Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Agata era una Siciliana marturiata in a cità di Catania à u seculu terzu. Pretendia chì a più grande libertà, a più grande nubiltà, era di fassi schjava di Ghjesù Cristu.


;Contanu chì, tandu, in Sicilia, ci era un ghjudice chì ghjera un omacciu, crudele è viziosu. Avia decisu di ingannà una vergine giovana è bella chì si chjamava Agata. A fece arrestà è a messe in manu à una ruffiana per ch'ella a scunvinci.
Fù un fiascu.
Ne mancu Agata cedì quandu u ghjudice a fece flagellà. Allora l'anu laceratu e carni cù sgrinfie di ferru è l'anu tagliatu i petti.
Agata disse à quellu mostru: "Omu crudele, arricordati di mammata, è di i petti chì t'anu datu à sughje".
Riturnata in prigiò, ebbe a visita di San Petru chì guarì e so ferite. Tandu l'anu messa nantu à a brusta infiarata. Hè morta ringraziendu à Diu d'avella assistita.
Etimolugia : da u grecu "agatha" (brava donna).
Nomi :  Agata, Agathe, Agathon, Aggie.
Paesi è cità : Catania, Mirandola.
Prutezzione : Agata hè a santa patrona di e balie, di i tiradori à ghjocu di boccie (avanti di tirà, si incroscianu e dite è dicenu: "Sta Agata prega per mè!"). A preganu quand'elli sentenu i petti è pè l'incendii. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mardi 5 Février 2013 à 02:14

U Vangellu secondu San Lucca conta chì una donna avia una perdita di sangue da dodeci anni, ch'ella avia spesu tutti i so soldi in dernu cù i medichi, è ch'ella fù guarita tuccandu u vestitu di Ghjesù. Più tardi, à u prucessu di Ghjesù, issa donna vense à testimunià davanti à Pilatu. Serebbi Santa Veronica.


Anu contu chì, à e Via Cruci, Santa Veronica hà asciuvatu a faccia di Ghjesù cù un telu di linu, è chì u visu hè restatu stampatu nantu à u telu.
U so nome ùn era micca Veronica. Era Berenice. Per via di quella stampa, l'anu cugnumata Veronica da una spressione latina chì vole dì "a vera imagine".
In Francia contanu chì Veronica partì per Roma cù u maritu per fà vede quella pezza à l'imperatore Tiberiu. Da custì andonu in Gallia, è si stacconu per annunzià u Vangellu, ugnunu da parte soia. Veronica serebbi stata interrata in l'attuale Soulac (dipartimentu di a Gironde) è u maritu in l'attuale Rocamadour (dipartimentu di u Lot).
Etimolugia : da u grecu "phéré" (purtà) è "nikè" (vittoria).
Nomi : Bérénice, Berenike, Bernice, Bernie, Berny, Beronico, Bunny, Frenne, Fronika, Nixie, Ronia, Ronky, Ronnie, Ronny, Veron, Veronica, Veronik, Veronika, Veronike, Veroucha, Verounia, Vonnie, Vonny, Vroni, Vroon. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 4 Février 2013 à 00:26

iasgiu era un Armenu di u seculu quartu, fattu vescu di Sebbaste, l'attuale cità di Sivas, in Turchia. Certi pretendenu ch'ellu hè statu laceratu da un erpice in ferru. Cusì hè diventatu u Santu Patrone di i carminadori è di i tissaghjoli.


D'altri dicenu chì u so palazzu viscuvile era una grotta à meza furesta. À chì avia bisognu d'ellu, venia à vedelu custì. Venianu soprattuttu animali malati, è ellu i guaria cù un semplice gestu di benedizzione. Quand'ellu pregava, l'animali stavanu tranquilli aspettendu ch'ellu finisca.
Un ghjornu, Agricola, u guvernatore di a Cappadocia, avendu bisognu di bestie feroce pè u circulu duv'elli lampavanu i cristiani, mandò i so cacciadori à batte a furesta. Issi cacciadori anu trovu un attruppamentu d'orsi, tigri è leoni... è à Biasgiu.
Messu in prigiò, Biasgiu cuntinuveghja à fà i miraculi. Rende, à una povera donna, u purchettu pigliatu da u lupu. Caccia da a gola di una zitella a lisca ch'ella si avia ingullitu è chì a stufulava.
Agricola prova à falli rinnegà a so fede, ma ùn ci riesce. Allora dà ordine di annegallu. Accantu, ci era un stagnu. Biasgiu s'avanza, è marchja nantu à l'acque sfidendu i pagani di fanne altr'è tantu. Un anghjulu u face vultà dicendu chì devia merità a curona di i martiri. Quand'ellu tocca terra, i suldati u inguantanu è u scapanu.
Etimolugia : da a casata latina "Blaesus", cù u significatu: chì tartagliuleghja.
Casate : Baggioni, Biaggi, Biaggini, Biaggioli, Biaggioni, Blasi, Blasini.
Nomi : Biasginu, Biasgiolu, Biasgiu, Blaise, Blaisette, Blas, Blasius, Bleaz, Blésilla, Vlas.
Paesi è cità : Cento, Cadogno. In Corsica: Calinzana, Cursoli (cumuna di Cambia), Ghjuncaghju, Fucichja, u Poghju Marinacciu.
Prutezzione : mali di gola. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Dimanche 3 Février 2013 à 01:42

i festighjeghja a Purificazione di Maria è a Prisentazione di Ghjesù à u Tempiu. Hè a festa di a luce, secondu e parulle di Ghjesù ramintate da u Vangellu secondu San Ghjuvanni: "Eiu sò a luce di u mondu; chì mi seguiterà ùn anderà micca in e tenebre, anzi, averà a luce di a vita".


A vigilia, o nanzu messa, u prete benedisce e candele chì danu a luce. Pè u più, u nome di a festa ramenta issa benedizzione di e candele: Candelora o Candelera in talianu, Chandeleur in francese, Candlemess in inglese. In Alemanu, dicenu Lichtmesse, messa di a luce.
In Corsica dicenu Candilera o Candilara, ma soprattuttu Ciriola (per via di a cera di e candele).
Un pruverbiu dice: "Ciriola, Ciriola, s'ellu ci hè ventu o ragnola, di l'invernu simu fora; s'ellu face bellu tempu, per un mese simu dentru".
A sera di a Ciriola usava chì i giuvanotti andessinu à fà u giru di e case per buscassi un spuntinu - e grazie di u Signore, cum'elli dicianu - è fà i galanti cù e giuvanotte. In Ghjuncaghju, cantavanu da fora:
O casa di lu Signore
Aprite per carità,
Or'aiò! fatevi onore
Ùn si pò più aspettà.
È ripigliavanu:
O casa di lu Signore
È di santa carità.
À a Petra di Verde, secondu Simone Vinciguerra, cantavanu :Ciriola, Ciriola, noi dentru è voi fora.
è po : Fubbe grassu lu purcellu, ci derete un figatellu.
Per ista ghjente chì macina, un zanettu di farina.
À chì hà vigna in le Mezane, pò dà vinu à damisgiane.
Ci sò chì si facianu precurà per apre a porta. Tandu, i zitelli minacciavanu:
A Birba stà in punta
Cù mille stacchette
È chere vendette
À chì dice di nò.
Chì ghjera ista Birba? Era un bastone cù un spinzone, o un ancinu in punta. Quandu a ghjente chì ricevia uffria pocu, cù a Birba, à l'appiattu, si pudia spendicà un figatellu da a pertica, o azzingà una mostosa, o fichi secchi. Pè u più, a ghjente apria, chì ghjera l'usu. Ci sò chì preparavanu ancu una sbuglidicciata, ma certi ùn aprianu per crepà. Allora, i giuvanotti pregavanu maledizzioni:
Chì casgiu o carne purcina, vi dianu u mal d'urina!
O cù un parlà più grassu:
Quante petre ci hè in istu muru,
Quanti peli hà u vostru mulu,
Tante zecche à u vostru c... (a rima fatela da per voi). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Samedi 2 Février 2013 à 02:54

Viridiana hè una santa taliana nata in Castelfiorentino, vicinu à Firenze, versu l'annu 1178. Era a figliola di un signoru, Attavanti di casata. Da zitella li piacia di esse sola è di fà penitenza, ma i demonii a frasturnavanu.


À l'età di 30 anni, dopu à un pelegrinaggiu in Santiagu di Compostella è unu in Roma, si ritira in una cellula di u castellu paternu è ci stà chjusa 34 anni, sinu à a morte, u 1u ferraghju 1247, à l'età di 69 anni.
In quella cellula chjusa, ci entrianu quantunque i demonii pigliendu a forma di dui serpi.
I so paisani venianu à vedela è li purtavanu roba ch'ella dava à i poveri. In u 1221, hà avutu a visita di San Francescu d'Assisi.
In Castelfiorentino, in u 1939, anu fattu una chjesa per riceve e so reliquie.

Andria di Segni, natu in Anagni l'annu 1230, hè mortu in Roma in u 1302. Dopu à essesi fattu frate di San Francescu, ebbe u permessu di andà à vive in e grotte di l'Appennini, ciò chì piacì pocu à i soi chì tenianu à a vita in sucietà è à l'onori. Pensate chì, mentre ch'ellu facia u rimitu, un ziu è un nipote sò stati eletti papa, u primu: Lisandru IV (1354-1361), u secondu: Bonifaziu VIII (1294-1303). Tramindui averebbinu vulsutu fanne un cardinale, ma Andria ricusò. Purtantu ne era assai capace. Dicenu ancu ch'ellu serebbi statu un teologu famosu, à paru, o quasi, à San Tumasgiu d'Aquinu, chì avia 5 anni di più chè ellu, San Bonaventura, più vechju di 9 anni, o Duns Scot, più giovanu di 36 anni.
Andria avia à fà cù u diavule, chì u persecutava, è cù l'anime di u Purgatoriu, chì venianu à contalli i so guai. E gioie di u Paradisu l'hà cunnusciute nanzu di more chì, ore è ore, ogni ghjornu, li si paria di esseci.
Etimolugia, casate è nomi : Cf u 30 nuvembre.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Vendredi 1 Février 2013 à 00:07

Marcella era una signora rumana nata versu l'annu 345. Veduva dopu à sette mesi di matrimoniu, custruisce, nantu à l'Arentinu, un palazzu, una specia di munasteru, un circulu di donne. Era bella, ricca, struita, assai cultivata. Era à paru à l'omi i più distinti, i più sapienti. È nisunu si hè permessu di ridesine o di criticalla, malgradu d'esse stata a prima di e signore à mettesi in vista cum'è cristiana.


Quandu, in l'annu 382, San Ghjilormu vultò da Custantinopuli, duve ellu avia studiatu e Sante Scritture, stete in u palazzu di Marcella per spiegà u Vangellu à isse donne.
Trè anni dopu, i Barbari s'avvicinavanu da a cità. Ghjilormu si ne và in Palestina purtandusi l'amiche di Marcella: Santa Melania, Santa Paula, è d'altre. Marcella disse ch'ella era troppu vechja per parte. Avia una quarantina d'anni.
À l'età di ottantacinque anni, hà vistu entre in Roma l'armate di u rè di i Visigoti. Per sapè duve ella avia piattatu e so ricchezze, l'anu tantu pesta chì si n'hè morta.

Ghjuvanni Bosco, un Piemuntese natu in u 1815 in Castelnuovo d'Asti, hè mortu in Turinu in u 1888.
Quandu, à 26 anni, s'hè fattu prete, hà vistu un altru prete dà una frusta sulenne à un picculu sgaiuffu. U l'hà cacciatu da e mani, l'hà ammasgiulatu è l'hà preparatu pè a prima cumunione. Era tantu affettuosu, e so lezziò eranu tantu piacente, chì d'altri zitelli volsenu amparà a duttrina cun ellu. Ebbe una vintina d'elevi, è po un centu. Allora fù ublicatu di dispone d'un casamentu. A prima scola di Don Bosco venia di nasce.
Pianu pianu, stabilimenti simili ne fece in l'altre cità d'Italia, è po in Sicilia, à u Tirolu, in Francia, in Belgica, è ancu in l'America suttana. Per occupassine hà creatu duie cungregazioni: in u 1857, quella di i Salesiani, chì hà per Santu Patrone à Francescu di Sales è, in u 1872, quella di e sore di Maria Ausiliatrice.
Etimolugia : V. Ghjuvanni (27 dicembre).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 31 Janvier 2013 à 00:26

Martina, vergine è martira, campava in Roma à u seculu terzu. Altru ùn si sà. Ci sò chì a chjamanu Tassiana.


In Parigi, à u museu di u Louvre, Santa Martina hè riprisentata in trè pitture di Berettini, più cunnusciutu cù u nome di Petru di Cortona.
In una, a principale, pinta in u 1634, forzanu a santa à entre in u tempiu d'Appollu. Ella face u segnu di a croce, è u tempiu si ne fala.
Etimolugia : V. Martinu (13 aprile). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mercredi 30 Janvier 2013 à 01:29

Gilda, dettu u Saviu, era un Scuzzese fattu prete versu l'annu 518, mortu in u 570. Hà esercitatu u so ministeru in Irlanda, in Inghilterra, è in Brettagna. Hà creatu parechji munasteri. In a penisula di Rhuis (in l'attuale dipartimentu di u Morbihan) si vedenu sempre e ruine di quellu ch'ellu avia fattu avanti di ritirassi in l'isula di Huat, chì ghjè in faccia, una isula chì deve u so nome à a so forma ("huad", in brettone, vulendu dì "anatra").


Gilda era assai struitu. Da giovanu avia studiatu a filosufia è a litteratura.
Etimolugia : da u nome latinu di persona "Gildo" (?)
Nomi : Gilda, Gildas

Di Ghjulianu ùn si sà nunda for di una legenda.
Vultendu da viaghju, u signoru Ghjulianu entre in a camera cunghjugale per basgià a moglia. Spuntava u ghjornu. Chì vede in lettu? A moglia cù un omu. Tira a spada è taglia u capu à tramindui. È parte. Per istrada, trova a moglia chì ghjera andata à a messa è chì li conta chì, avendu ricevutu a visita di u soceru è a socera, l'avia datu u so lettu.
Addisperatu di avè tombu u babbu è a mamma, Ghjulianu parte cum'è un scemu, senza sapè duve andà. A moglia u seguita.
È viaghjanu, è viaghjanu... Un ghjornu entrenu in una furesta è sò arrestati da un fiume grossu. Facenu una capanna per elli è un picculu uspiziu pè i pelegrini è l'andacciani. Ghjulianu si face barcaiolu per chì a ghjente possi francà u fiume.
Moglia è maritu campanu cusì una trentina d'anni. Disgraziati ùn eranu, chì si tenianu caru. Ma, di tantu in tantu, Ghjulianu si ramintava a so malfatta è u rimorsu li macinava u core.
Un ghjornu, ghjunghje un vagabondu leparosu chì li dumanda di fallu passà nantu à l'altra sponda di u fiume. Sbarcandu da culandi, l'andaccianu era diventatu un anghjulu, vistutu di biancu, bellu cum'è u sole.
- "Sie in pace - li disse. Hè un pezzu chì u Signore ti hà perdunatu. Hè ellu chì mi manda per dittila. Addiu... o piuttostu à prestu."Qualchì ghjornu dopu Ghjulianu è a moglia murianu è, inseme, cullavanu in Paradisu.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Mardi 29 Janvier 2013 à 00:31

Tumasgiu era un frate di San Dumenicu natu versu l'annu 1225 à a Roccasecca d'Aquino. Quandu i genitori u mandanu in Napuli per studià, decide di fassi frate è principia u nuviziatu. A famiglia si oppone. Prova à scappà per andassine in Parigi, ma dui fratelli u raghjunghjenu in Siena è u chjudenu in un castellu. Un ghjornu, provanu à metteli una prustituta in lettu. Ellu chjappa un tizzone infiaratu è a ci caccia.


Quandu ellu hè liberatu, secondu l'ordini dati da l'imperatore Federiccu Secondu, Tumasgiu ritorna à u cunventu di Napuli. Avia una vintina d'anni.
À vintiquattru anni hè fattu sottudiacunu in Parigi. À vinticinque anni hè fattu prete in Cologna. U so prufessore, tantu in Parigi chè in Cologna, era u famosu Santu Alibertu, un frate duminicanu assai sapiente, unu di i maestri di a scolastica. Tumasgiu hè diventatu prufessore ancu ellu è hà fattu scola in Parigi, in Roma, in Bologna è in Napuli.
Di ghjennaghju 1274, parte per andà à u Cunciliu di Lione. Per istrada s'ammala, è more u 7 marzu in l'abbazia di Fossanova.
À San Tumasgiu, u chjamavanu u "duttore angelicu". Hà scrittu assai, è ghjè cunsideratu cum'è unu di i grandi maestri di a scolastica. A so opera principale, intitulata "Somma teologica", s'hè restata da finì. Quandu u so secretariu li dicia di compiela, ellu rispundia: Innò chì tuttu ciò ch'o aghju scrittu, avà mi pare paglia è fenu".
Etimolugia : da l'aramaicu "toma'" (picciaiu).
Casate : Masi, Masia, Masetti, Masini, Masotti, Toma, Tomasi, Tomasini, Tomei, Tomi, Tommasi, Tommasini.
Nomi : Dehmel, Foma, Foma, Fomaïda, Khoma, Maas, Masetto, Maso, Massey, Tam, Tammy, Thoma, Thomas, Thomase, Thomasin, Thomasine, Thomasje, Thomé, Thömel, Thomelin, Thoms, Thum, Tom, Tomas, Tomàs, Tomasa, Tomasi, Tomasina, Tomaso, Tomé, Tommie, Tommy, Toms, Tumasgiu, Tumasina.
Paesi è cità : Napuli, Roma (7 marzu), Parigi (18 marzu)
Prutezzione : università. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 28 Janvier 2013 à 00:40

Divota hè a santa patrona di a Corsica è di a principalità di Monacu. Secondu vechji scritti, tradizioni è legende, eccu ciò chì pò esse a so storia: Divota serebbi nata nantu à l'attuale territoriu di a cumuna di Lucciana, in un locu chjamatu Querciu, à quattru chilometri da l'antica cità di Mariana, versu a muntagna.

Hè stata allevata da una balia cristiana è, cù d'altre cristiane, andava à pregà in a grotta di a Nepiticcia chì si trova accantu à u paese di u Borgu.


Era prutetta da un certu Ticchiu, patriziu è senatore. Tandu - simu à u principiu di u seculu Terzu - a Corsica dipendia da u prefettu rumanu di a Sardegna, chjamatu Barbaru.
Quandu Barbaru ghjunse in Mariana, dumandò chì omu li metti in manu i cristiani. Ticchiu ricusò è fù avvelenatu.
Divota more marturiata. Tandu, un prete è un diacunu arrubanu u so cadaveru, u imbalsameghjanu, u mettenu nantu à una barca per purtallu in Africa, ma una culomba guida a barca versu u portu d'Ercule, l'attuale Monacu, trà Nizza è Vintimiglia. È cusì hè stata sepolta culà.
À u XVIImu seculu, i Ghjesuiti di Bastia anu ottenutu qualchì reliquia di a santa.
In u 1731, i patrioti corsi in guerra contru à Genuva, aduniti in u cunventu di u Boziu, anu pruclamatu à Santa Divota prutettrice di u Regnu di Corsica.
U 14 marzu 1820, a Sacra Cungregazione di i Riti hà fattu di Santa Divota a Patrona principale di a Corsica, cù festa doppia è uttava.
Etimolugia : da u lat. devotus" ( fidatu, divotu).
Casate : Devoti.
Nomi: Devote, Divota, Divotu.
Paesi è cità : Monacu. In Corsica: Petranera.

Anghjula Merici hè una santa taliana nata in Desenzano in u 1474, morta in Brescia in u 1540.
Orfana à sedeci anni, bella è ricca, avia decisu di cunsacrassi à l'educazione di e zitelle. Passò trentacinque anni à amparalli a duttrina cristiana è po, cinque anni nanzu di more, riescì à creà un istitutu ch'ella dedicò à Santa Orsula. Nascì cusì a prima cungregazione insegnante d'Europa.
L'Ursuline eranu sore libere, senza nisunu ingagiamentu. Nè mancu purtavanu una vestura particulare cum'è l'altre sore. Ricevianu e zitelle in i so munasteri, è andavanu dinù à fà scola in e case.
Dopu à a morte d'Anghjula Merici, a Chjesa ubligò l'Ursuline à avè una disciplina... è una vestura.
Cf S. Anghjulu, 5 maghju.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 27 Janvier 2013 à 00:14
1 ... « 45 46 47 48 49 50 51 » ... 56