Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Teofalu hè natu in Corti u 30 uttobre di l'annu 1676, figliolu d'Antone di i Signori è di Maria Maddalena Arrighi. U so nome era Biasgiu. Hà pigliatu u nome di Teofalu quand'ellu si hè fattu frate, à 17 anni, u 17 sittembre 1693.


L'annu dopu, Teofalu partia per l'Italia. Da u 1694 à l'annu 1700, hà studiatu a filosufia è a teolugia. Fattu prete in Napuli in u 1699, si appruntava à fà da prufessore quand'ellu rinunciò per via di una cascatura chì u lasciò sciancu pè a vita. Si n'andò in un Ritiru, unu di issi cunventi franciscani duve a regula era più severa chè in altrò è duve i frati praticavanu a sulitutine.
In u 1730, hà 54 anni. Di nuvembre, u Ministru generale di l'Ordine u manda in Corsica per facci un Ritiru. Quand'ellu sbarca facia guasi un annu chì i Corsi si eranu rivultati contru à Genuva.
Trasfurmà un cunventu in Ritiru, ùn era facile chì i Franciscani di Corsica ùn avianu l'abitutine di campà rinchjusi, è ùn ci tenianu. A li prova in Caccia, à u Viscuvatu è in Cervioni. Nimu accetta. Infine li riesce di trasfurmà u cunventu di Zuani.
In u 1734, Teofalu volta in Italia. In Toscana, face un Ritiru in Fucecchio. Hè mortu in issu cunventu u 19 maghju 1740. Hè statu beatificatu u 19 ghjennaghju 1896 è canunizatu u 28 ghjugnu 1930.
Etimolugia : da u gr. "theos" (diu) è "philos" (chì tene caru).
Nomi : Offy, Teofalu, Teofil, Teofila, Teofilia, Teofilo, Teofilu, Theofil, Theophil, Theophila, Théophile, Theophilia, Theophilus.
Paesi è cità : Corti, Miomu.

Iviu, natu in u 1253, mortu in u 1303, hè u più pupulare di i santi brettoni. Urdinatu prete, hà fattu quattru anni u ghjudice ecclesiasticu à u capilocu, sei anni u curatu di una piccula parochja, è po si hè ritiratu in un castellettu chì u babbu li avia lasciatu. Ci allugiava vechji è zitelli abbandunati è facia l'avucatu pè a povera ghjente.
Un terzettu latinu dice: "Sant'Iviu era brettone. Era avucatu è, creditemi puru, ùn era micca ladru".
A riputazione di ladru fatta à l'avucati ùn esistia micca chè in Brettagna. Mgre di a Foata hà scrittu:
Si trova un santu frà tutti l'avucati.

Ma in u so uffiziu cantavanu li frati:
Advocatus et non latro
Res miranda ! tutti ladri !
Unu santu si ci fù
Ma fù solu, è ùn ci hè più.

Etimolugia : da u germ. "iv" (u tassu)
Nomi : Eozen, Erwan, Iefke, Iv, Iva, Ivain, Ivar, Iven, Iver, Ivetta, Iviu, Ivka, Ivo, Ivona, Ivonne, Ivonou, Iwo, Nonna, Von, Vonne, Vonnie, Yeun, Yf, Yft, Youna, Yun, Yve, Yveline, Yves, Yvette, Yvon, Yvona, Yvonne, Yvonnick.
Paesi è cità
: Rennes (S. Ivone).
Prutezzione : avucati, nutari, usceri.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 19 Mai 2013 à 00:13

À dilla franca, ùn si sà mancu sì una santa Curallina esistia. I nomi Cora è Corallina serebbinu dati in l'onore di San Dioscoru, un Lettore di a Chjesa, marturiatu u 18 maghju di l'annu 303, in Alessandria d'Egittu.


Etimolugia : da u gr. "korè" (giuvanotta). Era u qualificativu di Proserpina, dia di a terra prufonda, figliola di Giove è di Cerere, patrona di l'Infernu è di l'agricultura.
Nomi : Cora, Coralie, Corien, Corina, Corine, Corinne, Correne, Curallina, Curina.
Litteratura : Mme de Staël: "Corinne" (1807), James Fenimore: "Le dernier des Mohicans" (1826).
U 18 maghju, si festighjeghja dinù à San Ghjuvanni 1u, papa è martire, mortu in l’annu 526, è à Sant’Ericcu, rè di una partita di a Svezia in u 1150 è di tutta a Svezia in u 1157.
À Sant’Ericcu, u chjamavanu u Legislatore per via ch'ellu hà fattu leggi chì favurizavanu i Cristiani è d'altre chì amegliuravanu a sorte di e donne maritate, vere schjave sinu à tandu. Hè statu tombu da un principe danese chì pretendia à u tronu di a Svezia.

Ericcu ùn hè mai statu canunizatu ma, sinu à a Riforma, i Svedesi u cunsideravanu cum'è u santu patrone di a patria è andavanu à battesi sottu à a bandera di Santu Ericcu cum'è i Francesi di l'epica si battianu sottu à quella di San Diunisu.
Etimolugia : forse da u germanicu "aina" (unu, unicu) è "rik" (suvranu, putente).
Nomi : Air, Eirik, Eri, Eric, Erica, Ericca, Ericcu, Erich, Erico, Erik, Erika, Eriks, Erke, Erker, Erkina, Eryck, Jerk, Ric, Ricky, Rika.
Paesi è cità : Svezia.
Litteratura : Dean Farrar: "Eric or Little by Little". Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Samedi 18 Mai 2013 à 00:50

Pasquale era un Aragunese natu u 16 maghju 1540 in Torre Hermosa. Figliolu di un picculu cultivatore, avia fattu u pastore sinu à l'età di 24 anni. È po si era fattu frate laicu in i Franciscani. Ùn sapia nè leghje nè scrive, ma era assennatu è di bon cunsigliu. Facia qualunque travagliu: scucinava, questuava, o facia u purtinaiu, sempre alegru, sempre cuntentu.


In u 1570, u so Pruvinciale u mandò in Parigi à purtà lettere à u Ministru generale di l'Ordine. Vultendu per Orléans, i Puritani u piglionu à petrate è rientrò cù a spalla manca tronca. Quand'ellu cuntava l'affare, dicia: "Sò bè, issa ghjente di Orléans. Hè per fà piacè à u Signore ch'elli mi anu minatu ma, quantunque, anu u tortu di fà, di e so chjese cusì belle, stalle per metteci i so cavalli è e so vacche".
Pasquale hè unu di i santi chì anu fattu assai miraculi. Dui anni dopu à a so morte, quandu a Sacra Cungregazione di i Riti u volse beatificà li ne attribuianu digià più di 400.
. guaria malati tanti è più;
. permettia à i murenti di campà torna qualchì ghjornu per mettesi in regula cù u Paradisu;
. in tempu di siccina, facia piove nantu à e terre di i poveri è micca nantu à quelle di i ricchi;
. contanu ancu ch'ellu hà risuscitatu u cavallu di un poveru zingaru chì ùn avia chè issu animale per campà.
Santu Pasquale hè mortu in Villa Reale, vicinu à Valenzia, u 17 maghju 1592.
Etimolugia : da l'Ebraicu "pesakh" (passeghju). U nome aspessu era datu à i zitelli chì nascianu à l'epica di Pasqua.
Casate :  Pascoletti, Pascolini, Pascucci, Pasqua, Pasqualacci, Pasqualaggi, Pasquali, Pasqualini, Pasqui, Pasquinelli, Pasquini.
Nomi : Pascal, Pascale, Pascalin, Pascaline, Pascalis, Pascasia, Pascasio, Paschal, Paschalis, Paschase, Paschasie, Paschasius, Pascoal, Pascoe, Pascual, Pascuala, Pasqua, Pasquale, Pasqualetta, Pasqualettu, Pasqualina, Pasqualino, Pasqualinu, Pasquot. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Vendredi 17 Mai 2013 à 01:51

A' u seculu sestu, Unuratu era u vescu d'Ambianu, l'attuale cità d'Amiens, in u dipartimentu di a Somme. Hè diventatu assai pupulare à parte da l'annu 1060 quandu, per via di a seccina, l'Ambianesi purtonu e so reliquie in prucessiò. A prucessiò ùn era ancu finita chì si hè messu à piove.


In u 1204, un Piccardu è a moglia, emigrati in Parigi, li fecenu fà una bellissima chjesa d'architettura gottica. Da tandu, i Parigini sò restati fidi à issu santu. Anu datu u so nome à un carrughju è à u borgu, u "Faubourg Saint-Honoré". Ci hè dinù a chjesa "Saint-Honoré-d'Eylau" chì ramenta a battaglia di u 1807, battaglia chì Napulione è l'imperatore russiu si vantonu, ugnunu d'avella vinta.
Etimolugia : da u lat. "honoratus" (ludatu, unuratu).
Casate : Onorati.
Nomi : Honor, Honorat, Honoratus, Honoré, Honorine, Honorius, Onorata, Onorato, Onorio, Ratus, Unuratu, Unurina.
Prutezzione : Unuratu hè u santu patrone di i panatteri è di i pastizzeri per via chì a cunfraterna di i panatteri parigini si adunia in a chjesa di Santu Unuratu. D'altri dicenu: per via chì un ghjornu u vescu d'Amiens dicia a so messa quand'ellu hà vistu u Signore in persona vene à cunsacrà u pane. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 16 Mai 2013 à 01:22

Eufrasiu, dettu Anfrosiu da u storicu Filippini, hè u santu patrone di a dioccesi d'Aiacciu. Dicenu chì l'apostuli Petru è Paulu avianu cunsacratu sette veschi per evangelizà a Spagna. Unu d'elli, Eufrasiu diventò l'apostulu di a piccula cità d'Andujar, in l'Andalusia.


Resta à sapè cumu issu santu hè diventatu u patrone di a dioccesi d'Aiacciu, vene à dì, oghje, u santu patrone di tutta a Corsica, nanzu à Ghjulia è à Divota.
Mgre di a Foata suppunia chì, andendu in Spagna, Eufrasiu era sbarcatu in l'isula in un locu duve, assai più tardi, nascia a cità d'Aiacciu è ch'ellu avia evangelizatu u lucale.
Filippini dava à Santu Anfrosiu cum'è un anticu titulu di a cattedrale d'Aiacciu, allora chì nisuna altra chjesa di Corsica era dedicata à issu santu. Tandu u festighjavanu u Primu dicembre. A Corsica era spartuta in cinque dioccesi chì sò state suppresse cù a Rivuluzione francese di u 1789 per ùn fanne chè una cù, appena più tardi, a sede in Aiacciu. A dioccesi unica hè stata addimessa u 20 nuvembre 1801 da a Chjesa di Roma chì, u 9 aprile 1902, li dava à Santu Eufrasiu cum'è u solu patrone. Santa Ghjulia hè diventata patrona principale u 5 agostu 1809, è Santa Divota u 14 marzu 1820.
A celebrazione di u 15 maghju currisponde à quella di Santu Eufrasiu, vescu di a cità alvergnese di Clermont, mortu in l'annu 515.
U 15 maghju di l'annu 250 - o 251 - in a cità di Lapsacchi, in l'Asia minore, trè Cristiani passavanu in tribunale. Dui, Paulu è Andria, eranu cundannati à morte, l'altru, Nicumaccu, rinnegò a so fede è fù assoltu.
Quand'ellu surtì da u tribunale, cascò seccu in carrughju. Allora si intese una voce chì dicia: "Oh! Lu disgraziatu! chì, per stà qualchì stonda in più nantu à ista terra, hà persu a vita eterna in l'altru mondu!".
Chì parlava, era Diunisa, una zitella di 16 anni. Cusì, anu sappiutu ch'ella era Cristiana. L'anu arrestata è purtata davanti à u ghjudice. "Eiu ùn aghju paura di tè - li disse Diunisa - chì aghju un amicu più putente chè tè, è chì mi aiuterà à soffre".
In issu mentre, fora, Paulu è Andria eranu tombi à petrate. Sentendu e stride, Diunisa surtì dicendu: "Vogliu soffre cum'è voi, per esse, cum'è voi, felice in Paradisu".
Allora, u ghjudice a fece marturià è scapà.
Etimolugia, casate è nomi : Cf u 9 uttobre. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Mercredi 15 Mai 2013 à 01:14

05-1945
In Aiacciu, u tribunale di guerra francese prununzieghja cundanne contr'à u tribunale di guerra talianu è altri criminali di guerra fascisti.




Mardi 14 Mai 2013 à 01:53

Orlanda serebbi morta in Villers-Poterie à u seculu IX. Dicenu ch'ella era a figliola di Desideriu, rè di i Lombardi, chì, da chjuca, pregava à Santa Orsula è l'ondecimila vergine, è vulia fassi sora. U babbu a volse dà cum'è moglia à u rè di a Scozia. Quandu i signori scuzzesi a purtavanu à u futuru sposu, scappò per andassine in Colonia à u munasteru di Santa Orsula. Per istrada si ammalò è morse à Villers-Poterie, in casa di un paisanu chì l'avia accolta.


Ciò chì ghjè certu, hè chì, in u 1103, u vescu di Liegi fece fà, in issu locu, una chjesa dedicata à Santa Orlanda. È oghje, a preganu sempre.
Etimolugia, casate, nomi : Cf u 15 sittembre.
Paesi è cità : Belgica.

Servaziu hè mortu in Mastric, capilocu di u Limburgu olandese, in l'annu 384. Ci sò chì pretendenu ch'ellu era natu in l'Armenia, figliolu di Ghjudei parenti di Maria Vergine, chì si eranu spatriati.
Servaziu hè statu, un mezu seculu, vescu di a cità belgica di Tongheren.
À quelli tempi, Santu Attanasiu di Alessandria d'Egittu cumbattia l'Ariani chì negavanu a Santissima Trinità. Ellu ne fece altru è tantu in i so lochi è participò à i Cuncilii di Cologna (346) di Sardiche (l'annu dopu) è di Rimini (359). Servaziu avia cunnusciutu à Attanasiu quand'ellu fù esiliatu in Trevi chì, da Tongheren à Trevi, ùn ci hè chè una sessantina di chilometri. Da più à menu, i dui omi avianu listessa età.
Servaziu si hè trovu mischjatu à e lotte trà Magnenziu chì si era dichjaratu imperatore d'Occidente, è Custanziu, imperatore d'Oriente, nanzu chì Magnenziu si tombi, in l'annu 353, è chì Custanziu ebbi u cumandu di tuttu l'Imperu.
Quandu, versu l'annu 380, i Uni si avvicinavanu da Tongheren, Servaziu si rifugiò in Mastric cù i so Cristiani è i so libri, è morse pocu dopu in issa cità.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Lundi 13 Mai 2013 à 00:04

Pancraziu hè statu marturiatu in Roma, l'annu 304. Dicenu ch'ellu era venutu da a Frigia, un paese di l'Asia Minore, cù u ziu Diunisu. Tramindui si sò cunvertiti à u Cristianisimu. Quandu Diunisu hè mortu, l'imperatore Diuclezianu hà cunvucatu u nipote. Hà parlatu un longu tempu cun ellu, è po l'hà cundannatu à morte. L'anu tagliatu u capu nantu à a Via Aureliana. Da tandu, l'anu dedicatu una chjesa, detta a chjesa di San Pancraziu fora accintu.


Etimolugia : da u gr. "pagkration" (furzutu)
Casate: Pancrazi, Branca, Brancaleoni.
Nomi : in Corsica, u nome Pancraziu (in francese Pancrace) hè aspessu sfurmatu in Brancaziu.
Paesi è Cità : Albano, Bergen, Leyda. In Corsica, à u medievu, San Pancraziu avia una duzina di chjese. Oghje, u 12 maghju, hè festa paruchjale in Mansu, Pila Canali, è Bastia Monseratu. A festa hè o era dinù cumemurata in Pioggiula, Furiani, Poghju Mezana, Loretu di Casinca, Upulasca, a Petra di Verde, u Castellà di Casinca, e Valle di Campulori, u Poghju di Moriani, Corti, Corscia, Sant'Andria di Boziu, a Verdese, San Gavinu di Tenda è Santa Lucia di Tallà.

In Monseratu, San Pancraziu hè assuciatu à a Madonna. Roma accorda indulgenze à quelli chì collanu a scala in ghjinuchjoni per ghjunghje à u reliquariu di i martiri Pancraziu, Nereu, Acchille è Domitilla.
À a Pioggiula, San Pancraziu era a festa di l'innamurati. Roccu Multedo hà dettu chì issu ghjornu u paese era una vera agenza matrimuniale.
Prutezzioni : San Pancraziu guarisce o prutegge da i rumatisimi quelli chì facenu a prucessiò, scalzi, è una candela accesa in manu. Quelli chì, tutti i ghjorni, leghjenu l'orazione di u santu, sò avertiti, trè ghjorni nanzu di more, cù trè pichji à u pede di u lettu. San Pancraziu hè u prutettore di l'animali: u ghjornu di a festa, benedianu, cum'è in u Boziu, e bande di e pecure.
Pancraziu era dinù u santu patrone di i banditi. Contanu chì Gallochju vulia tumbà un omu chì l'avia uffertu, in venneri, carne à manghjà, quand'ellu si hè ramintatu ch'ella era a nuvena di San Pancraziu, è tandu, i banditi ùn devianu fà peccati.
Usi : In San Pancraziu di Casinca, cunservanu quasi tutte l'osse di u santu, purtate, in u 1798, da Beppu Limperani, consule di Francia in Venezia.
À u Castellare, facianu una fiera à i cavalli, riputata in tutta a Corsica. A fiera esiste ancu oghje.
In Aiacciu, u 12 maghju, urganizavanu, corsu Granval, una corsa di cavalli di razza corsa. I cavalieri devianu cavalcà senza sella l'animali infrisgettati.
In Calinzana si cunserva l'usu di e purriccie. I pastori danu u latte di rigalu.

Litteratura : Maddalena Banghala Nicolai: "E nostre cappelle" in u MUNTESE (1962).
Nanzu, in Cervioni, u 12 maghju celebravanu a memoria di sora Risabetta, una Terziaria di San Francescu.
Nata in Vivariu, allevata à u cunventu di Ghisoni, era stata accolta, sempre zitella, da l'Alberti di Corti. Versu l'annu 175O, cumprò una casa in Cervioni per accoglieci giuvanotte abbandunate. A casa, tramezu à u Cunventu di Campulori è Cervioni, esiste sempre è u locu hè dettu u Monastè.
Risabetta stava ore è ore in visibiliu è avia a riputazione di fà i miraculi: guaria zoppi, stroppii, infermi è, quand'ellu piuvia, ùn si incrusciava. U vicariu generale di u vescu a purtò in Roma per falla esaminà da a Cungregazione di u Santu Uffiziu.
U vescu d'Aleria ùn a pudia pate, chì ghjera una patriotta in favore di a rivolta contru à Genuva. Pasquale Paoli debbe intervene per chì u capitulu cattedrale di Cervioni dessi l'attestazione ch'ella era una catolica fervente.
In u 1793, quandu e Cungregazioni funu interdette, Risabetta si rifugiò à u Silvarecciu duv'ella hè morta un 12 maghju.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 12 Mai 2013 à 02:24

Isaia serebbi natu, da più à menu, 770 anni nanzu à Cristu. Hè unu di i più celebri scrittori di a Bibbia. Serebbi mortu sigatu in dui cù una sega à legne. I Latini l'anu sempre unuratu u 6 lugliu, ma i Grechi, i Russii è u novu calindariu di a Chjesa di Francia anu messu a so festa u 9 maghju.


In occasione di issa festa, ramintemu a beata memoria di Patre Isaia Grimaldi di u Campulori.
Patre Isaia hè natu à u Muchjetu d'agostu 1691, figliolu di Lurenzu Grimaldi è di Maria Franceschi. L'anu battizatu in a cattedrale di Cervioni è l'anu chjamatu Ghjuvan Dumenicu.
S'hè fattu frate di San Francescu, in i Minori di l'Osservanza, cù u nome d'Isaia. È po hè partutu in Terraferma. Hà studiatu a filosufia in Roma è a teolugia in Firenze è in Lucca. È ghjè diventatu prufessore.
In u 1728, rivene in Corsica è ghjè elettu Pruvinciale di l'Ordine. I trè anni di u so pruvincialatu ùn sò micca stati scuccagnati per via chì ghjè tandu chì i Corsi si sò rivultati contru à a Republica di Genuva. Isaia si hè inframessu è, duie volte, hà ottenutu una tregua. Ma a rivolta durò quaranta anni.
Quandu San Teofilu, di Corti, hè venutu in Corsica per creà ciò ch'elli chjamavanu un Ritiru, unu di issi cunventi chì avianu una regula severa è duve i frati campavanu in a sulitutine, Isaia Grimaldi l'hà prupostu u cunventu di Cervioni. Ma u Patre Ghjuvanni Angelicu, un Campulurincu, si hè oppostu, è San Teofilu hà fattu u ritiru in Zuani.
Dopu à u so pruvincialatu, Isaia parte per Roma, face da teologu à i cardinali Acquaviva è Calcagnini è predicheghja a Quaresima in parechje cità taliane. E so prediche eranu talmente belle chì u so nipote, ancu ellu un frate di San Francescu, l'hà fatte stampà dopu à a morte di Isaia.
À l'età di 56 anni, Isaia hè malatu di pettu. Si ne volta in Corsica è gira i paesi predichendu. More ottu anni dopu, u 21 marzu 1755, in Tagliu di Tavagna, in a casa di Nucenziu Mari, una sera di timpurale. Dicenu chì, quand'ellu spirava, da l'Isulacciu anu vistu, sopra à a terrazza di a casa di i Mari, unepoche di fiaccule disposte secondu u triangulu misticu di a Santissima Trinità. L'anu interratu à u cunventu di Peru.
Anu contu chì, trenta ore dopu à a so morte, un medicu hà apertu una vena è, per dodeci ore, senza stancià, ne hè surtitu un sangue rossu, chjaru, chì ùn caghjava è chì hà guaritu parechji malati.
Indì i Mari, ancu oghje vi facenu vede a camera di u santu è dui di l'oggetti ch'ellu hà lasciatu: un quadru in legnu cù l'ostia incisa, è un pezzu di quadru in ghjessu cù a Madonna di i Sette Dulori. Avia lasciatu dinù una croce di Lorena in ferru, ma hè smarita.
Etimolugia : da l'Ebreu "Yesha'yah" (Iavhè hè salvezza).
Nomi: Esaias, Isaia, Isaias, Isaïe, Jesaia. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Jeudi 9 Mai 2013 à 01:02

Petru era natu accantu à Vienna (in l'attuale dipartimentu di l'Isère) versu l'annu 1102. À 36 anni, era fattu vescu di a Tarentasia, issa regione di a Savoia in l'altu fiuminale di l'Isère. Era cunsideratu cum'è un paceru famosu, è l'anu chjamatu per fà stancià a guerra trà a Francia è l'Inghilterra.


Quandu Luigi Settimu di Francia vultò da a seconda Cruciata, amparò chì a moglia, Alienora, l'avia ingannatu. In l'annu 1152, ottense, da u papa, di ripudialla. Quella si rimaritò cù Arrigu Secondu d'Inghilterra. A disgrazia pè u rè di Francia fù chì Alienora, chì ghjera duchessa d'Aquittania, dete a so dota à u secondu maritu chì ghjera digià duca d'Ansgiù è di Normandia, è diventava cusì patrone di a medità di a Francia. I dui rè si fecenu a guerra.
Issa guerra durava da quindeci anni quandu u papa dumandò à Petru di Tarentasia d'inframettesi.
Era in u 1170. Petru fece vene i dui rè in Calvi Monti (l'attuale Chaumont-en-Vexin, in u dipartimentu di l'Oise), ma l'accordu ùn si fece. Nè mancu si fece trè anni dopu quand'ellu i cunvucò in Gisorti (l'attuale Gisors, dipartimentu di l'Eure).
Dopu à issu fiascu, Petru partì per l'abbazia Bone Valli (l'attuale Bonnevaux, in u dipartimentu di u Doubs), duve, à l'età di 20 anni si era fattu frate è ch'ellu vulia rivede nanzu di more. Ci ghjunse, ma in puntu di morte, chì si era venutu menu appena nanzu è l'avianu trovu spirante accantu à una surgente. Era u 14 sittembre 1174. Avia 72 anni.
In quantu à u disaccordu trà i dui rè, ci hè vulsutu trè seculi di guerre è Jeanne d'Arc per regulallu.

Santa Jeanne d'Arc, beatificata in u 1909, canunizata in u 1920, hè diventata a santa patrona di a Francia.
Era nata in Domrémy, l'anzianu San Remigiu, in e Vosges, in u 1412. L'8 maghju 1429 - avia 17 anni - hà aiutatu à scaccià l'Inglesi chì accampavanu à Orléans. È ghjè cusì ch'ella era festighjata l'8 maghju à Orléans, ma a festa religiosa era u 30 maghju, anniversariu di quand'ella hè stata brusgiata viva in Rouen, in u 1431. Un tribunale, cù u vescu di Beauvais cum'è presidente, l'avia dichjarata eretica è sdreia. Hè stata riabilitata 25 anni dopu, u 7 lugliu 1456.
Oghje, a seconda dumenica di maghju, u calindariu face currisponde a festa civile è a festa religiosa.
Etimolugia, casate è nomi : Cf u 27 dicembre.
Paesi è cità : Francia.
Prutezzione : armata francese.
Litteratura : Cf u libru di u duttore Angeli (di Sant'Andria di u Cotone): "Une Grande Française: Jeanne d'Orléans".
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Mercredi 8 Mai 2013 à 00:53
1 ... « 35 36 37 38 39 40 41 » ... 56