In l'annu 177, Ireneu ghjunse in Lione allora chì u vescu Potinu, marturiatu, venia di more in prigiò (Cf u 2 ghjugnu). In l'annu 182, i Cristiani di a cità, persecutati, l'anu incaricatu di purtà una lettera à u papa Eleuteriu. Quand'ellu hè vultatu, l'anu fattu vescu.
Durante 24 anni, hà fattu cunnosce e parulle di Cristu è cunvertitu una massa d'eretichi. Dicia: "U Cristu si hè fattu cum'è noi per fà di noi ciò ch'ellu era".
Ireneu hà scrittu assai. Solu, u so Trattatu contru à l'eresie gnostiche di l'epica hè statu cunservatu quasi sanu.
Dicenu chì u santu vescu di Lione serebbi statu marturiatu durante e persecuzioni di l'imperatore Settimu Severu, in l'annu 202.
Etimolugia : da u gr. "eirênê" (pace).
Nomi : Eirena, Erena, Ira, Iren, Irena, Irenaeus, Irène, Irenea, Irénée, Ireneo, Ireneu, Irenion, Irina, Irinei, Irini, Irinka, Iroucha, Irounia, Reni, Renie, Rinia.
Ci sò chì pretendenu chì e reliquie di San Ferdinandu, rè di Castilla è Leone, mortu in Siviglia in u 1252, è festighjatu u 30 maghju, serebbinu state purtate in Caiazzo è chì a tradizione ne hà fattu quelle di un vescu di u lucale.
Etimolugia, casate è nomi: cf u 30 maghju. Anu dettu dinù chì u nome Ferrandu venerebbi da un cugnome francese in relazione cù u mantellu grisgiu chjaru di un tippu di cavalli ("un cheval ferrant"), cugnome datu à un omu capelligrisgiu o barbigrisgiu.
Cirillu, patriarca d'Alessandria (cum'è u ziu), hè mortu u 27 ghjugnu di l'annu 444.
Era un omu viulente, intransigente, un veru dittatore. Dicenu chì, sì San Ghjuvanni Crisostomu, u più famosu oratore cristianu d'Oriente fù destituitu da u patriarca Teofilu, Cirillu ci era per qualcosa. Hà fattu chjude e chjese scismatiche è hà scacciatu i Ghjudei da a cità. Di u prefettu imperiale, ùn pudia mancu sentene u nome è azzizzava i frati contru à ellu.
Allora, perchè avè messu nantu à l'altari un omu cusì pocu simpaticu? Ghjè chì, Cirillu fù u gran vincidore di l'eretichi è, soprattuttu, un gran scrittore cristianu. I so scritti sò tantu impurtanti pè a Chjesa catolica chì, in l'annu 1882, u papa Leone XIII ne hà fattu un Duttore di a Chjesa.
Etimolugia è nomi : cf u 14 ghjennaghju.
Paesi è cità : Alessandria d'Egittu (9 ferraghju).
Leonora avia una grande cultura litteraria è ghjera assai divuziunosa. À 14 anni, a maritanu cù Arrigu Terzu, rè d'Inghilterra. A surella, Margherita, era a moglia di San Luigi, rè di Francia.
Leonora hà cumessu l'errore di fà vene, à a Corte di Londra, una massa di parenti è cumpatriotti, è di dalli à i più belli posti. In u 1261, un populu si rivolta. U rè hè fattu prigiuneru. Ella, li riesce à scappà è à andassine nantu à u cuntinente. Quattru anni dopu, volta cù una armata, salva u maritu è ripiglia u putere.
À l'età di 50 anni, quandu u maritu more, Leonora si face sora di San Benedettu. Hè morta in un cunventu u 25 ghjugnu 1291. A Chjesa ùn hà mai vulsutu canunizalla, ma a cunsidereghja cum'è santa.
Etimolugia è nomi : cf Lena (18 agostu).
Santu Prosperu, Duttore di a Chjesa, hè natu in Aquitania versu l'annu 390 è ghjè mortu in Roma dopu à l'annu 445, forse in 463.
Di issu santu, si sà pocu. Quand'ellu avia una quarantina d'anni, stava in Marseglia. Quand'ellu ne avia una cinquantina, era in Roma cum'è redattore à a Cancelleria puntificale è secretariu di u papa Leone Primu, u Maiore.
Prosperu hà cumpostu una Storia Universale servendusi di i scritti di Eusebiu è di San Ghjilormu è, soprattuttu, hà scrittu assai per difende e teurie di Santu Agustinu è cumbatte i Pelagichi chì pretendianu chì l'anima era cusì bella, cusì impastata di boni stinti, chì ùn avia bisognu di a grazia di Diu per salvassi.
Dicenu chì, centu per una, Prosperu era maritatu, postu ch'ellu hà lasciatu isti cunsigli in rima à una donna:
Fà gran casu cara amica
à a nostra cristiana vita.
Quandu ti facciu duveri
devi rendeli sinceri.
Curà sempre devi à mè
per chì eiu curghi à tè.
Liticami quandu vogliu
alzà a testa da l'orgogliu.
Aisami s'ella accade
chì à le volte eiu cadi.
S'o ti mostru le to colpe
prestu fà lu mea culpa.
Di essene un solu corpu
tramindui, ùn hè un tortu.
Ma ch'o siamu, in soprappiù,
una sola anima eiu è tù.
Etimolugia : da u lat. "prosperus" (beatu, prupiziu).
Casate : Prosperi.
Nomi : Prosper, Prospera, Prospero, Prosperu.
Paesi è cità : Reggio Emilia.
Albanu era un poveru omu, un paganu caritatosu chì avia piattatu in casa soia un missiunariu cristianu ricercatu da a pulizza. Quellu l'hà cunvertitu è battizatu. Quandu i suldati ghjunsenu in casa per arrestà u prete, Albanu, per salvallu, s'avia messu a so vistura. S'hè lasciatu piglià è marturià.
Etimolugia : da u lat. "albus" (biancu).
Casate : Albani.
Nomi : Albain, Alban, Albana, Albane, Albanu, Albanus, Albe, Albin, Aubaine, Auban.
Paulinu, natu l'annu 353 in Burdigala, l'attuale cità di Bordeaux, hè mortu l'annu 431 in Nole, cità di a Campania taliana.
Appartenia à una famiglia nobile è putente di Roma. À 25 anni, era digià guvernatore di a Campania. À 30 anni, avia spusatu una Cristiana spagnola chjamata Teresia. Ebbenu un figliolu, mortu à l'età di 8 mesi. Tandu, Paulinu si hè messu à studià u Cristianisimu cù a speranza di truvacci un rimediu à u so dulore. À 37 anni, hè statu battizatu in Burdigala. À 41 annu, si hè fattu prete in Barcellona.
Ellu è a moglia anu vendutu tuttu ciò ch'elli pussedianu in Spagna, in Gallia è in Italia è si sò ritirati in Nole, accantu à a tomba di San Filice. À san Filice li anu fattu è dedicatu una magnifica basilica cù una casa appicciata per riceve i pelegrini à pianterrenu è i discepuli à u primu pianu. Tutte e cellule davanu nantu à l'altare maiore. A notte, tutti si aisavanu per pregà è cantà. Paulinu scrivia è piantava e so orte. Quindeci anni dopu hà accettatu di esse u vescu di Nole. Hà difesu a cità contru à i Goti chì, l'annu 410, sacchighjonu à Roma.
Affettuosu, fidu, Paulinu ebbe cum'è amichi i santi Martinu, Ambrosgiu, Ghjilormu, Agustinu è Sulspiziu Severu, u puetu Ausoniu, l'imperatore Teodosiu, è u papa Anastasiu. I so sciali eranu di scriveli lettere in rima.
Etimolugia, casate è nomi : cf Paulu (29 ghjugnu).
I Gonzaga campavanu cum'è a più parte di i signori di l'epica : sbacconi, licenziosi, amorali, crudeli, è assassini. Ne pagavanu dinù e cunsequenze. Dui fratelli di Luigi sò stati massacrati è, à a mamma, l'anu datu una stilettata in i carrughji di Mantova.
Luigi dicia: "I nobili sò fatti cum'è l'altri, cù listessa fanga. A sola differenza hè chì a soia puzza più chè quella di i poveri".
À 17 anni, decide di fassi frate. Sceglie i Ghjesuiti per via chì ùn pudianu avè gradu in u cumandu di a Chjesa. Per via dinù chì giravanu u mondu cum'è missiunarii.
Lascia i so diritti à a Signuria à un fratellu è si ne và in Roma à studià è à preparassi à una vita di fede, di apostulatu è di santità. À 18 anni, prununzia u so ingagiamentu. À 20 anni, riceve l'ordini minori. Trè anni dopu, u 21 ghjugnu 1591, more, vittima di a pesta chì curria in Roma.
Etimolugia : da u franconu "hlod" (celebre) è "wig" (cumbattente).
Casate : Lodovighi, Lodovici, Lovisi, Luiggi, Luigi, Luisi.
Nomi : Alabhaois, Aloisus, Aloys, Aloysius, Alvise, Clodwig, Clovis, Clovisse, Gigi, Ladewig, Lajos, Lew, Lewie, Lewis, Lluis, Lodovico, Lodwijk, Loeiz, Loeiza, Loeki, Loeloe, Loïc, Loig, Loïs, Looi, Lotz, Lou, Louie, Louis, Louisa, Louise, Louiset, Louisette, Louison, Lowik, Lozoïc, Ludeke, Ludel, Ludovic, Ludovico, Ludovicu, Ludovicus, Ludovique, Ludvig, Ludvik, Ludwig, Lugaidh, Luigi, Luigia, Luigina, Luis, Luisa, Luisetta, Luisina, Luisinha, Luisita, Luisito, Luiz, Luthais, Lüwisi, Vichy, Viki, Vikli, Visen, Wickel, Wickes, Wiesie, Wiesje, Wigg, Wiggl, Zaig.
In u 1981, in Corsica, Luigi venia à u dodecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 16 omi nantu à mille. Luisa era à u diciottesimu rangu di i nomi feminili purtatu da sei donne nantu à mille.
Paesi è cità : Castiglione delle Stiviere, Mantova.
Prutezzione : i studianti.
Era l'epica chì i Bizantini, cumandati da u generale Belisariu, pruvavanu à caccià i Goti da l'Italia. L'annu 536, i Goti eranu in Roma. U so rè fece papa à Siliveriu, ciò chì dispiacì assai à un diacunu chjamatu Vigiliu chì vulia ellu u postu.
Quandu Belisariu hà occupatu a cità di Roma, Vigiliu si hè fattu bellu cun ellu. Un ghjornu, l'hà fattu vede un falzu scrittu duve Siliveriu prumettia à u rè di i Goti di apreli a porta Asinaia per ch'ellu possi ricunquistà a cità. Allora, Belisariu hà esiliatu à Siliveriu in Turchia è hà fattu papa à Vigiliu.
Siliveriu hè vultatu subitu da Turchia chì, i veschi di l'Asia avianu ottenutu da l'imperatore Ghjustinianu ch'ellu fussi ghjudicatu una seconda volta. Ma, in Roma, Vigiliu era putente. E' Siliveriu fù cundannatu una seconda volta è mandatu in l'isulottu di Palmaria, in u golfu di Saetta, di punta à Roma. Dicenu chì custì l'anu datu à manghjà u pane di a tribulazione è à beie l'acqua di l'angoscia. Muria qualchì mese dopu. Era u 20 ghjugnu 538.
Etimolugia : da u lat. "silva" (furesta).
Casate : Silvieri.
I scheletri sò stati ritrovi da Santu Ambrosgiu, chì ghjera vescu di Milanu à u seculu quartu. L'hà sepolti sottu à l'altare di a so chjesa - l'attuale basilica Santu Ambrosgiu - è hà dumandatu à e pupulazioni di pregalli.
Ambrosgiu, cum'è Agustinu, ùn dice nunda di a vita di i dui santi. A sola infurmazione ch'ellu ci dà, vene da i scheletri. Dice: "Eranu assai assai grandi, cum'è l'omi di i tempi antichi".
Nomi : Gerva, Gervais, Gervaise, Gervaius, Gervasia, Gervasiu.
Paesi e cita : Milanu Parigi, Soissons, Nevers. In Corsica: a pieve di Ghjuvellina.
Romualdu hè u fundadore di a cungregazione di i frati camaldulesi.
Figliolu di u duca di Ravenna, Romualdu ebbe una giuventù libera è libertina, è po si cunvertì u ghjornu ch'ellu vide u babbu tumbà un amicu in duellu.
Diventatu frate, volse rifurmà e regule di certi cunventi è fù persecutatu. Essendu Patre guardianu, i so frati l'anu chjusu in prigiò. Una volta l'anu flagellatu è messu fora. Una notte ebbe à fughje chì si appruntavanu à tumballu.
Finalmente, in a cità toscana di Camaldoli, vicunu à Firenze, riesci à creà u cunventu ch'ellu bramava tantu di fà.
Hè mortu u 19 ghjugnu di l'annu 1027, in u cunventu di Val di Castro, vechju, solu. Da parechji mesi, ùn avia lentatu una parulla.
Etimolugia : da u germanicu "hrom" (rinuminanza) è "waldan" (guvernà).
Casate : Romualdi.
Nomi : Romaldo, Rommelt, Romuald, Romualda, Romualdine, Romualdo, Romualdu, Romwald, Rumold, Rumolt.
Paesi è cità : Ravenna.
Hè statu inculpatu di ùn vulè sacrificà à i dii è di circà à cunverte ghjente à u Cristianisimu.
Davanti à un tribunale militare, hà aggravatu u so casu, dicendu ch'ellu era prontu à riprincipià è ridendusi di i dii pagani di l'Imperu rumanu. E'cusì l'anu scapatu.
Leonzu hè statu cunsideratu cum'è santu da a Chjesa siriacca è, subitu, hè diventatu assai pupulare.
Etimolugia : da u lat. "leo" (leone).
Casate : Leonzi.
Nomi : cf Leone, u 10 nuvembre.
Un ghjornu, scontra un rimitu, un sant'omu, è li dice: "Prega per mè chì sò più disgraziatu ch'omu ùn crede". L'omu hà pregatu è Rinieru si hè cunvertitu. Hà brusgiatu a so viola è si hè messu à pianghje. Hà piantu tantu è tantu chì ghjè statu cecu un certu tempu.
Decisu à parte pè a Palestina, fece u marcante per vincesi qualchì soldu è pagà u viaghju ma, da a so borsa surtia una infezzione. Si hè dettu: "Per puzzà tantu, ùn pò esse chè u diavule". A ghjetta è campa di limosine.
Hè quantunque andatu in Palestina. U postu nantu à u battellu l'hà pagatu ramendu cù i galeriani.
Vultatu in Pisa, si fece frate, un semplice frate, ricusendu d'esse prete. In cità, u tenianu assai. Ellu cunsigliava, cunsulava, rallegrava è facia ancu i miraculi.
Hè mortu u 17 ghjugnu di u 1160. Per interrallu, sò i consuli di a cità chì anu purtatu u catalettu.
Più di quattru seculi dopu, in u 1591, e so osse sò state messe in a nova navata di a catedrale di Pisa. U scheletru ùn era cumplettu chì, dui seculi nanzu, a regina Ghjuvanna d'Aragone ne avia compru una parte.
Etimolugia : da u germanicu "ragin" (cunsiglieru) è "gund" (armata).
Casate : Rinieri.
Nomi : Neres, Nieres, Rackner, Ragnar, Rainer, Rainier, Rainiero, Raneiro, Raniera, Reginar, Regner, Regnerus, Régnier, Reignier, Reiner, Renner, Riener, Rinar, Riniera, Rinieru, Rinner.
Paesi è cità : Montemaggiore.
In Arles, hà fattu dui munasteri, unu pè e donne è unu per l'omi. A regula dicia chì tutti i frati devianu amparà à leghje.
Urilianu serebbi mortu in Lione u 16 ghjugnu di u 551.
Etimolugia : da u gr. "aurios" (matinata).
Nomi : Aure, Auré, Aurèle, Aurelia, Aureliana, Aureliano, Aurelianu, Aurélie, Aurélien, Aurélienne, Auriane, Aurica, Auriole, Aurora, Aurore, Avreliane, Orell, Uriliana, Urilianu.
Paesi è cità : Strasburgu.
Litteratura : Gérard de Nerval: "Aurélia", Louis Aragon, "Aurélien".
Ghjuvan Francescu Régis, entratu à a Cumpagnia di Ghjesù à 19 anni, prete à 30 anni, era natu in u 1597 à Fontcouverte (in l'attuale dipartimentu di l'Aude) è ghjè mortu u 31 dicembre 1640 à Louvesq (in l'attuale dipartimentu di l'Ardèche). Fù unu di i più grandi predicadori di u seculu XVII.
À l'epica di una guerra trà catolichi è prutestanti, diventata una guerra europea è chì durò trenta anni, Ghjuvan Francescu hà passatu l'ultimi dece anni di a so vita à circà di purtà un sullevu à i più poveri.
Hè mortu à 43 anni, frustu da e fatighe. Ancu oghje, i pelegrini cuntinuveghjanu à visità a so tomba à Louvesq, issu picculu paese di i monti alvergnesi, à più di mille metri di altitutine.