Mauru avia una trentina d'anni di menu chè San Benedettu (u celebre fundatore di l'Ordine benedittinu di Monte Cassinu) chì u cunsiderava cum'è u megliu di i so discepuli. U mandò à fà un cunventu à Castellu Fossatu, l'attuale Saint-Maur-des-Fossés, à sette chilometri da Parigi. Hè mortu u 15 ghjennaghju 584.
In u 1618, quandu Dom Bernardu, direttore di u cullegiu di Cluny, hà vulsutu rifurmà l'Ordine di i Benedittini, hà creatu una cungregazione è l'hà datu u nome di San Mauru.
Etimolugia: da u lat. "Maurus" (Africanu di a Mauritania), da una parulla greca chì vole dì "scuru".
Casate : Maurizi, Moracchini, Moraccini, Morelli, Morellini, Moreschi, Moretti, Mori, Moroni.
Nomi : Maolmuire, Maur, Maura, Maurelius, Maurice, Mauricette, Mauricia, Mauricio, Maurie, Maurilia, Maurille, Maurin, Maurino, Maurita, Maurits, Maurizia, Maurizio, Mauriziu, Mauro, Mauru, Maurus, Maury, Mavr, Mavra, Mavriki, Meurig, Meurisse, Moor, More, Moric, Morics, Moris, Moritz, Morrell, Morris, Morus, Seymour.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Margherita Bourgeoys, nata in Troyes, dipartimentu di l'Aube, morta à u Canadà in u 1700, era a figliola di un cummerciante sciampagninu, babbu di dodeci figlioli. À 33 anni, francò u mare Atlanticu cù unipochi di migranti chì andavanu à pupulà u campu militare di Ville-Marie, a futura cità di Monreale. Quallà, fece a stitutrice. Fù a prima stitutrice laica di u Canadà francese.
In u 1676, fece a Cungregazione di a Madonna, una cungregazione chì ùn serà ricunnusciuta da u vescu chè una vintina d'anni dopu. E sore avianu assai libertà è ùn facianu micca u votu perpetuu cum'è l'altre sore. Surtianu, facianu scola à e zitelle, denduli più educazione chè struzzione, fendune future moglie è mamme cumu si deve.
Una di isse sore fù un castigu per Margherita. Avia cunversazioni cù certe anime di u Purgatoriu chì li cuntavanu chì a superiora era in peccatu murtale. Isse discursate cù l'anime dannate duronu quattru anni sinu à ch'ella fù rimandata in Francia. Allora Margherita ritruvò a pace è guvernò u so istitutu torna tredeci anni. In u 1693, dete a so demissione è passò l'ultimi sette anni di a so vita à pregà.
Etimolugia : da u persianu "margiritis" (perla). U fiore hè statu chjamatu cusì per via chì, avanti di apresi, si assumiglia à una perla.
Nomi : Daisy, Greda, Gredel, Greet, Greta, Gretal, Gretchen, Grete, Gretel, Grethel, Gretus, Grietje, Guite, Madge, Mag, Magali, Magerete, Maggi, Maggy, Maguelonne, Maguerie, Maidie, Mairead, Mairghread, Maisie, Marga, Margalo, Margaret, Margareta, Margaretha, Margarethe, Margarethus, Margaretta, Margarette, Margaride, Margarita, Margaritka, Margarte, Marge, Margerie, Margery, Marget, Märget, Margette, Margherita, Margie, Margit, Margo, Margory, Margot, Margotton, Margoucha, Margrethus, Margrieta, Margrit, Marguerita, Marguerite, Marhaïd, Marharid, Marjorie, Marjory, Maroussia, Meg, Mergit, Meta, Mog, Pag, Pegg, Peggie, Peggy, Rita, Ritocha.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Vitale hè mortu in Alessandria d'Egittu versu l'annu 625. Avia 60 anni quand'ellu si ramintò chì, secondu u Vangellu di San Matteu, e prustitute, ancu elle, avianu dirittu à u Paradisu. Allora, partì da Gaza di Palestina, duv'ellu campava cum'è un rimitu, è si ne andò in Alessandria duv'ellu ci era da fà.
Quallà, u ghjornu, dumandava a limosina in casa di i ricchi. Fattu notte, andava in u quartieru duve isse donne facianu u so travagliu. Tutte e sere, sceglia a più malavviata è a si purtava in una cameruccia ch'ellu avia appigiunatu, dopu à avelli datu u doppiu di ciò chì l'altri pagavanu. Custì, li cuntava u stalvatoghju di a pecura persa, cum'ellu hè statu contu da San Lucca, pregava cun ella è, à le volte, li riescia à falli cambià vita.
U vescu truvò e so fatture scandalose è u fece imprigiunà. Li rese a libertà dopu chì tutte e prustitute sianu venute sottu à e so finestre à falli u campanacciu.
Un ghjornu, un rofianu, chì avia persu e donne ch'ellu sfruttava, li dete una cultellata. À Vitale li riescì à rientre in a so camera è, nanzu di more, scrisse nantu à una tavuletta: "Citatini d'Alessandria, ùn aspettate à dumane per cunvertevi, ma, per ghjudicà, aspettate u ghjudiziu finale".
Etimolugia : da u lat. "vitalis" (chì hà vita, pienu di vita, chì dà vita).
Casate Vitali, Vitani, Viale, Viali.
Paesi è cità : Bologna, Ravenna.
Cf. San Vitu.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Adrianu era natu in Africa, è ghjera abbate di Nerida, accantu à Roma. Hè mortu in Inghilterra u 9 ghjennaghju di l'annu 710.
Quandu morse l'arcivescu di Canterbury, u papa Vitalianu (657-672) u volse sustituì da Adrianu. Adrianu ricusò dumandendu chì a carica sia data à u so amicu Teodoru. A pruposta fù accettata da u papa, à cundizione chì Adrianu andessi cù Teodoru per assistelu.
I dui amichi partenu.
Adrianu fù messu à a testa di l'abbazia di i santi Petru è Paulu di Canterbury. A guvernò trenta anni è ne fece un centru di fede ardente è d'umanisimu. Insegnava u grecu è u latinu, è parechji di i so frati parlavanu isse duie lingue cum'è a lingua materna.
Teodoru, chì fù vintunu annu arcivescu di Canterbury, è Adrianu, chì hà campatu torna dece anni dopu a morte di u so amicu, anu datu vita è forza à a Chjesa anglicana.
Etimolugia : da u lat. "Adrianus", da Adria, cità creata da l'Etruschi nantu à u mare Adriaticu.
Nomi : Adrian, Adriana, Adriane, Adriano, Adrianu, Adrien, Adrienne, Adrion, Hadrien.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.
Severinu di i Norici hè mortu in l'annu 482.
Issu famosu apostulu austriaccu, ùn si sà da duv'ellu surtia. Affaccò un ghjornu in a cità d'Astura annunziendu chì i Barbari ghjunghjianu. U si ghjuconu à a risa. Qualchì settimana dopu, a cità era distrutta.
Certi storichi pretendenu chì Severinu era l'amicu secretu d'Odoacru, u rè d'Italia chì, in l'annu 476, scacciò l'ultimu imperatore rumanu d'Occidente.
Durante trenta anni, Severinu predicò u Vangellu longu à l'Altu Danubiu, da Vienna à Passau. Cunvertia i paisani, ma dinù i barbari ghjunghjiticci. Facia chjese è munasteri. U volsenu fà vescu, ma ricusò dicendu ch'elli si cuntentinu ch'ellu abbii abandunatu a so vita di rimitu per dalli succorsu... Forse dinù chì ùn era mai statu prete.
Etimolugia : da u lat. "severus" (severu, fermu).
Casate : Severi, Severoni, Sevieri.
Nomi : Frein, Freng, Frin, Frings, Saverina, Saverinu, Seva, Sevariane, Seve, Sévéra, Sévère, Severianka, Severiano, Sévérien, Sévérienne, Severijn, Séverin, Severina, Séverine, Severinu, Severinus, Sevir, Sören, Sövrin, Vira.
Paesi è cità : Austria, Baviera, Vienna, San Severino.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.