nicorelli. In l'81, Nicolaï era à l'undecesimu rangu di e caste corse.
Nomi : Claes, Claus, Clos, Colas, Cole, Colette, Colin, Cozette, Klaasina, Klasie, Klaus, Kleiske, Klose, Kola, Kolaig, Neacail, Nicco, Niccolo, Nichol, Nichola, Nicholas, Nick, Nickie, Nicky, Niclaus, Nicol, Nicola, Nicolaas, Nicolaï, Nicolao, Nicolas, Nicolasa, Nicolau, Nicole, Nicolet, Nicoletta, Nicolette, Nicoli, Nicolin, Nicolina, Nicoline, Nicolo, Nicolò, Nicolu, Nicou, Niculaiu, Niculau, Niculetta, Niekje, Niels, Nigole, Nikki, Niklas, Niklaus, Niklavs, Nikol, Nikolaï, Nikolajs, Nikolaus, Nikolaz, Nikolia, Nikôs, Nikosch, Nikoucha, Nils, Niolò, Niss, Nisse, Nitsche, Nyk.
Paesi è cità: Russia, Bari, Andona, Sassari, Sicilia, Corfù, Amiens, Lorena, Parigi. In Corsica: Cugnoculi Muntichji, Arrù, Guagnu, Curà, Felicetu, Tuminu, Santu Niculaiu di Moriani, Porri, Castifau, Livia, Pitrettu Bicchisgià, a Sarra di Scopamena, Olmi Cappella, Auddè, a Munacia d'Auddè, Calasima.- In Corsica, u cultu di Santu Niculaiu venia à u settesimu rangu dopu à Santa Maria, San Ghjuvanni, San Petru, San Martinu, San Quilicu è San Michele. Avia 33 chjese.
Prutezzione : Niculaiu hè u santu patrone di i viaghjadori, di i marinari, di i nutari è avucati, di i marcanti di vinu, di biera, d'acqua, di i vechji figli, di e femine senza dota è di i bravi zitelli.
Arte: Pè u più, Santu Niculaiu hè riprisentatu vestutu da vescu, cù a mitria è u bastone pasturale. U so simbulu hè fattu cù trè boccie. D'altronde, in tutte e so legende si ritrova u numeru 3: 3 ufficiali rumani salvati da a morte, 3 mele in oru per salvà trè zitelle cundannate à fà a vita, 3 pezze in oru per cumprà una battelata di granu, i 3 zitelli messi in sale da un salamaghju è rinviviti, a so nutritura di tutti i ghjorni fatta di 3 grane di melangrana è 3 tazze d'acqua.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.