Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Marcellinu era un altu funziunariu rumanu, amicu di Santu Agustinu chì ne dice u più gran bè. I primi anni di u seculu Quintu, in l'Africa di u Nordu, ci era a lotta trà i catolichi è l'eretichi chì seguitavanu à Dunatu, vescu di Cartagine, è si risicava una guerra civile.


L'imperatore Onoriu mandò à Marcellinu chì, cù l'aiutu di u vescu d'Ippona, fece un ghjudiziu in favore di i catolichi.
U 13 sittembre di l'annu 413, i Dunatisti u fecenu assassinà, ma Marcellinu avia compiu a so missione è l'eresia smarrì.
Marcellinu era un omu assai coltu. Interrugava à Santu Agustinu è, per rispondeli, Santu Agustinu scrivia libri cum'è "A remissione di i peccati" o "U spiritu è a lettera" è, à misura ch'ellu scrivia i capituli di u so libru "A cità di Diu", i facia leghje à Marcellinu.
Etimolugia : V. Marcellu (16 ghjennaghju). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Samedi 6 Avril 2013 à 02:19

In l'annu 304, in a cità greca di Tessalonica, campavanu trè surelle, belle, struite è ricche. Si chjamavanu: Agappè (chì vole dì "amore"), Chionia (chì vole dì "purezza"), è Irenea (chì vole dì "pace"). Sò state cundannate per avè piattatu i libri santi è avè ricusatu di manghjà a carne di i sacrifizi pagani.
Dicenu ch'elle si ne eranu fughjite nantu à una muntagna per evità e persecuzioni, ma Irenea stimò chì, di piattassi, era vigliacchisimu, è vultò in cità.


U guvernatore volse sapè duv'elle eranu e cumpagne.
- Duve erete? dumandava.
- Eramu duve u Signore vulia chè no fussimu, disse Irenea.
- Quale hè chì vi dava à manghjà?
- Quellu chì nutrisce l'ocelli.
- U vostru babbu sapia duv'è vo erete?
- Auh!
- È i vostri vicini?
- Dumandateli!
- I libri interdetti quale i ti hà visti leghje?
- Fà a to inchiesta... Ma sappie chì, s'o ùn avia à piattammi, l'averebbi letti ghjornu è notte.
Tandu, u guvernatore dete ordine di brusgialla viva.
Etimolugia : da u grecu "eirênê" (pace).
Nomi : Eirena, Erena, Ira, Iren, Irena, Irenaeus, Irène, Irenea, Irénée, Irenei, Ireneo, Ireneu, Irenion, Irina, Irini, Irinka, Iroucha, Irounia, Reni, Renie, Rinia.
Prutezzione : Irenea hè a santa patrona di e giuvanotte.
Litteratura : Voltaire: Irène (1778)

Vincensiu Ferrer hè dettu u Missiunariu apostolicu. Natu in a cità aragunese di Valenzia versu l'annu 1350, hè mortu u 5 aprile 1419 in u ducatu di Brettagna, à Vannes, in l'attuale dipartimentu di u Morbihan.
Issu frate di San Dumenicu era un predicadore famosu. Cintinaie è millaie di persone u seguitavanu per sentelu parlà di l'Apocalisse è di a fine di u Mondu.
Vincensiu hà sustenutu i papa d'Avignone contru à quelli di Roma, for di l'ultimu, Benedettu XIII, ch'ellu hà fattu destituì cù l'aiutu di a Corte di l'Aragone. Cusì finia u scisimu d'Occidente chì hà duratu da u 1378 à u 1417.
Etimolugia, casate è nomi : Cf u 27 sittembre.
Paesi è cità : Valenzia di Spagna, Vannes. San Vincensiu Ferrer hè onuratu a prima dumenica di lugliu in Napuli è u 13 marzu in Parigi.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Vendredi 5 Avril 2013 à 00:37

Isidoru hè natu versu l'annu 560 in a cità spagnola di Cartagene. Appartene à una famiglia di santi: i fratelli Leandru è Fulgenziu, a surella Fiurentina, cum'è Isidoru, sò stati cannunizati.


Dicenu chì, da chjucu, Isidoru era un zuccone. Ùn ci valianu i colpi, in quella testa ùn ci entrava nunda. Un ghjornu, hà vistu unepoche d'inzecche nantu à a petra di una cisterna. Li anu spiegatu chì a causa ne era u canapu à forza di strufinà. Ne hà cunclusu chì, à rombu di travagliu, ancu ellu pudia struissi. È ghjè diventatu un sapiente.
A so opera scritta hè immensa: astronumia, geografia, esegesi, teolugia, filolugia, scienze, literatura, storia religiosa è prufana. Hà scrittu un trattatu nantu à l'etimolugie. U so "Libru di l'urigine di e cose" hè una vera enciclopedia. Sè no sapimu qualcosa di i Gotti è di i Vandali, hè grazia à ellu.
Isidoru hè statu una quarantina d'anni vescu di Siviglia. Hè ellu chì hà datu à a Chjesa spagnola a so urganizazione definitiva.
Hè mortu in a so cattedrale u 4 aprile di l'annu 636, straquatu nantu à cennere è preghendu.
Etimolugia : da u grecu "Isis", nome di una dia, è "dôron" (rigalu).
Nomi : Bisidora, Bisidoru, Daria, Dariu, Darius, Isidor, Isidora, Isidore, Isidorius, Isidoro, Isidoru, Isidro, Issy, Izzy. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Jeudi 4 Avril 2013 à 01:21

Riccardu hè un Inglese natu versu l'annu 1197 in Droitwich, cunteu di Worcester. Dopu à avè ricustituitu u casale di i genitori, chì si eranu ruvinati, hà lasciatu a so parte à u fratellu è si ne hè andatu à studià in Oxford. À 38 anni era diventatu u cancelieru di a celebre Università.


Issu postu l'hà tenutu pocu. Dete a so demissione per andà à u succorsu d'un amicu, Edimondu, arcivescu di Canterbury, chì ghjera in bischizzu cù i frati di San Benedettu è cù u rè Arrigu Terzu, chì pretendia cumandà i veschi cum'ellu cumandava i so suldati.
In u 1240, Riccardu è Edimondu partenu pè a Francia. Pare ch'elli vulianu andà in Roma à vede u papa ma, per istrada, Edimondu more. Tandu, Riccardu si face urdinà prete in Orléans, è volta in Inghilterra.
À 47 anni, hè fattu vescu di Chichester. U rè, chì ùn perdunava, li toglie i viveri è l'impedisce di entre in u palazzu viscuvile. Riccardu pigliò e so funzioni dui anni dopu, grazia à u papa chì minacciò di scummunicà u rè.
Riccardu hà luttatu contru à u niputisimu è a simunia; hà pigliatu a pretesa di i frati duminicani è franciscani contru à i veschi chì ùn vulianu ch'elli fessinu scola.
Hè mortu à 56 anni, in Chichester, u 3 aprile 1253.
Etimolugia : da u germanicu; "ric" (putente) è "hard" (duru, forte).
Casate : Cardi, Ricardoni, Riccardi, Riccardoni, Ricciardi.
Nomi : Dick, Dickie, Dicky, Hick, Hitch, Hudde, Karda, Reich, Reichard, Reichardt, Rhisiart, Ricard, Ricarda, Ricardo, Riccarda, Riccardina, Riccardo, Riccardu, Ricciardo, Richard, Richarda, Richarde, Richardine, Richart, Richenza, Richerd, Richie, Richli, Rick, Rickert, Rickie, Ricky, Ricordano, Ridsert, Ridzart, Riek, Rikese, Rikitza, Rikkard, Riocard, Ritch, Ritchie, Ritsche. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mercredi 3 Avril 2013 à 00:35

Francescu hè natu in u 1436 in un paese di Calabria chjamatu Paola. L'avianu datu issu nome in l'onore di San Francescu d'Assisi. Da omu, avia sceltu di campà in rimitu, ma ebbe a rinomina di fà i miraculi è d'altri omi ghjunsenu è volsenu campà cun ellu è cum'è ellu. È cusì fece a cungregazione di i Frati Minimi. I chjamò minimi per via di e parulle di Ghjesù chì, secondu San Matteu è San Lucca, ricumandava à i so fidi di stassine à l'ultimu rangu.


Secondu u Vangellu di San Matteu, Ghjesù disse: "Quellu chì si serà inalzatu serà abbassatu, è quellu chì si serà abbassatu serà inalzatu". Secondu u Vangellu di San Lucca, disse: "Quand'è tù serai invitatu, vai à mettiti à l'ultimu postu fin chì quellu chì ti hà invitatu venghi à ditti: "O amicu, colla più in sù". Allora ne averai onore cù quelli chì seranu à tavula cù tè".
I miraculi ch'ellu facia, Francescu ne dava a causa à i paternostri ch'ellu distribuia. Era tantu rinumatu chì u rè di Francia, Luigi XI, malatu, u vulia accantu. Ellu, mandò paternostri. Ci hè vulsutu l'intervenzione di u papa per ch'ellu parti. Hè ghjuntu à u castellu di u rè in un locu chjamatu oghje Plessis-les-Tours, dipartimentu di Indre-et-Loire. Hà curatu u rè sedeci mesi ma ùn pobbe chè aiutallu à more.
Francescu ùn vultò più in Calabria. S'hè statu à u castellu di u rè di Francia duv'ellu hè mortu 24 anni dopu, u 2 aprile 1507, un venneri santu, quandu a Chjesa celebrava a morte di Ghjesù Cristu. Cù l'intervenzione di Luigi XII è quella di a figliola Claudia, chì testimuniò d'esse stata guarita da Francescu, sei anni dopu à a so morte, u papa u beatificava è, torna sei anni dopu, u canunizava.
Etimolugia : V. Francescu d'Assisi (4 uttobre). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mardi 2 Avril 2013 à 00:36

Ugu hè natu l'annu 1053 in un locu chjamatu Castellu Novu, in l'attuale cumuna di Châteauneuf-sur-Isère, dipartimentu di a Drôme. À 27 anni, era canonicu in Valencia quandu u legatu di u papa u fece vescu di Grazianopuli, l'attuale Grenoble. Ellu ùn vulia, soprattuttu chì u cleru di a so dioccesi ùn avia nisuna morale.


Dui anni dopu, scuraggitu, si ritirò in l'abbazia di Casam Dei, l'attuale Chaise-Dieu, dipartimentu di a Haute-Loire. Ci stete felice quindeci mesi sinu à u ghjornu chì u papa l'ubligò à rivene in a so dioccesi.
Ugu hà aiutatu à San Brunu - chì ghjera statu u so prufessore - à creà a Grande Certosa, un munasteru duve i monarchi campavanu chjusi è ùn si ritruvavanu chè per l'uffizii.
Per succorre i poveri, Ugu si vendì u so anellu pasturale è u so più bellu calice. Senza San Brunu, si averebbi vendutu ancu u cavallu chì li servia à visità a so dioccesi.
Da ch'ellu ùn vulia esse vescu, u so episcupatu hà duratu quasi 50 anni. Hà participatu à dui cuncilii è hà cunnusciutu cinque papa. Hè mortu à 79 anni, u 1u aprile 1132. Dui anni dopu, Nucenziu Secondu u canunizava.
Etimolugia : da u germanicu "hûg" (intelligenza).
Casate : Ughelli, Ughetti, Ugolini.
Nomi : Aodh, Aoidh, Haug, Hoege, Huey, Huglie, Hugly, Hugo, Hugolin, Hugolina, Hugoline, Hugues, Huguette, Huige, Huik, Uga, Ugo, Ugolina, Ugolino, Ugolinu, Ugone, Ugu, Uguccio. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 1 Avril 2013 à 02:08

Beniaminu era un diacunu chì campava in a Persia à u principiu di u seculu quintu. In issu paese, i cristiani campavanu in pace da più di un seculu, quandu un vescu ebbe a scimità di piccià focu à un tempiu paganu.


U rè entrò in e furie è, per trè anni, i cristiani funu persecutati.
Beniaminu hè statu imprigiunatu. Era un omu assai eluquente è avia cunvertitu parechji preti di Zoroastru.
Era in prigiò da dui anni, quandu l'imbasciadore di l'imperatore di Bizanziu fece valè chì, in l'incendiu di u tempiu, Beniaminu ùn ci era per nunda. L'imbasciadore s'ingagiò ancu à ch'ellu ùn cerchi più à cunverte preti di a religione di u paese. È Beniaminu fù cacciatu da prigiò.
Subitu fora, Beniaminu riprincipiò à fà cunversioni cù a scusa chì u so Diu ùn permettia, à quelli chì avianu a fede, di mette i so talenti da cantu. L'anu torna imprigiunatu è cundannatu à l'impalatura.
Etimolugia : da l'ebraicu "ben'yamin" (figliolu di a manu dritta, di a parte furtunata).
Casate : Beniamini.
Nomi : Beathan, Ben, Beniamino, Beniaminu, Benjamin, Benjamine, Benny, Veniamine. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Dimanche 31 Mars 2013 à 01:03

madeu hè natu u 1u ferraghju 1435 à a Corte di Savoia, in una cità chì si chjama oghje Thonon-les-Bains, dipartimentu di a Haute-Savoie. Subitu natu, l'anu fidanzatu à Iolanda, surella di Luigi XI di Francia. L'hà maritata dicesette anni dopu è anu avutu sette figlioli.


À l'età di 30 anni, Amadeu diventa duca di Piemonte è Savoia cù u nome d'Amadeu IX. Cum'ellu suffria di malcadutu, a moglia l'hà aiutatu à guvernà. Tramindui favurizavanu i poveri è i disgraziati è mantenianu a pace.
Francescu Sforza, duca di Milanu, disse: "Dapertuttu hè megliu à esse riccu chè poveru, for di in u paese di u mio fratellu Amadeu chì aiuta i poveri è scarta i ricchi".
À Amadeu, i so sciali eranu di pregà è fà penitenza. Quandu omu li rimpruverava di dighjunà troppu, dicia: "Ugnunu u so regime; à mè u dighjunu mi face prò".
Ciò ch'ellu ùn pudia pate, eranu e bestemmie. Quellu chì ghjurava u nome di Diu o di i Santi, devia pagà un'emmenda.
L'anni passavanu è u male impeghjuria. Amadeu a si pigliava cù pazienza. Hè mortu à 37 anni, dopu à 7 anni di regnu, u 30 marzu 1472, in a cità di Vercelli. E so ultime parulle sò state: "Siete ghjusti, tenite caru i poveri, è u Signore derà a pace à u vostru paese".
Etimolugia : da u bassu latinu "ama" (tene caru) è "deus" (Diu).
Casate : Amadei.
Nomi : Amadeo, Amadeu, Amadeus, Amadis, Amédée. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Samedi 30 Mars 2013 à 02:00

 Quandu San Culumbanu ebbe à fughje da Luzzoviu (in l'attuale dipartimentu di a Haute-Saône), duv'ellu avia fundatu u munasteru u più famosu di a Gallia, fù sustituitu da u so amicu, u Burghignonu Eustasiu.


Eustasiu guvernò l'abbazia 19 anni, da u 610 à u 629, fendula prusperà, mettenduci scole rinumate. Ci fù sinu à 600 frati, è Eustasiu creò altri munasteri.Per disgrazia, ci era, in Luzzoviu, u monacu Agrestinu, un nutaru reale chì si era fattu frate è chì ghjera scuntentu di esse trattatu cum'è tanti altri, senza nisunu riguardu pè i so talenti. Ci fù una specia di scisimu, è u messenu fora.
Ancu da fora, Agrestinu cuntinuvò i so intrighi. Per ristabilisce a cuncordia, u rè Cluttariu Secondu adunì un cunciliu. Eustasiu difese a so causa, è po disse: "Feghja, o Agrestì, s'è tù ùn cambii strada, ùn si passerà micca un annu chè tù ùn ti trove davanti à un tribunale: quellu di Diu".
Agrestinu ricusò di sottumettesi, è a prufezia d'Eustasiu si realizò. Qualchì settimana dopu, avendu fattu rimproveri à unu di i so schjavi chì spaffava legne, Agrestinu morse d'una piulata.
Etimolugia : da u grecu "eustachios" (fruttiferu, fecondu).
Nomi : Eustace, Eustache, Eustacia, Eustasiu, Eustasius, Eustatius, Eustazio, Stacey, Stacie, Stasiu, Stazio.

Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.



Vendredi 29 Mars 2013 à 01:33

Guntranu, rè di a Burgogna, era u secondu figliolu di u rè francu Cluteriu Primu. Era natu versu l'annu 525. À i spartimenti, l'era toccu a Burgogna, l'Orleanese, u Berrì, è una parte di a Provenza.


Ùn avia micca chè qualità è, soprattuttu, li piacianu più e donne di l'altri chè a soia. Ma, à pettu à l'altri trè figliulini di Clodoveu: u rè di Parigi, quellu di a Neustria è quellu di l'Austrasia, Guntranu era un santu.
Allora chì, in a famiglia, eranu veri furdani, è ancu assassini, Guntranu era bravu è caritatosu. Hà perdunatu à quelli chì anu tombu i so figlioli per avè a lascita. Hà perdunatu à u nipote chì avia u cumandu quandu ellu ùn ci era è s'era rivultatu trè volte.
Guntranu ùn si sfidava di nimu, facia limosine, dava soldi pè i munasteri è ùn si inframettia per l'elezzioni di i veschi.
Quandu, in l'annu 580, ci fù, in i so Stati, una epidemia di dissenteria, ch'elli chjamavanu "u focu di Sant'Antò", Guntranu dighjunava è pregava ghjornu è notte, dumandendu à Diu di pigliassilu è di salvà u so populu.
Hè mortu u 28 marzu 593, in u capilocu di a tribù di i Catalauni, l'attuale Châlons-sur-Marne.
Etimolugia : da u germanicu "gund" (cumbattitu) è "haramn" (corbu).
Nomi : Gontram, Gontran, Gontrana, Gontrane, Gontrano, Guntranu. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Jeudi 28 Mars 2013 à 02:18
1 ... « 39 40 41 42 43 44 45 » ... 56