In l'annu 344, Ghjuliu Primu adunì un cunciliu à u capilocu di u paese bulgaru, fece accettà e decisioni di u cunciliu di Nicea è a preeminenza di u vescu di Roma.
Quand'ellu hè mortu, in 352, dopu à esse statu ondeci anni papa, a fede ortodossa si era furtificata. L'Arianisimu serà abbandunatu 29 anni dopu, à u cunciliu ecumenicu di Custantinopuli.
Etimolugia : da a casata rumana "Julius" di una famiglia chì pretendia sorte de Iule, u figliolu d'Eneiu di u racontu di Virgiliu. U nome si hè spartu soprattuttu à l'epica di a Rinascita taliana cù Ghjuliu Secondu, papa da u 1503 à u 1513. In Corsica, in u 1981, venia à u quindecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di dece omi nantu à mille.
Casate : Giuli, Giuliani, Ghjulj, Giuly.
Nomi : Ghjulia, Ghjuliana, Ghjulianu, Ghjulietta, Ghjuliu, Gillet, Gillette, Gillie, Giulia, Giulietta, Giulio, Gyula, Jilian, Jill, Joletta, Julchen, Jule, Jules, Juli, Julia, Juliaantje, Juliana, Juliâo, Julido, Julie, Julien, Julienne, Juliet, Julieta, Julietta, Juliette, Julina, Juline, Julio, Julius, Julle, Juluen, Juult, Ouliacha, Oulianka, Schüll, Sile, Sileas, Youli, Youliane.
Paesi è cità : Volterra. In Corsica: San Ghjulianu di Campulori.
U nome Micaellu hè u listessu chè quellu di l'Arcanghjulu chì hà vintu à Satanassu: Michele.
Etimolugia, casate è nomi : V. Michele (29 sittembre).
Fulbertu era un sapientone natu versu l'annu 960. In più di a teolugia, cunnuscia a fisica, l'astronumia, a medicina, a musica è a filosufia d'Aristote intrudutta in Europa da l'Arabi di Spagna. Di Fulbertu, dicianu ch'ellu era a rincarnazione di Socratu è di Platone.
Avia studiatu in Remi, l'attuale cità di Reims, cù Gerbertu. Quandu, l'annu 999, Gerbertu fù fattu Papa (Silivestru Secondu), Fulbertu si ne andò in Roma cun ellu. Quattru anni è trent'ottu ghjorni dopu, u Papa morse è Fulbertu vultò in i so lochi. L'annu 1007 era elettu vescu di Chartres.
Era l'amicu è u cunsiglieru di Luigi Primu, dettu U Piu, figliolu di Ugu Capet, u fundadore di a monarchia francese. Tramindui eranu stati l'elevi di Gerbertu, in Remi.
Fulbertu fece di Chartres u primu centru culturale di a Gallia è decise a custruzzione di a famosa cattedrale dopu chì a prima fussi brusgiata in u 1021.
Hè mortu u 10 aprile 1029.
Etimolugia : da u germanicu "folc" (populu) è "bert" (spampillante).
Nomi : Fulbert, Fulberta, Fulberte, Fulbertu, Volbert, Volberte.
Dodeci anni dopu, Valderiu hè elettu abbate in l'abbazia benedittina di San Martinu, in Pontoise. I so frati u tenianu caru ma, à ellu, u cumandu ùn li piacia. Prufitta di una notte bughjosa, scappa, è si ne và in Cluny. Custì, ci era novecentu frati è, mezu à tutti, ùn era facile di metteli e mani addossu. L'anu ritrovu quantunque è fattu vultà in Pontoise.
Qualchì settimana dopu, torna à fughje è si ne và nantu à un isulottu di a Lauria, vicinu à Turone, l'attuale cità di Tours. Un pelegrinu l'hà sappiuta è l'hà detta à i frati di San Martinu chì sò venuti à circallu.
Cumu fà per campà solu è in pace cum'è un rimitu? Decide di andassine in Roma. Culà, u papa l'hà datu a so benedizzione, è po l'hà dettu: "Volta da duve tù veni". È cusì hà finitu a so vita in San Martinu di Pontoise duv'ellu hè mortu l'8 aprile di l'annu 1099.
Etimolugia : da u germanicu "waldan" (cumandà) è "her" (armata).
Nomi : Bhaltair, Galtier, Galtière, Gauthier, Gauthière, Gautier, Gualtiero, Ualtar, Valderia, Valderio, Valderiu, Walt, Walter, Waltersje, Walterus, Walther, Walthera, Waly, Walz, Wat, Welter, Wolt, Wolterdina, Wouter.
Custanzia avia cusì bella rinomina chì Dante l'hà messa in u so "Paradisu". A chjama "a brava Custanzia".
Quand'ella hè morta in Barcellona, l'8 aprile 1300, era veduva da quindeci anni è u figliolu regnante avia avutu l'investitura di a Corsica trè anni nanzu.
Petru u Terzu è Custanzia avianu avutu un solu maschju chì, in u 1285, avia succedutu à u babbu cù u nome di Ghjacumu Secondu. U 4 aprile 1297, u Papa Bonifaziu VIII l'avia datu a Sardegna è a Corsica.
Etimolugia : da u lat. "constans" (fidu à sè stessu).
Casate : Constantini, Costantini.
Nomi : Constance, Constancy, Constant, Constanta, Constante, Constantin, Constantina, Constantine, Constantino, Constantinu, Constanza, Costin, Custantina, Custantinu, Custanzia, Custanziu, Dina, Dine, Konstantin, Konstantsia, Konstanze, Stan, Stans.
Da chjucu, i genitori avianu decisu di fallu prete. U mandanu à a scola in Reims è à u seminariu in Parigi. Avia sette fratelli è surelle. Ellu, era u più grande. I genitori morenu è deve interrompe i so studii. À 27 anni l'hè riesciuta à esse prete. Dui anni dopu hè duttore in teolugia.
In Reims, apre scole è allogia i maestri in casa soia. È ghjè cusì ch'ellu hè natu l'Istitutu di i Frati di e Scole Cristiane. Fù una rivuluzione. L'impurtante era di dà una furmazione pedagogica à i maestri è avia scrittu un libru: "Conduite des écoles chrétiennes". Pè i zitelli, Ghjambattista avia a pretensione di dà a struzzione à i poveri, mantenuti apposta in a gnurantità. I strazi ùn li manconu, persecutatu da u cardinale di Noailles, è ellu, mudestu è eroicu, li tuccò à spatriassi.
Hè mortu in Rouen u 7 aprile 1719. U so libru di u 1702, "Les devoirs d'un Chrétien envers Dieu", serà ristampatu parechje volte.
Etimolugia : V. 24 ghjugnu.
I primi anni di u seculu Quintu, in l'Africa di u Nordu, ci era a lotta trà i catolichi è l'eretichi chì seguitavanu à Dunatu, vescu di Cartagine, è si risicava una guerra civile.
L'imperatore Onoriu mandò à Marcellinu chì, cù l'aiutu di u vescu d'Ippona, fece un ghjudiziu in favore di i catolichi.
U 13 sittembre di l'annu 413, i Dunatisti u fecenu assassinà, ma Marcellinu avia compiu a so missione è l'eresia smarrì.
Marcellinu era un omu assai coltu. Interrugava à Santu Agustinu è, per rispondeli, Santu Agustinu scrivia libri cum'è "A remissione di i peccati" o "U spiritu è a lettera" è, à misura ch'ellu scrivia i capituli di u so libru "A cità di Diu", i facia leghje à Marcellinu.
Etimolugia : V. Marcellu (16 ghjennaghju).
Dicenu chì, da chjucu, Isidoru era un zuccone. Ùn ci valianu i colpi, in quella testa ùn ci entrava nunda. Un ghjornu, hà vistu unepoche d'inzecche nantu à a petra di una cisterna. Li anu spiegatu chì a causa ne era u canapu à forza di strufinà. Ne hà cunclusu chì, à rombu di travagliu, ancu ellu pudia struissi. È ghjè diventatu un sapiente.
A so opera scritta hè immensa: astronumia, geografia, esegesi, teolugia, filolugia, scienze, literatura, storia religiosa è prufana. Hà scrittu un trattatu nantu à l'etimolugie. U so "Libru di l'urigine di e cose" hè una vera enciclopedia. Sè no sapimu qualcosa di i Gotti è di i Vandali, hè grazia à ellu.
Isidoru hè statu una quarantina d'anni vescu di Siviglia. Hè ellu chì hà datu à a Chjesa spagnola a so urganizazione definitiva.
Hè mortu in a so cattedrale u 4 aprile di l'annu 636, straquatu nantu à cennere è preghendu.
Etimolugia : da u grecu "Isis", nome di una dia, è "dôron" (rigalu).
Nomi : Bisidora, Bisidoru, Daria, Dariu, Darius, Isidor, Isidora, Isidore, Isidorius, Isidoro, Isidoru, Isidro, Issy, Izzy.
Dopu à avè ricustituitu u casale di i genitori, chì si eranu ruvinati, hà lasciatu a so parte à u fratellu è si ne hè andatu à studià in Oxford. À 38 anni era diventatu u cancelieru di a celebre Università.
Issu postu l'hà tenutu pocu. Dete a so demissione per andà à u succorsu d'un amicu, Edimondu, arcivescu di Canterbury, chì ghjera in bischizzu cù i frati di San Benedettu è cù u rè Arrigu Terzu, chì pretendia cumandà i veschi cum'ellu cumandava i so suldati.
In u 1240, Riccardu è Edimondu partenu pè a Francia. Pare ch'elli vulianu andà in Roma à vede u papa ma, per istrada, Edimondu more. Tandu, Riccardu si face urdinà prete in Orléans, è volta in Inghilterra.
À 47 anni, hè fattu vescu di Chichester. U rè, chì ùn perdunava, li toglie i viveri è l'impedisce di entre in u palazzu viscuvile. Riccardu pigliò e so funzioni dui anni dopu, grazia à u papa chì minacciò di scummunicà u rè.
Riccardu hà luttatu contru à u niputisimu è a simunia; hà pigliatu a pretesa di i frati duminicani è franciscani contru à i veschi chì ùn vulianu ch'elli fessinu scola.
Hè mortu à 56 anni, in Chichester, u 3 aprile 1253.
Etimolugia : da u germanicu; "ric" (putente) è "hard" (duru, forte).
Casate : Cardi, Ricardoni, Riccardi, Riccardoni, Ricciardi.
Nomi : Dick, Dickie, Dicky, Hick, Hitch, Hudde, Karda, Reich, Reichard, Reichardt, Rhisiart, Ricard, Ricarda, Ricardo, Riccarda, Riccardina, Riccardo, Riccardu, Ricciardo, Richard, Richarda, Richarde, Richardine, Richart, Richenza, Richerd, Richie, Richli, Rick, Rickert, Rickie, Ricky, Ricordano, Ridsert, Ridzart, Riek, Rikese, Rikitza, Rikkard, Riocard, Ritch, Ritchie, Ritsche.
Da omu, avia sceltu di campà in rimitu, ma ebbe a rinomina di fà i miraculi è d'altri omi ghjunsenu è volsenu campà cun ellu è cum'è ellu. È cusì fece a cungregazione di i Frati Minimi. I chjamò minimi per via di e parulle di Ghjesù chì, secondu San Matteu è San Lucca, ricumandava à i so fidi di stassine à l'ultimu rangu.
Secondu u Vangellu di San Matteu, Ghjesù disse: "Quellu chì si serà inalzatu serà abbassatu, è quellu chì si serà abbassatu serà inalzatu". Secondu u Vangellu di San Lucca, disse: "Quand'è tù serai invitatu, vai à mettiti à l'ultimu postu fin chì quellu chì ti hà invitatu venghi à ditti: "O amicu, colla più in sù". Allora ne averai onore cù quelli chì seranu à tavula cù tè".
I miraculi ch'ellu facia, Francescu ne dava a causa à i paternostri ch'ellu distribuia. Era tantu rinumatu chì u rè di Francia, Luigi XI, malatu, u vulia accantu. Ellu, mandò paternostri. Ci hè vulsutu l'intervenzione di u papa per ch'ellu parti. Hè ghjuntu à u castellu di u rè in un locu chjamatu oghje Plessis-les-Tours, dipartimentu di Indre-et-Loire. Hà curatu u rè sedeci mesi ma ùn pobbe chè aiutallu à more.
Francescu ùn vultò più in Calabria. S'hè statu à u castellu di u rè di Francia duv'ellu hè mortu 24 anni dopu, u 2 aprile 1507, un venneri santu, quandu a Chjesa celebrava a morte di Ghjesù Cristu. Cù l'intervenzione di Luigi XII è quella di a figliola Claudia, chì testimuniò d'esse stata guarita da Francescu, sei anni dopu à a so morte, u papa u beatificava è, torna sei anni dopu, u canunizava.
Etimolugia : V. Francescu d'Assisi (4 uttobre).
Dui anni dopu, scuraggitu, si ritirò in l'abbazia di Casam Dei, l'attuale Chaise-Dieu, dipartimentu di a Haute-Loire. Ci stete felice quindeci mesi sinu à u ghjornu chì u papa l'ubligò à rivene in a so dioccesi.
Ugu hà aiutatu à San Brunu - chì ghjera statu u so prufessore - à creà a Grande Certosa, un munasteru duve i monarchi campavanu chjusi è ùn si ritruvavanu chè per l'uffizii.
Per succorre i poveri, Ugu si vendì u so anellu pasturale è u so più bellu calice. Senza San Brunu, si averebbi vendutu ancu u cavallu chì li servia à visità a so dioccesi.
Da ch'ellu ùn vulia esse vescu, u so episcupatu hà duratu quasi 50 anni. Hà participatu à dui cuncilii è hà cunnusciutu cinque papa. Hè mortu à 79 anni, u 1u aprile 1132. Dui anni dopu, Nucenziu Secondu u canunizava.
Etimolugia : da u germanicu "hûg" (intelligenza).
Casate : Ughelli, Ughetti, Ugolini.
Nomi : Aodh, Aoidh, Haug, Hoege, Huey, Huglie, Hugly, Hugo, Hugolin, Hugolina, Hugoline, Hugues, Huguette, Huige, Huik, Uga, Ugo, Ugolina, Ugolino, Ugolinu, Ugone, Ugu, Uguccio.