Timoteu è Tittu eranu dui cullaburatori di San Paulu l'Apostulu.
Timoteu, figliolu d'un babbu grecu è d'una mamma ghjudeia, San Paulu l'avia trovu in l'Asia minore, l'avia cunvertitu è battizatu. Da tandu, u s'avia purtatu cun ellu da a Macedonia à Roma.
Tittu, ellu, era digià cunvertitu quandu San Paulu l'hà scontru in Antiocca. U si hà purtatu in Ghjerusalemme, , è po l'hà mandatu in Grecia, è in altrò, à sparghje a duttrina di Ghjesù. Hè mortu in l'isula di Creta duve ellu avia intruduttu u Cristianisimu.
Etimolugia : Timoteu: da u grecu "timaô" (aghju rispettu) è "theos" (Diu). Tittu: da u nome latinu di persona, Titus.
Casate : Timotei.
Nomi : Theus, Thiemo, Tim, Timetheus, Timmie, Timms, Timmy, Timo, Timofej, Timotea, Timoteo, Timoteu, Timothée, Timothy, Tiomoid.
Paesi è cità : Roma (24 ghjennaghju), Parigi (31 marzu), Custantinopuli (trasl. 24 ferraghju).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Gnese era una zitella di tredeci anni, marturiata in Roma trà l'annu 250 è l'annu 306. Hè morta vuluntaria pè a so fede, curaggiosa davanti à u boia. U martiriu d'issa zitella hà cumossu tutti i cristiani di l'Imperu, è Gnese hè diventata un persunagiu di legenda. A legenda conta in l'Occidente ùn hè micca a listessa chè quella conta in l'Oriente.
Secondu i Latini, Gnese ricusa i sacrifizii à i dii pagani. A leganu à un piottulu, è li solcanu e carni cù unghje in ferru. A ghjente pianghje. Ella hè tutta gioia. Parechji giuvanotti si prisentanu per liberalla è spusalla. Gnese li dice: "Fidanzatu n'aghju digià unu, Ghjesù". È po dice à u boia: "Spicciatevi chì m'aspetta". È u boia li taglia u capu.
Secondu i Grechi, Gnese era di famiglia nobile, è u guvernatore avia decisu di falli rinnegà a fede cristiana. A porta in una casa cù e prustitute. Quella zitella pare un anghjulu è nisunu omu hà u curaggiu di prufittanne. For di unu chì a li prova è casca seccu. "Stà à sente, dice Gnese à u guvernatore, sì l'anghjulu mandatu da Diu hà fulminatu istu omu bestiale, hè chì ùn ci era altra manera per preservà a mio virginità; ma eiu u vogliu risuscità". È cusì face, prima d'esse brusgiata.
Etimolugia : da u grecu "agnê" (pura, casta). U lat. "agnus" (agnellu) hà fattu cunfusione è a santa hè aspessu riprisentata cù un agnellu in collu.
Nomi : Agnès, Agnese, Agneta, Agnete, Gnese.
Litteratura : U nome francese Agnès, utilizatu da u Medievu, si hè spartu ancu di più dopu à a pezza di Molière: "L'Ecole des Femmes", scritta in u 1662, è duve Agnès hè una niscentre. Arricurdatevi a frasa: "Le petit chat est mort".
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Fabianu era un laicu fattu papa in 236, mortu martiru u 20 ghjennaghju 250.
Etimolugia : da "Fabius", casata rumana, da "faba" (a fava). Cugnomi simili eranu assai in usu in l'Antichità: Ciceru venia da "u ceciu" è Lentulu da "a lentichja". U nome Fabianu s'hè spartu in Inghilterra à u seculu XIII. A u seculu XIX ci hè nata a "Fabian Society", creata in l'onore di Fabiu Cuntactor, un omu puliticu rumanu di u seculu terzu nanzu à Cristu, sucietà chì ghjè diventata u Partitu travaglistu. Ne facianu parte i rumanzeri B. Shaw è H.Ghj. Wells.
Casate : Fabiani.
Nomi : Faba, Fabia, Fabian, Fabiana, Fabiane, Fabiano, Fabianu, Fabianus, Fabie, Fabien, Fabienne, Fabiola, Fabion, Fabis, Fabiu, Fava.
Litteratura : u feminile Fabiola hè statu messu à a moda da u rumanzu di Wiseman in u 1845.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Canutu, natu in u 1040, era u rè di u Danimarca. I primi anni di u so regnu tuttu andava bè è megliu. Ma, quandu Guglielmu u Cunquistadore si stabilì in Inghilterra, partì per cacciaccilu. A spedizione fù un disastru... è ghjera custata caru. Allora Canutu creò un impositu nantu à a nubiltà. I nobili si sò rivultati è n'anu ancu prufittatu per ùn pagà e decime ecclesiastiche.Un ghjornu chì u rè era à a messa in a chjesa Santu Albanu, l'avertenu di a ghjunta di i ribelli. Invece di preparassi à l'attaccu, s'hè cumunicatu, hà dichjaratu ch'ellu perdunava à i so nimichi, s'hè stracquatu, e bracce in croce, è s'hè messu à pregà. I cunghjurati sò entrati in chjesa è l'anu massacratu. Era u 10 lugliu 1086.
Etimolugia : forse da u bassu lat. "canutus" da "canus" (biancu). Forse dinù da u german. "knutr" (arditu, risulutu), u nome Knut essendu assai adupratu in u nordu di l'Europa.
Paesi è cità : Canutu (Knut in Danese) hè u Santu Patrone di u Danimarca.
Nomi : Canudo, Canute, Canuto, Canutu, Knud, Knut.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Leobardu era di famiglia ricca è passò a so giuventù à studià e Belle Lettere. U so primu frastornu fù quandu u babbu li disse ch'ellu li avia buscu una zitella cumu si deve. Ellu, chì ùn tenia à maritassi, ùn disse micca di nò, ma si ingeniò à fà pazientà u babbu, preghendu u Signore ch'ellu li venga in aiutu. L'aiutu l'ebbe, chì u babbu si morse. Allora, dete a zitella à un fratellu più giovanu è si ne andò in Turone, l'attuale cità di Tours, à pregà nantu à a tomba di San Martinu.
In Turrone fece a cunnuscenza di San Gregoriu, u famosu autore di una storia di i Franchi, un Alvergnese cum'è ellu. È diventonu amichi.
Leobardu tenia à a sulitutine. Cumprò una grotta, a ingrandò, ci fece dui finestrini, è campò custì 22 anni preghendu è studiendu e Sante Scritture. Per vive, fabricava carta pecura è a vendia. Gregoriu li purtava libri.
U decesimu mese di l'annu 592, Leobardu si ammalò. À Gregoriu chì venia à cumunicallu, disse: "ùn ghjunghjeraghju micca à Pasqua". U 18 ghjennaghju cullava in Paradisu. Nanzu di spirà, avia dettu, à u frate chì u curava, di sorte... è morse mezu à l'anghjuli.
Etimolugia : da u lat. tardiu "leopardus", da u gr. "leopardos" da "leon" (leone) è pardos (pantera).
Casate: Leopardi.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.