Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Aldabrandesca, chjamata Alda, hè nata in Siena in u 1249, à l'epica gluriosa di a piccula republica, oghje semplice cità toscana chì si ricorda, ogni annu, u tempu di e libertà cumunale cù e famose corse di cavalli in piena cità, "Il Paglio", u 2 lugliu, in l'onore di Santa Maria di Provenzano è, u 16 agostu, in l'onore di Maria Assunta.


Alda hè stata maritata giovana à Bindo Bellanti, un omu bravu è devotu chì, cum'è ella, facia parte di a nubiltà sienese.
Veduva à 30 anni, Alda entre in una cunfraterna di donne, u Terzu Ordine di a Cungregazione di i Berettini di a Penitenza, detta Cungregazione di l'Umiliati. Si ritira qualchì annu in campagna è po volta in cità è entre à l'uspidale duv'ella cura i malati sinu à a so morte, à l'età di 60 ani, u 26 aprile 1309.
A so salma si trova in chjesa di San Tumasgiu, in Siena. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Vendredi 26 Avril 2013 à 00:27

Marcu hà scrittu u secondu di i Vangelli di Ghjesù Cristu. Scrivia in grecu, cù un stile semplice, pupulare. Scrivia cum'ellu parlava. Ciò ch'ellu conta, a l'avianu conta San Petru è San Paulu, ma era prisente quand'elli arrestonu à Ghjesù. Ellu, hè scappatu, lasciendu in manu à i suldati u linzolu ch'ellu avia addossu.


San Petru li dicia "O figliò!", ciò chì face pinsà chì, forse, hè ellu chì l'hà cunvertitu è battizatu.
Marcu è a mamma stavanu in Ghjerusalemme. A so casa era un locu d'adunanza di i primi cristiani. Hè custì ch'ellu si rifugiò San Petru quand'ellu escì da prigiò. Più tardi, Marcu è u capapostulu si sò scontri parechje volte. Cù San Paulu, ùn eranu micca sempre di listessu parè. Si eranu liticati andendu in l'Asia minore, è Marcu si ne era vultatu in Ghjerusalemme. Ma, quandu Paulu fù imprigiunatu in Roma, Marcu andete à vedelu, è pigliò u so postu per predicà è cunverte i pagani.
Marcu serebbi mortu versu l'annu 100, in a chjesa d'Alessandria ch'ellu avia fattu fà. L'annu 828, e so reliquie sò state purtate da Alessandria in Venezia duv'ellu hè u Santu Patrone di a cità. Hè dinù u prutettore di l'Italia.
Etimolugia : da u nome latinu "Marcus", derivatu da u nome di u diu "Marte". In Corsica, in u 1981, era à u 17esimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di nove omi nantu à mille.
Casate : Marcellesi, Marcelli, Marcellini, Marchelli, Marchetti, Marchi, Marchiani, Marchini, Marchioni, Marcia, Marcialis, Marcianu, Marciati, Marcucci, Sammarcelli, è d'altre cumposte cum'è Marcantoni, Marcangeli, ecc.
Nomi : Celina, Céline, Célinie, Ianka, Marc, Marceau, Marcel, Marceli, Marcelia, Marcelin, Marcelina, Marcella, Marcelle, Marcellien, Marcellin, Marcellina, Marcelline, Marcellinu, Marcello, Marcellu, Marcellus, Marcelo, Marchetto, Marchettu, Marchita, Marcia, Marciana, Marciano, Marcianu, Marcie, Marcien, Marcienne, Marcile, Marcille, Marcio, Marcion, Marcionille, Marcius, Marco, Marcos, Marcu, Marculina, Marcus, Marcy, Marek, Mark, Marke, Markei, Markel, Markell, Markelline, Markian, Markoussia, Marks, Markus, Marquita, Marselis, Marsha, Martsellina, Marx, Marzel, Marzell, Marzella, Marzelline, Massia, Merk, Merkel.
Prutezzione : e bande di l'animali. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Jeudi 25 Avril 2013 à 01:25

Dopu à avè finitu i so studii di Dirittu, fece trè anni u stitutore di trè principi. Cun elli, fece u giru di l'Europa per visità chjese è musei. Dopu, si stabilì avucatu in a cità alsassiana di Colmar, ma ci era tanti furdani trà l'avucati di issa cità chì li caccionu a voglia di fà issu mistieru.


À 35 anni, si fece frate cappuccinu. Disse: "Vogliu vultà nudu, cum'è quandu surtii da u corpu di mamma". È, oramai, campò in a puvertà è a penitenza. Si chjamava Marcu Reii, hè diventatu frate Fidelu. Era un predicadore tremendu è girava l'Alemagna suttana, a Sguizzera è l'Austria.
Era l'epica di e guerre di religione trà i Catolichi è i Prutestanti.
I Prutestanti eranu miraculi in u cantone sguizzeru di i Grisoni. Quandu i superiori u ci mandonu, disse à i cunfratelli: "Ùn ci videremu più. Mureraghju pè a nostra fede". Per istrada, signava e so lettere: "Patre Fidelu, prestu manghjatu da i vermi".
Qualchì settimana dopu, predicava in u paese di Seevis, quand'ella ghjunse una armata di Grisoni prutestanti. Patre Fidelu finì a so predica, escì di chjesa è ebbe u capu sbaffatu da una sciabulata. Era u 24 aprile 1622.
Etimolugia : da u lat. "fidelis" (sinceru). In Francia, u nome "Fidèle" era più pè i cani chè pè e persone, ma hè abbastanza cumunu in Italia, in Spagna è in l'America duv'ellu hè quellu di u capuguvernu Fidel Castro.
Casate : Fideli.
Nomi : Fidel, Fidela, Fidèle, Fidelia, Fidelin, Fideliu, Fidelius, Fidelu.Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mercredi 24 Avril 2013 à 01:01

Ghjorghju hè statu marturiatu in Palestina, vicinu à Tel Aviv, versu a fine di u seculu terzu. A legenda ne hà fattu un cavalieru curazzatu chì tomba u dragu, affranchisce e cità è salva e principesse, pigliendu cusì u postu di certi eroi pagani cum'è Perseu chì uccise u dragu è salvò à Andromeda.


Parechji sò l'artisti cum'è Raffaellu, pittore è architettu di u papa, Donatellu, u scultore fiurentinu, o Carpacciu, u pittore venizianu, chì anu trovu l'ispirazione in a legenda di San Ghjorghju.
U dragu campava nantu à e sponde di un lagu di a Libia. Cacciava focu per bocca è sterpava ogni cosa. U lusingavanu denduli, ogni ghjornu, duie pecure à manghjà. Ma, prestu, ci hè vulsutu à dalli, in più, una giuvanotta ch'elli sceglienu à l'imbusche. Un ghjornu tuccava à a figliola di u rè quand'ellu ghjunse un cavalieru: era San Ghjorghju. Ghjorghju tumbò u dragu cù a so lancia, predicò a fede cristiana è cunvertì u rè.
Etimolugia : da u grecu "gé" (a terra) è "ergon" (travaglià), dunque agricultore. In u 1981, venia à u 46esimu rangu di i nomi maschili di Corsica.
Casate : Giorgi, Giorgetti.
Nomi : Egor, Georas, Geordie, Georg, George, Georgene, Georges, Georgette, Georgia, Georgie, Georgina, Georgius, Georgui, Georgy, Gheorghe, Gheorguina, Ghjorghja, Ghjorghju, Ghjurghjina, Ghjurgina, Giorgia, Giorgina, Giorgio, Gora, Göran, Gorch, Görch, Görgel, György, Inoulia, Jörg, Jorge, Jörgine, Jorick, Jörn, Jory, Jürg, Jürgen, Juris, Jurriana, Seiorse, Sior, Youka, Yourassia, Youri, Youria.
Paesi è cità : Inghilterra, Lituania, Turchia, Aragone, Portugallu, Catalogna, Georgia, Sicilia. In Corsica: Algaiola, Quenza.
Prutezzione : cavallieri è cavalleria.
Pruverbii : ùn ti vantà d'avè nè oliu nè vinu, fin' chì ùn sò ghjunti Ghjurghjettu (23 aprile), Marchettu (25 aprile) è Teraminu (2 ghjugnu). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mardi 23 Avril 2013 à 00:24

A cità di Lione hè stata fundata in 43 nanzu à Cristu, è ghjè diventata u centru puliticu è amministrativu di a Gallia. Hè stata evangelizata à u seculu secondu. Numerosi funu i cristiani marturiati. L'annu 177, anu tombu à Santa Biandina è 47 cumpagni.


Lisandru, chì ghjera grecu è u so amicu Epipodiu, un Liunese, a si anu francata. Circavanu à ùn fà sapè ch'elli eranu cristiani, ma sò stati dinunciati, arrestati è marturiati. Epipodiu hè statu linciatu da i pagani, Lisandru hè statu crucifissatu.
Santu Lisandru hè festighjatu in Roma u 24 aprile, in Parigi u 26, in Corsica u 22, ma oghje, i Corsi festighjeghjanu soprattuttu, l'11 uttobre, à Santu Lisandru Sauli, vescu di Aleria, patrone celestu di Cervioni è Apostulu di a Corsica.
Etimolugia : da u grecu "alexein" (difende, rispinghje) è "andros", genitivu di "aner" (di l'omu, di u nimicu). Lisandru (Alessandro) si trova in l'Iliade cum'è secondu nome di Paride, u principe di Troia. Hà pocu servutu in l'altu Medievu. Si hè spartu da u seculu XII cù u ciclu francese di i cavalieri antichi duv'ellu si trova un Alessandru Magnu dettu dinù u Macedoniu.
Casate : Alessandri, Alessandrini, Sandreschi, Sandrini, Sandrucci.
Nomi : Alastair, Alesiu, Alessandro, Alex, Alessio, Alexandra, Alexandre, Alexia, Alexine, Alexis, Alexius, Lesiu, Lisandra, Lisandrina, Lisandru, Sacha, Sandie, Sandra, Sandrina, Sandrine, Sandy. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 22 Avril 2013 à 00:14

Anselmu hè natu versu l'annu 1033 in a cità piemontese d'Aoste. Era un giovanu piacente, gentile, alegru, stimatu da l'omi, curtighjatu da e donne, ma ùn si sentia cù u babbu, un signoru duru è azezu. Hà 20 anni quandu a mamma more. Tandu, parte da u castellu paternu nantu à un sumere, accumpagnatu da un servu, è giranduleghja sei anni, studiendu è dendusi bel tempu.


Hà 26 anni quand'ellu ghjunghje in Normandia, à l'abbazia di Beccus Herlevini, oghje Le Bec-Hellouin, dipartimentu di l'Eure. Ci hè statu 34 anni, prima cum'è elevu, dopu cum'è prufessore è abbate. Fece di Beccus un centru culturale assai impurtante.
Anselmu era tantu rinumatu chì Guglielmu u Cunquistadore, in puntu di morte (1087), u chjamò per ch'ellu u cunfessi; chì u papa Gregoriu Settimu (1073-1085) u fece vene in Roma per pudè - cum'ellu dicia - rispirà l'odore di e so virtù; chì u papa Urbanu Secondu (1088-1099) volse gode una stonda a so prisenza.
À l'età di 60 anni, Anselmu hè statu fattu vescu di Canterbury è primatu d'Inghilterra. Era l'epica di a guerra di l'investiture, è Anselmu, chì avia più virtù è sapienza chè diplumazia è energia, debbe sbribbà è andassine in Roma duv'ellu stete duie volte trè anni.
A so disgrazia fù di vulè luttà contru à l'omossessualità, è ebbe à scumpete cù Guglielmu u Rossu, figliolu di Guglielmu u Cunquistadore, chì ghjera di a cunfraterna.
Anselmu hè mortu in Canterbury u 21 aprile 1109. Avia 76 anni. Ci sò chì u cunsidereghjanu cum'è u più grande filosofu è teologu di u so seculu.
Etimolugia : da u germanicu "Ans", nome di dii, è "helm" (prutezzione, elmu).
Casate : Anselmi.
Nomi : Anse, Anseaume, Ansel, Anselma, Anselme, Anselmu, Anserme, Anzo, Enselin. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Dimanche 21 Avril 2013 à 00:47

Ildegonda stava in Alemagna da e parti di Cologna. Per accumpagnà u babbu chì andava in pelegrinaggiu in Terra Santa, si era vistuta da omu è si facia chjamà Ghjiseppu. In Tiriu, à u Libanu, nantu à a strada di u ritornu, u babbu more è Ildegonda volta sola à u paese nativu.


U vescu di Cologna li dumandò di purtà scritti impurtanti à u papa. Si vestì da frate è partì.
In Sguizzera, in u cantone di i Grisoni, per via di una malintesa, a impiccanu. U so anghjulu custode a spicca è Ildegonda ghjunghje in Roma.
À a vultata, si face frate in l'abbazia di Schoenau. Ci stà trè anni fendu una vita santa.
Quand'ella more, in u 1188 si avvedenu ch'ella era una donna. Nantu à i registri, u superiore di u cunventu scrisse: Patre Ghjiseppu, serva di Diu.
Etimolugia : da u germanicu "hild" è "gund" (battaglia).
Nomi : Gonnie, Gunda, Hildegonda, Hildegonde, Hildegun, Hildegund, Hildegunde, Hildegunt, Hilgonda, Hilla, Hilta, Ildegonda. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Samedi 20 Avril 2013 à 03:21

Emma era una Alemana, discendente di u famosu rè sassone Vittikind chì hà resistitu dece anni à Carlumagnu. A mamma era una donna pessima; avia tutte e gattivere. U maritu ùn ebbe l'arte di adestralla è ne hà suffertu assai. Ancu di grazia ch'ellu avia a cunsulazione d'avè una figliola chì avia tutte e virtù


Li hà datu cum'è maritu u conte Luggeru, un omu credente è caritatosu. Ebbenu dui figlioli. Unu fù vescu in a Vestfalia è canunizatu.
Emma, prestu veduva, hà passatu l'ultimi quaranta anni di a so vita à succorre i disgraziati, à fà chjese è munasteri. Stava in Brema, capilocu di una dioccesi in cima di l'Alemagna, chì prufittò assai di a so generosità. Hè morta in issa cità un 19 aprile versu l'annu 1045.
Serebbi stata sepolta in una chjesa di a Vestfalia ch'ella avia fattu fà denduli u titulu di u santu patrone di u maritu: San Luggeru. Dicenu chì, più tardi, aprendu a tomba, a santa ùn era più chè polvera, for di una manu, a manu diritta chì ghjera stata tantu generosa pè a Chjesa catolica d'Alemagna.
Etimolugia : Emma serebbi un diminutivu di Emilia, da u lat. Aemilius, casata rumana.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.  


Tags : Lingua corsa
Vendredi 19 Avril 2013 à 00:55

PerfCristiani è Magumettani campavanu inseme, ma era difesa à i Cristiani di cunverte l'Arabi.ettu era un prete spagnolu à l'epica chì a Spagna era occupata da l'Arabi. Era natu è stava in a cità andalusa di Cordoba.


Un ghjornu, Perfettu hè statu accustatu in carrughju da dui Arabi chì li dumandonu ciò ch'ellu pinsava di Ghjesù è di Magumettu.
- Ghjesù, disse Perfettu, hè figliolu di Diu, Diu ellu stessu è salvadore universale. In quantu à Magumettu, ùn ne parleraghju per ùn dispiacevi.
- Parla puru, dissenu quelli, male ùn ti ne femu.Allora, Perfettu fece una dimustrazione per spiegà chì Magumettu era un falsu prufetu.
I dui omi si n'andonu è tensenu parulla, ma ne parlonu à d'altri è, finalmente, Perfettu fù messu in prigiò. Mandatu davanti à un tribunale arabu fù cundannatu à esse scapatu.A sentenza hè stata eseguita u 18 aprile di l'annu 850. Perfettu hè mortu pruclamendu a so fede in Ghjesù Cristu è sustenendu sempre chì Magumettu era un falsu prufetu.
Casate: Perfetti, Perfettini.

Werner era un vignagnolu di e ripe di u Renu tombu - dicenu da i Ghjudei - in u 1287, u ghjovi santu dopu à essesi cumunicatu. L'avianu appesu pè i pedi per falli rende l'ostia cunsacrata, ma ùn a ci fecenu. Allora l'anu apertu e vene. L'anu trovu u lindumane à mezu sangue in una canniccia.
Werner ùn serebbi micca statu canunizatu ma hè cunsideratu cum'è santu in a Renania. In Francia u preganu cù u nome di Garnier.
Etimolugia : da u germanicu "warin" (prutezzione) è "hari" (armata).
Casate: Guarnieri.
Nomi : Garnier, Granier, Guarnerio, Guarniero, Guarnieru, Verner, Vernerio, Verners, Vernier, Warner, Wennie, Wenz, Werner, Wernher, Wernz, Wessel, Wetzel, Widsel.

Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 18 Avril 2013 à 02:40

Nicetu era un Siriaccu. Hè statu papa l'annu 167. Serebbi dunque u dodecesimu papa dopu à Petru, Linu, Cletu, Clemente, Anacletu, Evaristu, Lisandru, Sistu, Telesforu, Ginu è Piu.


San Policarpiu, u vechju vescu di Smirne chì avia cunnusciutu quelli chì avianu cunnusciutu à Ghjesù, andò à truvà à Nicetu per chì a Chjesa di Roma celebressi a Pasqua u listessu ghjornu chè a Chjesa d'Oriente. Ùn pobbenu mettesi d'accordu malgradu l'amicizia trà i dui omi.
Nicetu hè statu papa sette anni. Serebbi mortu martiru u 17 aprile di l'annu 174. Tandu, in Roma, guvernava l'imperatore Marcu Aureliu, dettu u Germanicu.
Etimolugia : u nome Nicetu hè d'urigine greca è vole dì "mai vuintu".
Nomi : Anicet, Aniceto, Anisson, Nicetu. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mercredi 17 Avril 2013 à 00:47
1 ... « 37 38 39 40 41 42 43 » ... 56