Erasimu campava à u seculu quartu. Vescu d'Antiocca à l'epica di e persecuzioni di Dioclezianu, si n'andò à fà u rimitu nantu à a muntagna di u Libanu. Dinunziatu, arrestatu, marturiatu, fù salvatu da un anghjulu chì u guidò versu a pruvincia rumana d'Illiria è po in a Campania duv'ellu diventò u vescu di a piccula cità taliana di Formia, vicinu à Gaeta. Hè mortu marturiatu d'una manera atroce da i Lombardi ariani.
Contanu chì, un ghjornu ch'ellu predicava nantu à un battellu, si calò u tonu. A timpesta era terribile ma, sopra à ellu, u celu era porgu è limpidu.
Santu Erasimu hè aspessu riprisentatu cù un cabestanu è un canapu avvuglinatu. Dicenu chì u cabestanu hè u strumentu di u so martiriu è u canapu e so stintine. E pitture e più celebre chì riprisentanu u martiriu di u santu sò: quella di Hans Burgkmair à u museu di Monacu di Baviera, quella di Farinati in Verona, è quella di Poussin à u Vaticanu.
I fochi di sant'Elmu sò isse fiaccule chì si vedenu in cima di i maghji di i battelli quand'ellu face u timpurale è chì sò create da l'eletricità atmosferica.
Casate : Terami, Terramorsi.
Nomi : u nome Teramu vene da l'appicciu di a "t" di Santu cù Eramu. Ghjè un fenomenu linguisticu cunnusciutu. In francese, Saint Elme si scrive dinù Saint Telme. Pensate à certe donne corse chì, vulendu sfrancisà, u lavatoghju u chjamavanu u "lévier".
Paesi è cità : Gaeta, Napuli. In Corsica: Bonifaziu, Cervioni, Erbalonga.
Prutezzione : donne in partu, marinari.
Potinu è Biandina facenu parte di i 48 Cristiani marturiati in Lione in l'annu 177. Potinu, vescu di Lione, era u più vechju, avia 90 anni. Biandina, una schjava, era a più giovana.
Prutezzione : Biandina hè a santa patrona di e giuvanotte.
Hà dettu: "Mi s'hè parsu chì, prestu, averebbi cunnusciutu u Signore. Allora, mi ne sò andatu solu in un locu desertu, in bordu di mare".
Custì, hà trovu un vechju chì filosufava ancu ellu è chì l'hà dettu: "Prega sè tù voli truvà a luce". Ghjustinu hà lettu e Sante Scritture è hà pregatu. È hà cunnusciutu a fede è a pace.
Hà passatu u restu di a so vita à leghje è à insegnà. Di i so scritti, ne resta trè: duie Apolugie di u Cristianismu è un Dialogu. Era andatu in Roma per apre una scola, scunvince i pagani, è furmà d'altri apolugisti.
Hè statu arrestatu per via di a so azzione prupagandista. Pudia francassi di a cundanna s'ellu avia rinunciatu à a so fede, ma disse à u ghjudice: "Quandu omu hà trovu a verità, ùn si volta micca in l'errore". È cusì hè statu cundannatu à morte.
Etimolugia : da u lat. "justus" (ghjustu, ragiunevule).
Casate : Giusti, Giustini, Giustiniani.
Nomi : Ghjusta, Ghjustina, Ghjustiniana, Ghjustinianu, Ghjustinu, Ghjustu, Giusta, Giustina, Giustino, Giusto, Justa, Juste, Justin, Justine, Justinien, Justinienne, Justino, Justis, Justus.
Prutezzione : Ghjustinu hè u santu patrone di i filosufi.
Panfilu era un Libanese di Beirut natu versu l'annu 240, mortu in Cesarea di Palestina u 13 ferraghju di l'annu 309.
Dopu à avè studiatu in Alessandria, si era fattu prete è avia fattu scola in un stabilimentu creatu da Origenu in Cesarea marittima. Custì, ci era una biblioteca magnifica. Ellu l'hà accresciuta sinu à 30.000 vulumi.
Quand'ellu scrisse una Storia Ecclesiastica, l'arrestonu. Fù marturiatu è lampatu in una prigiò duv'ellu stete dui anni scrivendu una Apolugia di Origenu. Da prigiò u ci anu cacciatu per tumballu.
Lisabetta a salutò cù e parulle chì sò oghje in l'Ave Maria: "Benedetta sie tù frà e donne, è benedettu sia u fruttu di u to ventre". È Maria rispose: "L'anima meia magnifica u Signore".
Pieretta, o piuttostu Petruniglia, postu chì i sapienti dicenu chì u nome di issa santa era u feminile di Petroniu è micca di Pieru, hè riprisentata, in e pitture è e statue, à spazzula in manu.
Dicenu ch'ella pulia a casa di Petru, l'apostulu. Certi pretendenu ch'ella era a so figliola spirituale, ricunnuscente di esse stata cunvertita. D'altri, ch'ella era a so vera figliola.
Petruniglia hè stata a Santa Patrona di a Francia sinu à u seculu dicessettesimu. Tandu, "Pierette, Périne, Pérette è Pernelle" ci ne era tantu è più. Arricurdemuci di a favula di La Fontaine: "Pérette et le pot au lait".
Etimolugia, casate è nomi : Cf Petru (29 ghjugnu).
L'Arabi musulmani anu occupatu a Spagna da l'annu 771 à l'annu 1492. Ci si sò dunque mantenuti quasi ottu seculi.
Quandu Ferdinandu u Terzu hè statu fattu rè, avianu digià persu a Castiglia, u Leone, a Navarra è l'Aragone. Ellu fece a guerra à quelli chì restavanu è quand'ellu hè mortu, u 30 maghju 1252, ùn avianu più chè l'emiratu di Granata.
Hè Ferdinandu chì hà fattu chì a parlata castigliese hè diventata a lingua spagnola.
Ferdinandu era u cuginu carnale di San Luigi, rè di Francia. E mamme eranu surelle. Tramindui anu guvernatu cum'è omi ghjusti è devoti.
Etimolugia : da u germanicu "fried" (prutettore) è "nant" (arditu, risulutu).
Casate : Ferdinandi, Ferrandi, Ferrandini, Ferendini.
Nomi : Ferd, Ferdie, Ferdinand, Ferdinanda, Ferdinande, Ferdinando, Ferdinandu, Ferdl, Fernand, Fernanda, Fernande, Fernando, Fernandu, Ferranda, Ferrandu, Ferrante, Fertel, Friedenand, Hernando.
Massiminu udiava è cumbattia l'Ariani. L'annu 343, u cunciliu arianu di Filippopolis, in Bulgaria, l'hà scumunicatu, ma, in Trevi, era ellu u patrone è fù arcivescu di a cità sinu à ch'ellu hè mortu, u 12 sittembre di l'annu 349.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Massimu (14 aprile).
Gherardina di Toscana hè stata maritata per forza cù un giuvanottu bon cristianu chì, ellu dinù, vulia stassi figliu. Dopu à avè campatu inseme qualchì annu, si sò staccati. Ellu si hè fattu frate camaldulese à San Savinu di Pisa, ella, terziaria in listessa cungregazione.
Gherardina hà campatu cum'è una rimita in una cellula fora di l'abbazia. Hè morta in u 1240.
Etimolugia, casate è nomi : Cf Gherardu (3 uttobre).
U so amicu San Furtunatu hà contu ch'ellu hè natu è hà campatu per miraculu. A mamma si vulia scuncià ma ùn a ci fece. Una zia li avia preparatu un velenu ma hè u figliolu di issa dunnaccia chì u s'hà betu.
Ghjermanu hà studiatu in Aballone, l'attuale Avalon, in u dipartimentu di l'Yonne. Hè statu parechji anni ind'un parente ch'ellu avia in Burgogna è po, à 35 anni, si hè fattu prete.
À 40 anni, l'anu datu a direzzione di l'abbazia di Sinfurianu, in a cità nativa, occupata da frati di San Basiliu. Ghjermanu, à quelli frati ùn li piacia, chì ghjera troppu severu, è si ne sò sbarazzati.
Tandu, u figliolu di Clodoveu, rè di Parigi, u si pigliò cum'è vescu. Custì hà pruvatu à amendà i figliulini di Clodoveu. Quelli eranu cristiani, ma u so istintu era salvaticu, è ùn pobbe adestralli.
Hè San Ghjermanu chì hà creatu l'abbazia San Vincensiu, diventata celebre cù u nome di Saint-Germain-des-Prés.
Hè mortu u 28 maghju di l'annu 576. Avia una ottantina d'anni.
Etimolugia : da u lat; "germanus", (di listessu sangue, di listessa razza).
Casate : Germani.
Nomi : Garmon, Germain, Germaine, German, Germana, Germano, Germanus, Germentsje, Germina, Ghjermana, Ghjermanu, Guermana, Guermane, Guermoussia, Jermen.
A missione ebbe gran successu. Ettelbertu, u più putente di i rè sassoni, fù battizatu è fece una cattedrale è un munasteru in a so capitale di Canterbury. In menu di sei anni, trè viscuvati eranu creati: Canterbury, Londra è Mancester.
In Inghilterra, ùn ci era micca chè pagani. In u paese gallese, i Celti eranu cristiani è, cun elli, Agustinu hè statu sgalabatu. Quand'ellu hà cunvucatu i so veschi per fassi ricunnosce cum'è primatu è falli accettà a liturgia rumana, l'hà ricevuti à pusà, senza una cria di famigliarità. Quelli ùn volsenu stà à sente nunda è si ne sò andati.
Etimolugia, casate è nomi : Cf u 28 agostu.
In Roma, per vive, principiò per dà qualchì lezzione è scrive puesie ch'ellu vendia. A sera, in a so casa, ricevia unipochi di giovani è ridianu, ciarlavanu, cantavanu. Dopu, Filippu li cantava u Vangellu.
À 37 anni si hè fattu prete è ghjè diventatu u predicadore è cunfessore u più celebre di a capitale.
Avia pigliatu l'abitutine di dì a so messa in privatu per via chì ci truvava tantu piacè chì a celebrazione durava ore è ore. Ci si preparava ghjuchendusi cù u so misgiu, è po cullava à l'altare è entrava in visibiliu. U servente u lasciava solu è ùn vultava chè quand'ellu sentia sunà a campanella.
Filippu avia 60 anni quandu u papa li dete a vechja chjesa di San Ghjilormu. L'hà rifatta, aghjunghjenduci un pezzu per pudè pregà è cantà. Issu pezzu, u chjamavanu l'oratoriu. Hà datu u so nome à issi drami lirichi nantu à parulle religiose cù soli, cori è orchestru. Hè dinù custì chì ghjè stata creata a Cungregazione di l'Oraturiani, una adunanza di preti seculari, liberi di fà ciò chì li piacia.
Etimolugia, casate è nomi: Cf u 3 maghju.
Paesi è cità: Italia (26 maghju), Parigi (21 maghju). In Corsica: Soriu.
Suffia avia un fratellu prete, più vechju chè ella di ondeci anni. Era un omu stranu. Hà educatu cumu si deve a surella, amparenduli grecu è latinu, ma ùn li permettia nisunu riposu, nisunu piacè, nisuna gioia è, per un sì o per un nò, a schjaffittava. Un ghjornu chì li uffrì un rigalu, u li spulò in faccia.
A campa, per Suffia, fù à 20 anni, di scuntrà in Parigi un ghjesuitu, Patre Varin.
Varin avia in l'idea di fà un istitutu pè e figliole di i nobili è di i ricchi burghesi. Suffia era a donna chì li ci vulia per issa realizazione.
In u 1801, in un cullegiu d'Amiens, nascia a Cungregazione di e Donne di u Sacru Core di Ghjesù. Suffia, chì avia tandu 22 anni, ne fù a direttrice.
A Cungregazione hè stata ricunnusciuta da u papa in u 1815. Trentacinque anni dopu, pussedia 65 case in Francia è fora di Francia. Maddalena Suffia era diventata una educatrice assai capace. Per l'eleve, bastava à fà u cuntrariu di ciò chì u fratellu avia fattu cun ella: lascià l'anime sbucciassi è micca tiranizalle.
Etimolugia : da u gr. "sophia" (saviezza).
Nomi : Fei, Fia, Fieke, Fiken, Fletje, Sadhbha, Sofa, Söff, Soffi, Sofia, Sofie, Sofija, Sonia, Sonja, Sonya, Sopherl, Sophia, Sophie, Sophus, Sophy, Süff, Suffia, Sufia, Zoffi, Zofia.
Dunazianu era Cristianu. Rugazianu si preparava à esse battizatu. Dinunziati, sò stati cunvucati davanti à u legatu di l'imperatore.
U legatu disse à Dunazianu:
- "Ùn ti cuntenti micca di ricusà u cultu di Giove è d’Appollu, ma predicheghji quellu di u Crucifissatu è cunverti ghjente".
- "Eiu vurebbi caccià tuttu u mondu da l'errore", rispose Dunazianu.
U ghjudice u mandò in prigiò è fece vene u fratellu. Li disse:
- "Cumu hè? ancu tù ti voli imbruttà cù u battezimu? Sì à tempu. Rinuncia !".
Rugazianu fece listessa risposta chè u fratellu.
U lindumane sò stati marturiati nantu à un cavallettu è scapati.
Avianu passatu tutta a nuttata à pregà è à basgiassi. Rugazianu, in a so nucentità, credia chì i basgi di u fratellu pudianu sustituì l'acqua di u battezimu.
Etimolugia : da u lat. "donatus" (datu da Diu, cuncessu da Diu).
Casate : Donati, Donatini.
Nomi : Donat, Donata, Donatella, Donatien, Donatienne, Donatio, Donato, Donatu, Donella, Donelle, Donetta, Donna, Dunata, Dunatu, Dunaziana, Dunazianu.
Paesi è cità : Nantes.
Prutezzione : tonu è inundazioni.