Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Attanasiu era natu in Alessandria d'Egittu versu l'annu 290. Era un omu chjucu di statura, assai intelligente, un sapientone di cultura greca.


Era sempre diacunu quand'ellu accumpagnò u vescu d'Alessandria à u cunciliu di Nicea, l'annu 325, è aiutò à fà scumunicà u so cumpatriotu Ariu è à mette in sesta i dogmi di l'Incarnazione è di a Trinità.

A dutrina d'Ariu, l'Arianisimu, negava a divinità di u Verbu. Secondu a duttrina catolica, u Verbu, figliolu di Diu, era à parità cù Diu. Per l'Ariani, ùn era chè una divinità secundaria.

Quandu, in 328, Attanasiu fù fattu vescu d'Alessandria, fù persecutatu da l'Ariani, assai numerosi in Egittu è sustenuti da l'imperatori chì ùn accettavanu e cunclusioni di u cunciliu di Nicea. Ciò chì face chì, di i 45 anni ch'ellu hè statu vescu, 17 i si hà passati in esiliu: in Trevi, in Roma, o in e grotte di u desertu egizzianu.

Attanasiu hà lasciatu un'opera cunsiderevule duv'ellu fulmineghja contru à i so nimichi chì l'accusavanu d'avè tombu u vescu Arseniu. Quand'ellu hè mortu in Alessandria, u 2 maghju di l'annu 373, l'Arianisimu era sempre vivace. Un' smariscerà chè cinque anni dopu cù a morte di l'imperatore Valensiu è, soprattuttu, dopu à u cunciliu di Custantinopuli, l'annu 381.



Tags : Lingua corsa
Vendredi 2 Mai 2014 à 00:53

In a Roma antica, u primu maghju era a festa di Fiora, a dea di i fiori è di i giardini, amata da Zeffiru è mamma di u Veranu.


U primu maghju hè a fine di l'invernu. A natura rinvivisce. In i paesi di u nordu, facianu un manichinu chì riprisentava l'invernu è u scapavanu o u brusgiavanu. E' po, hè venutu l'usu di piantà u maghju, un fustu d'arburu, senza ramelle, cù qualchì frasca in cima, qualchì volta una curona.

Issa celebrazione era una festa pagana. E' po, a Chjesa rumana si ne hè impatrunita. In u 1758, un ghjesuitu talianu fece stampà un libru intitulatu: "Il mese di maggio consacrato alle glorie della gran Madre di Dio", è u papa l'accettò.

Ci vole à dì chì, da un pezzu, certi preti catolichi participavanu à e celebrazioni di u primu maghju, urganizate da e curpurazioni d'artigiani. E' ghjè forse cusì chì u primu maghju hè diventatu a festa di u travagliu. Ma, issa festa, cum'ella hè oghje, ramenta e lotte di l'operai per ùn fà chè 8 ore di travagliu à ghjornu.

In u 1884, i sindicati operai di i Stati Uniti è di u Canadà anu decisu chì u primu maghju 1886 serebbi u principiu di l'offensiva. Issu ghjornu ci funu grosse manifestazioni represse senza pietà da a pulizza in certe cità.

L'internaziunalizazione di a Festa di u Travaglia vense da Francia. Di lugliu 1889, Raymond Lavigne, delegatu di u Partitu operaiu è di i Sindicati, ne fece a pruposta à u Cungressu internaziunale di Parigi è a so pruposta fù accettata.

A prima manifestazione internaziunale di u pruletariatu si hè dunque fatta u primu maghju 1890.

D'urigine anarchista, a festa hè stata ricuperata da i partiti marzisti à i cungressi internaziunali di Brusselle in u 1891 è di Zurigu in u 1893 chì anu fattu a scelta di una celebrazione pacifica.

In Francia, u primu maghju hè ufficialmente un ghjornu festivu da l'ultima guerra, dopu chì u guvernu di Vichy abbia pruvatu à viutallu di u so cuntenutu di lotta pruletariana celebrendu à San Filippu per via chì u capu di Statu era Filippu Pétain. Un' era d'altronde micca una idea uriginale. San Filippu era digià statu festighjatu in Francia u primu maghju dopu à a rivuluzione parigina di u 1830, in l'onore di Luigi Filippu rè. In u 1837, u rè avendu datu soldi pè e strade è i porti di Corsica, a municipalità di Bastia vutava 300 franchi per celebrà in pompa u primu maghju. A deliberazione dicia: "La ville, partageant avec effusion de coeur la reconnaissance publique pour les bienfaits que le roi et le gouvernement ont accordé à la Corse, estime qu'il convient de célébrer la Saint Philippe avec toute la pompe convenable".

A chjesa catolica hà decisu d'accettà u primu maghju cum'è festa di u travagliu, celebrendu à San Ghjiseppu artigianu.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 1 Mai 2014 à 00:44

Rubertu era natu in a Sciampagna versu l'annu 1025. À 22 anni s'era fattu frate benedittinu. Hà pruvatu à rifurmà i munasteri duv'ellu era priore o abbate, ma ùn hà micca sempre riesciutu chì i frati di l'epica eranu pocu cumbuliscitoghji.


Allora, decise di abbandunà munasteri, cunventi è abbazie è di fà u rimitu. Si ne hè andatu in a furesta di Mulismus, l'attuale Molesmes, dipartimentu di a Côte-d'Or. D'altri rimiti sò venuti à truvallu, anu fattu qualchì baracca è una chjesuccia in legname, è campavanu felici. Ma, rimiti ne ghjunghja di più in più... è po ghjunsenu i soldi. Tandu, fù erettu un bellissimu munasteru... è i frati ùn volsenu più fà nunda.

Disgustatu, Rubertu si ne và. Hè partutu cù una vintina di frati più devoti chè l'altri. Ghjunti in Burgogna, fecenu una abbazia chì ghjè diventata celebre cù u nome di Cîteaux. Custì hè nata una nova cungregazione, sempre cù San Benedettu cum'è Patrone, quella di i Cistercensi.

Rubertu ùn ebbe a cunsulazione di finisce i so ghjorni in issa cumunità chì u papa li dete l'ordine di vultà in Molesmes, duv'ellu hè mortu u 21 marzu di l'annu 1110, à l'età di 85 anni.

Etimolugia : da u germanicu "hrod" (gloria) è "bert" (spampillante).

Casate : Roberti, Ruberti.

Nomi: Bob, Bobbette, Bobbie, Bobby, Prechtel, Rab, Rabbie, Riobart, Rob, Roba, Robb, Robbert, Robbie, Robby, Robel, Röbeli, Robert, Roberta, Roberte, Robertina, Robertine, Roberto, Roberts, Robertson, Röbi, Robin, Robina, Robine, Robinette, Robinia, Robinson, Roby, Roparz, Roperz, Roppel, Roubert, Ruberta, Rubertina, Rubertu, Rupert, Ruperta, Rüpli, Ruprecht.


Piu Quintu, papa da u 1566 à u 1572, era natu in a cità liguria di Bosco è avia fattu u pasturellu avanti di diventà frate di San Dumenicu.

Cum'è papa, hà messu in pratica e decisioni di u cunciliu di Trento, finitu trè anni nanzu. Hà fattu stampà un breviariu è un missale chì anu servutu sinu à u cunciliu secondu di u Vaticanu.

Etimolugia : da u lat. "pius" (piu, divuziunosu).

Nomi : Pia, Piat, Piato, Piatus, Pie, Pio, Piu, Pius.



Tags : Lingua corsa
Mercredi 30 Avril 2014 à 01:16

Catalina era nata in Siena in u 1347. Si era fatta sora di San Dumenicu è avia principiatu per campà rinchjusa. À 20 anni hà ripigliatu una vita nurmale è ghjè diventata celebre in pocu tempu. Una scorta di ghjente a seguitava dapertuttu: giovani signori è vechji marcanti, preti è avucati, artisti è suldati. I chjamavanu i Caterinati.


À Catalina, ugnunu a tenia caru per via di a so manera di vive alegra è santa. Ma a so celebrità a deve à a so azzione pulitica. Hà fattu stancià e guerre civile è stabilitu a pace trà i citatini chì si battianu. È po, hà fattu rivene in Roma u papa chì ghjera in Avignone.

In u 1377, i papa eranu in Avignone da 66 anni. Catalina avia 3O anni. U 13 ghjugnu, accumpagnata da 28 Caterinati, parte è và à truvà à Gregoriu XI (u Francese Pierre Roger), papa da quattru anni, è u cunvince di venesine cun ella in Roma. U 13 uttobre, partenu. Ghjunti in Genuva, Gregoriu vulia vultà. Catalina u forza à cuntinuvà a so strada.

Gregoriu XI more in Roma u 27 marzu 1378. Per succedeli, i cardinali ùn si sentenu. Certi eleghjenu à Bartulumeu Prignani di Napuli (Urbanu Sestu), d'altri à Robert de Genevois (Clemente Settimu). A Chjesa si trova cù dui papa, unu in Roma, l'altru in Avignone. Era natu u Gran Scisimu d'Occidente chì durerà 39 anni. U papa di Roma avia cun ellu l'Alemagna, l'Italia, l'Ungheria, l'Inghilterra è i paesi Scandinavi; u papa d'Avignone avia a Francia, a Scozia è a Castiglia.

Catalina hè morta u 29 aprile 1380 in Roma, duv'ella si ne stava accantu à Urbanu Sestu. Avia 33 anni. Nanzu di more, avia scrittu u famosu "Dialogu", unu di i più belli scritti in lingua taliana.

Etimolugia : da u grecu "Ekaté" unu di i cugnomi di a dia Diana, forse da "katharos" (puru).

Nomi : Caitlin, Catalina, Caterina, Catherine, Cathia, Cathie, Cathleen, Catriona, Kalleke, Katalin, Katarina, Kate, Katel, Katerine, Käthe, Kathlene, Katia, Katinka, Katiouchka, Katje, Katrina, Katy, Keet, Ketty, Kittie, Nine, Trina, Trine, Trinelli, Trinette, Trinke.

Paesi è cità : Italia.

Prutezzione : Catalina hè a santa patrona di quelli chì curanu i malati.



Tags : Lingua corsa
Mardi 29 Avril 2014 à 01:40

Vitale era magistratu in Ravenna à i primi tempi di u cristianisimu, forse à u seculu terzu. Valeria era a moglia. Tandu, i cristiani devianu piattassi per pregà è celebrà e messe in l'onore di Ghjesù.


Vitale fù dinunciatu da un prete di u cultu paganu di u diu Appollu. U messenu in fondu di una cisterna è li lamponu petre addossu. Hè mortu pianu pianu, stuffulatu. Dicenu chì, quand'ellu spirava, intesenu e stride. Era u prete chì l'avia dinunciatu chì suffria pene murtale.

Valeria piense u maritu è partì da Ravenna per stabilissi in Milanu. Un ghjornu, in carrughju, a so calescia fù arrestata da un attruppamentu. Eranu quelli chì aduravanu è festighjavanu u diu di e fureste, Silvanu. Anu ricunnusciutu a veduva di Vitale, l'anu battuta, l'anu tantu straziata è ferita, chì u lindumane era morta.

Etimolugia : da a casata latina "Vitalis", da "vita" [sopranaturale]. Per Valeria, V. Valeriu (9 dicembre).

Casate : Vitali, Vitani.


Petru Maria Chanel era un missiunariu natu in u 1803, à Cuet, dipartimentu di l'Ain. Era prete di a piccula parochja di Crozet quand'ellu decise di fassi frate maristu, issi frati bianchi cunsacrati à a Vergine Maria, è di parte per una missione d'evangelizazione.

L'anu mandatu in l'isula melanesiana di Futtuna. Oghje, issa isula, è l'archipelagu di Wallis, formanu un territoriu francese oltremare. Tandu, Futtuna avia un millaiu d'abitanti è ghjera guvernata da u rè Niulicchì.

Subitu, Petru Maria hè statu ben accoltu da u rè è u so cunsigliu ma, cum'ellu insistia per cunverteli à a religione cristiana, l'anu dettu di andassine è, cum'ellu ricusava di parte, l'anu tombu à bastunate. Era u 28 aprile di l'annu 1841. Petru Maria avia 38 anni.

Etimolugia : V. Petru (29 ghjugnu).




Tags : Lingua corsa
Lundi 28 Avril 2014 à 00:06

Zita hè nata in Toscana in u 1218. I genitori travagliavanu a terra à e porte di Lucca. Chjuca chjuca, Zita andava in cità à vende legumi è frutta. Era tantu graziosa chì, sempre, vultava in casa cù a panera viota.


I Fatinelli, chì li cumpravanu roba, a volsenu cum'è serva. Hè entrata in issa famiglia à l'età di 12 anni, è ci hè stata sinu à a morte, à l'età di 64 anni.

Ogni matina, Zita si alzava una ora nanzu à l'altre serve per andà à a messa. Dighjunava per dà appena di nutritura à i poveri. In a so camera, ricevia donne abbandunate è li lasciava u so lettu mentre ch'ella durmia in terra.

L'altri servi eranu ghjelosi è, aspessu, ne dicianu male. Ella accettava tuttu è perdunava sempre.

Hè morta u 27 aprile 1282, dopu à cinque ghjorni di suffrenze atroce suppurtate cù serenità.

Tanta ghjente andava à pregà nantu à a so tomba chì, quattru anni dopu, u vescu di Lucca dumandò à u papa di santificalla, ma ùn hè stata canunizata chè 410 anni dopu, in u 1696. Da un pezzu, a festighjavanu cum'è santa in tutta l'Europa.

Zita hè a santa patrona di a cità di Lucca.

Etimolugia : da u cugnome "Zita" (zitella, figlia, è ancu fidanzata, piccula sposa) o da u lat. "cita" (rapida, veloce).

Nomi : Cita, Sita, Sitta, Zita, Zite, Zitella, Zitta, Zyte.

Prutezzione : servi.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 27 Avril 2014 à 02:18

Aldabrandesca, chjamata Alda, hè nata in Siena in u 1249, à l'epica gluriosa di a piccula republica, oghje semplice cità toscana chì si ricorda, ogni annu, u tempu di e libertà cumunale cù e famose corse di cavalli in piena cità, "Il Paglio", u 2 lugliu, in l'onore di Santa Maria di Provenzano è, u 16 agostu, in l'onore di Maria Assunta.


Alda hè stata maritata giovana à Bindo Bellanti, un omu bravu è devotu chì, cum'è ella, facia parte di a nubiltà sienese.

Veduva à 30 anni, Alda entre in una cunfraterna di donne, u Terzu Ordine di a Cungregazione di i Berettini di a Penitenza, detta Cungregazione di l'Umiliati. Si ritira qualchì annu in campagna è po volta in cità è entre à l'uspidale duv'ella cura i malati sinu à a so morte, à l'età di 60 ani, u 26 aprile 1309.

A so salma si trova in chjesa di San Tumasgiu, in Siena.



Tags : Lingua corsa
Samedi 26 Avril 2014 à 00:05

Marcu hà scrittu u secondu di i Vangelli di Ghjesù Cristu. Scrivia in grecu, cù un stile semplice, pupulare. Scrivia cum'ellu parlava. Ciò ch'ellu conta, a l'avianu conta San Petru è San Paulu, ma era prisente quand'elli arrestonu à Ghjesù. Ellu, hè scappatu, lasciendu in manu à i suldati u linzolu ch'ellu avia addossu.


San Petru li dicia "O figliò!", ciò chì face pinsà chì, forse, hè ellu chì l'hà cunvertitu è battizatu.

Marcu è a mamma stavanu in Ghjerusalemme. A so casa era un locu d'adunanza di i primi cristiani. Hè custì ch'ellu si rifugiò San Petru quand'ellu escì da prigiò. Più tardi, Marcu è u capapostulu si sò scontri parechje volte. Cù San Paulu, ùn eranu micca sempre di listessu parè. Si eranu liticati andendu in l'Asia minore, è Marcu si ne era vultatu in Ghjerusalemme. Ma, quandu Paulu fù imprigiunatu in Roma, Marcu andete à vedelu, è pigliò u so postu per predicà è cunverte i pagani.

Marcu serebbi mortu versu l'annu 100, in a chjesa d'Alessandria ch'ellu avia fattu fà. L'annu 828, e so reliquie sò state purtate da Alessandria in Venezia duv'ellu hè u Santu Patrone di a cità. Hè dinù u prutettore di l'Italia.

Etimolugia : da u nome latinu "Marcus", derivatu da u nome di u diu "Marte". In Corsica, in u 1981, era à u 17esimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di nove omi nantu à mille.

Casate : Marcellesi, Marcelli, Marcellini, Marchelli, Marchetti, Marchi, Marchiani, Marchini, Marchioni, Marcia, Marcialis, Marcianu, Marciati, Marcucci, Sammarcelli, è d'altre cumposte cum'è Marcantoni, Marcangeli, ecc.

Nomi : Celina, Céline, Célinie, Ianka, Marc, Marceau, Marcel, Marceli, Marcelia, Marcelin, Marcelina, Marcella, Marcelle, Marcellien, Marcellin, Marcellina, Marcelline, Marcellinu, Marcello, Marcellu, Marcellus, Marcelo, Marchetto, Marchettu, Marchita, Marcia, Marciana, Marciano, Marcianu, Marcie, Marcien, Marcienne, Marcile, Marcille, Marcio, Marcion, Marcionille, Marcius, Marco, Marcos, Marcu, Marculina, Marcus, Marcy, Marek, Mark, Marke, Markei, Markel, Markell, Markelline, Markian, Markoussia, Marks, Markus, Marquita, Marselis, Marsha, Martsellina, Marx, Marzel, Marzell, Marzella, Marzelline, Massia, Merk, Merkel.

Prutezzione : e bande di l'animali.




Tags : Lingua corsa
Vendredi 25 Avril 2014 à 00:39

Fidelu hè natu in Alemagna, in Sigmaringhen, in u 1573. Dopu à avè finitu i so studii di Dirittu, fece trè anni u stitutore di trè principi. Cun elli, fece u giru di l'Europa per visità chjese è musei. Dopu, si stabilì avucatu in a cità alsassiana di Colmar, ma ci era tanti furdani trà l'avucati di issa cità chì li caccionu a voglia di fà issu mistieru.


À 35 anni, si fece frate cappuccinu. Disse: "Vogliu vultà nudu, cum'è quandu surtii da u corpu di mamma". È, oramai, campò in a puvertà è a penitenza. Si chjamava Marcu Reii, hè diventatu frate Fidelu. Era un predicadore tremendu è girava l'Alemagna suttana, a Sguizzera è l'Austria.

Era l'epica di e guerre di religione trà i Catolichi è i Prutestanti.

I Prutestanti eranu miraculi in u cantone sguizzeru di i Grisoni. Quandu i superiori u ci mandonu, disse à i cunfratelli: "Ùn ci videremu più. Mureraghju pè a nostra fede". Per istrada, signava e so lettere: "Patre Fidelu, prestu manghjatu da i vermi".

Qualchì settimana dopu, predicava in u paese di Seevis, quand'ella ghjunse una armata di Grisoni prutestanti. Patre Fidelu finì a so predica, escì di chjesa è ebbe u capu sbaffatu da una sciabulata. Era u 24 aprile 1622.

Etimolugia : da u lat. "fidelis" (sinceru). In Francia, u nome "Fidèle" era più pè i cani chè pè e persone, ma hè abbastanza cumunu in Italia, in Spagna è in l'America duv'ellu hè quellu di u capuguvernu Fidel Castro.

Casate : Fideli.

Nomi : Fidel, Fidela, Fidèle, Fidelia, Fidelin, Fideliu, Fidelius, Fidelu.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 24 Avril 2014 à 00:02

Ghjorghju hè statu marturiatu in Palestina, vicinu à Tel Aviv, versu a fine di u seculu terzu.


A legenda ne hà fattu un cavalieru curazzatu chì tomba u dragu, affranchisce e cità è salva e principesse, pigliendu cusì u postu di certi eroi pagani cum'è Perseu chì uccise u dragu è salvò à Andromeda.

Parechji sò l'artisti cum'è Raffaellu, pittore è architettu di u papa, Donatellu, u scultore fiurentinu, o Carpacciu, u pittore venizianu, chì anu trovu l'ispirazione in a legenda di San Ghjorghju.

U dragu campava nantu à e sponde di un lagu di a Libia. Cacciava focu per bocca è sterpava ogni cosa. U lusingavanu denduli, ogni ghjornu, duie pecure à manghjà. Ma, prestu, ci hè vulsutu à dalli, in più, una giuvanotta ch'elli sceglienu à l'imbusche. Un ghjornu tuccava à a figliola di u rè quand'ellu ghjunse un cavalieru: era San Ghjorghju. Ghjorghju tumbò u dragu cù a so lancia, predicò a fede cristiana è cunvertì u rè.

Etimolugia : da u grecu "gé" (a terra) è "ergon" (travaglià), dunque agricultore. In u 1981, venia à u 46esimu rangu di i nomi maschili di Corsica.

Casate : Giorgi, Giorgetti.

Nomi : Egor, Georas, Geordie, Georg, George, Georgene, Georges, Georgette, Georgia, Georgie, Georgina, Georgius, Georgui, Georgy, Gheorghe, Gheorguina, Ghjorghja, Ghjorghju, Ghjurghjina, Ghjurgina, Giorgia, Giorgina, Giorgio, Gora, Göran, Gorch, Görch, Görgel, György, Inoulia, Jörg, Jorge, Jörgine, Jorick, Jörn, Jory, Jürg, Jürgen, Juris, Jurriana, Seiorse, Sior, Youka, Yourassia, Youri, Youria.

Paesi è cità : Inghilterra, Lituania, Turchia, Aragone, Portugallu, Catalogna, Georgia, Sicilia. In Corsica: Algaiola, Quenza.

Prutezzione : cavallieri è cavalleria.

Pruverbii : ùn ti vantà d'avè nè oliu nè vinu, fin' chì ùn sò ghjunti Ghjurghjettu (23 aprile), Marchettu (25 aprile) è Teraminu (2 ghjugnu).



Tags : Lingua corsa
Mercredi 23 Avril 2014 à 00:01
1 ... « 5 6 7 8 9 10 11 » ... 56