Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Per quasi quattru seculi, da u 1328 à u 1708, i Gonzaga anu avutu u ducatu di Mantova, in Lombardia. Luigi era natu à u castellu di Castiglione u 9 marzu 1568. Essendu u più grande di i figlioli di Ferrante Gonzaga, l'anu preparatu à succedeli. À 4 anni, u vestianu da suldatu ; à 7 anni, li facianu tirà di cannone. U mandavanu à visità d'altre signurie: in Ferrare, in Parma, in Turinu, in Firenze ind'è i Medici, è ancu in Madrid ind'è Filippu Secondu.


I Gonzaga campavanu cum'è a più parte di i signori di l'epica : sbacconi, licenziosi, amorali, crudeli, è assassini. Ne pagavanu dinù e cunsequenze. Dui fratelli di Luigi sò stati massacrati è, à a mamma, l'anu datu una stilettata in i carrughji di Mantova.
Luigi dicia: "I nobili sò fatti cum'è l'altri, cù listessa fanga. A sola differenza hè chì a soia puzza più chè quella di i poveri".
À 17 anni, decide di fassi frate. Sceglie i Ghjesuiti per via chì ùn pudianu avè gradu in u cumandu di a Chjesa. Per via dinù chì giravanu u mondu cum'è missiunarii.
Lascia i so diritti à a Signuria à un fratellu è si ne và in Roma à studià è à preparassi à una vita di fede, di apostulatu è di santità. À 18 anni, prununzia u so ingagiamentu. À 20 anni, riceve l'ordini minori. Trè anni dopu, u 21 ghjugnu 1591, more, vittima di a pesta chì curria in Roma.
Etimolugia : da u franconu "hlod" (celebre) è "wig" (cumbattente).
Casate : Lodovighi, Lodovici, Lovisi, Luiggi, Luigi, Luisi.
Nomi : Alabhaois, Aloisus, Aloys, Aloysius, Alvise, Clodwig, Clovis, Clovisse, Gigi, Ladewig, Lajos, Lew, Lewie, Lewis, Lluis, Lodovico, Lodwijk, Loeiz, Loeiza, Loeki, Loeloe, Loïc, Loig, Loïs, Looi, Lotz, Lou, Louie, Louis, Louisa, Louise, Louiset, Louisette, Louison, Lowik, Lozoïc, Ludeke, Ludel, Ludovic, Ludovico, Ludovicu, Ludovicus, Ludovique, Ludvig, Ludvik, Ludwig, Lugaidh, Luigi, Luigia, Luigina, Luis, Luisa, Luisetta, Luisina, Luisinha, Luisita, Luisito, Luiz, Luthais, Lüwisi, Vichy, Viki, Vikli, Visen, Wickel, Wickes, Wiesie, Wiesje, Wigg, Wiggl, Zaig.
In u 1981, in Corsica, Luigi venia à u dodecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 16 omi nantu à mille. Luisa era à u diciottesimu rangu di i nomi feminili purtatu da sei donne nantu à mille.
Paesi è cità : Castiglione delle Stiviere, Mantova.
Prutezzione : i studianti. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Vendredi 21 Juin 2013 à 01:50

Leonzu era un suldatu fenicciu chì campava versu l'annu 300. Era natu è stava in a cità siriacca di Tripoli chì, oghje, face parte di u Libanu.


Hè statu inculpatu di ùn vulè sacrificà à i dii è di circà à cunverte ghjente à u Cristianisimu.
Davanti à un tribunale militare, hà aggravatu u so casu, dicendu ch'ellu era prontu à riprincipià è ridendusi di i dii pagani di l'Imperu rumanu. E'cusì l'anu scapatu.
Leonzu hè statu cunsideratu cum'è santu da a Chjesa siriacca è, subitu, hè diventatu assai pupulare.
Etimolugia : da u lat. "leo" (leone).
Casate: Leonzi.
Nomi : cf Leone, u 10 nuvembre. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mardi 18 Juin 2013 à 02:23

Rinieru hè natu in Pisa versu l'annu 1117. A so giuventù si passa, à pocu pressu, cum'è quella di San Francescu d'Assisi. Figliolu di un riccu marcante, facia u truvadore, girendu i paesi, andendu da un castellu à l'altru, ghjuchendu di viola, è cantendu... è pecchendu tutte e volte chì l'occasione si prisentava.


Un ghjornu, scontra un rimitu, un sant'omu, è li dice: "Prega per mè chì sò più disgraziatu ch'omu ùn crede". L'omu hà pregatu è Rinieru si hè cunvertitu. Hà brusgiatu a so viola è si hè messu à pianghje. Hà piantu tantu è tantu chì ghjè statu cecu un certu tempu.
Decisu à parte pè a Palestina, fece u marcante per vincesi qualchì soldu è pagà u viaghju ma, da a so borsa surtia una infezzione. Si hè dettu: "Per puzzà tantu, ùn pò esse chè u diavule". A ghjetta è campa di limosine.
Hè quantunque andatu in Palestina. U postu nantu à u battellu l'hà pagatu ramendu cù i galeriani.
Vultatu in Pisa, si fece frate, un semplice frate, ricusendu d'esse prete. In cità, u tenianu assai. Ellu cunsigliava, cunsulava, rallegrava è facia ancu i miraculi.
Hè mortu u 17 ghjugnu di u 1160. Per interrallu, sò i consuli di a cità chì anu purtatu u catalettu.
Più di quattru seculi dopu, in u 1591, e so osse sò state messe in a nova navata di a catedrale di Pisa. U scheletru ùn era cumplettu chì, dui seculi nanzu, a regina Ghjuvanna d'Aragone ne avia compru una parte.
Etimolugia : da u germanicu "ragin" (cunsiglieru) è "gund" (armata).
Casate : Rinieri.
Nomi : Neres, Nieres, Rackner, Ragnar, Rainer, Rainier, Rainiero, Raneiro, Raniera, Reginar, Regner, Regnerus, Régnier, Reignier, Reiner, Renner, Riener, Rinar, Riniera, Rinieru, Rinner.
Paesi è cità : Montemaggiore. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 17 Juin 2013 à 00:00

L'annu 546, Urilianu era statu elettu vescu di Arlate, l'attuale cità d'Arles. U papa u fece vicariu per tutta a Gallia. Hà avutu à cumbatte l'eresia chì pretendia chì a Vergine Maria ùn era micca a mamma di Ghjesù.


In Arles, hà fattu dui munasteri, unu pè e donne è unu per l'omi. A regula dicia chì tutti i frati devianu amparà à leghje.
Urilianu serebbi mortu in Lione u 16 ghjugnu di u 551.
Etimolugia : da u gr. "aurios" (matinata).
Nomi : Aure, Auré, Aurèle, Aurelia, Aureliana, Aureliano, Aurelianu, Aurélie, Aurélien, Aurélienne, Auriane, Aurica, Auriole, Aurora, Aurore, Avreliane, Orell, Uriliana, Urilianu.
Paesi è cità: Strasburgu.
Litteratura : Gérard de Nerval: "Aurélia", Louis Aragon, "Aurélien".

Ghjuvan Francescu Régis, entratu à a Cumpagnia di Ghjesù à 19 anni, prete à 30 anni, era natu in u 1597 à Fontcouverte (in l'attuale dipartimentu di l'Aude) è ghjè mortu u 31 dicembre 1640 à Louvesq (in l'attuale dipartimentu di l'Ardèche). Fù unu di i più grandi predicadori di u seculu XVII.
À l'epica di una guerra trà catolichi è prutestanti, diventata una guerra europea è chì durò trenta anni, Ghjuvan Francescu hà passatu l'ultimi dece anni di a so vita à circà di purtà un sullevu à i più poveri.Hè mortu à 43 anni, frustu da e fatighe. Ancu oghje, i pelegrini cuntinuveghjanu à visità a so tomba à Louvesq, issu picculu paese di i monti alvergnesi, à più di mille metri di altitutine.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 16 Juin 2013 à 02:27

Vitu serebbi statu marturiatu attempu à Santu Mudestu è Santa Crescenzia versu l'annu 303. Altru ùn si sà. Ci sò chì pretendenu ch'ellu serebbi natu in Sicilia, figliolu di un riccu paganu, battizatu à l'appiattu. L'anu sappiuta è anu circatu à falli rinnegà a so fede senza riesceci. Risicava di esse marturiatu, ma un anghjulu l'hà salvatu purtendusilu in Terraferma cù u so stitutore, Mudestu, è cù a so balia, Crescenzia.


Un San Vitu - San Guidu, dicenu certi - marturiatu in a pruvincia taliana di Matera, hà cunnusciutu a celebrità à u seculu XIV, in Alemagna è i Paesi Bassi, per via di una malatia di i nervi, a corea, chjamata, da tandu, ballu di San Vitu.
Etimolugia : U nome Vitu vene da u latinu "vita" ma, almenu da u principiu di u Medievu, li s'hè soprappostu, in certi paesi, u nome Guidu, di urigine germanica, ciò chì face chì, aspessu, ùn facenu più a differenza trà i dui. Una prova di a cunfusione di San Vitu cù San Guidu hè chì u "ballu di San Vitu" hè chjamatu in francese "danse de Saint-Guy".
Casate : Viti, Vittini, Sanviti.
Nomi : Cf u beatu Guidu (12 ghjugnu). U diminutivu "Vitolu" era u nome di quellu chì averebbi permessu l'assassinamentu di Sampieru Corsu. Da tandu, per dì chì un omu hè un traditore si dice "hè un vitolu".
Paesi è cità : Lunghignanu, Rutali, Tarranu; Vicu, Corti. Forse Urbalaconu è Cardu Torgia duve, in una cappella, Vitu hè assuciatu à Mudestu.
Prutezzione : Vitu hè pregatu per guarisce e fraiature di animali, fraiature di cani è di serpi, per esempiu. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Samedi 15 Juin 2013 à 01:40

Eliseu hè, dopu à Elia, u prufetu u più celebre di u regnu di Ghjuda. Campava à u novesimu seculu nanzu à Cristu. Elia l'avia sceltu per succedeli. Quand'ellu abbandunò a Terra per cullassine in Celu, li lasciò u so mantellu in segnu di prutezzione. U fattu hè contu in u Vechju Testamentu, à u secondu libru di i Rè.


In Corsica, u cultu di Santu Eliseu hè attestatu da una cappella nantu à a muntagna di Santu Petru di Venacu è da lochi chì portanu u nome di u santu, in Partinellu, Piana, Sari d'Urcinu, Ortu, Guargualè è Santa Lucia di Mercuriu.
Mettodiu, patriarca di Custantinopuli, era un Sicilianu di Siraccusa, natu versu l'annu 782. Quand'ellu sbarcò in Custantinopuli, un omu - quale, ùn si sà! - li disse: "O bellu zitè, veni quì à circà una gloria passagera. Fereste megliu di circà a gloria eterna". Hè cusì ch'ellu si fece frate è creò un munasteru in l'isula di Chiò.
Era l'epica di l'imperatori iconoclastichi, di a guerra di e figure.
Quandu, in l'annu 820, Michele Secondu, dettu u Tartagliulu, fù fattu imperatore di Bizanziu, u papa disse à Mettodiu di andà à truvallu per dumandalli di rende u patriarcatu à Niceforiu, scacciatu da l'iconoclasti. Quellu u fece flagellà è u mandò in una isula duv'ellu stete sette anni, chjusu in una cellula cù dui criminali.
L'annu 829, u figliolu di Michele, fattu imperatore, u cacciò di prigiò è li dete l'alloggiu in u so palazzu, ma cù a difesa di sorte. Cusì, u novu regnante pudia prufità di a scienza di Mettodiu, tuglienduli a pussibilità di cunvince ghjente à e so teurie.
Ciò chì l'imperatore ùn avia previstu, hè chì Mettodiu cunvertì l'imperatrice. Quella, à a morte di u maritu, fece di Mettodiu u patriarca di Custantinopuli è u capu di a Chjesa d'Oriente.
Tandu, Mettodiu avia 61 annu. Scacciò l'iconoclasti è messe un termine à una guerra chì, da un seculu, insanguinava l'imperu. Hè mortu quattru anni dopu, u 14 ghjugnu di l'annu 847.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Vendredi 14 Juin 2013 à 02:17

Antone hè natu à u Portugallu, accantu à Lisbona, versu l'annu 1195. Avia 25 anni è ghjera canonicu regulare, quand'elli sò ghjunti, da u Maroccu, parechji Franciscani chì ghjeranu stati marturiati. Abbandona a so cungregazione, entre in quella di i frati minori di San Francescu è parte pè u Maroccu.


Ghjuntu quallà, si ammala. Prova à rivene à u Portugallu ma una timpesta si porta a barca nantu à e coste di a Sicilia. Tandu, i Franciscani siciliani si appruntavanu à parte per Assisi à u capitulu generale di u 1221. Antone si ne và cun elli in Italia.
U capitulu u manda à u rimitoriu di San Paulu, vicinu à Forli. Ci stà un annu, in una grotta, ùn surtendu chè per andà à spazzà a chjesa.
L'occasione fece chì, un ghjornu, ebbe à sustituì un predicadore chì ghjera malatu. Fù tantu eloquente, chì l'anu cacciatu a spazzula di manu è l'anu mandatu à predicà. Hà evangelizatu tutta l'Italia è parechje cità francese: Toulouse, Arles, Le Puy, Brives, Montpellieri.
Antone hè statu unu di i più grandi oratori. Quand'ellu ghjunghjia in un locu, e butteghe chjudianu e so porte, e cità si viutavanu. Parlava davanti à vintimila persone è ancu di più. À ognunu dava cunfortu, cunsulazione. Ùn avia u so paru per cumintà u Vangellu. Vituperava contru à i preti chì ùn pensavanu chè à u so benistà è prumettia l'infernu à i ricchi chì campavanu di u sudore di i poveri.
Hà predicatu cusì durante nove anni, senza mai una stonda di riposu. Hè mortu u 13 ghjugnu di u 1231, in Paduva, à pusà nantu à una carrega è cantendu e lode di u Signore.
U papa Gregoriu IX, chì l'avia intesu predicà, l'hà canunizatu u 30 maghju 1232, fattu eccezziunale, mancu un annu dopu à a so morte.
Hè diventatu subitu un santu assai pupulare per via chì unipochi di cunventi franciscani l'anu sceltu cum'è patrone.
Etimolugia, casate, nomi, Cf. u 17 ghjennaghju.
Paesi è cità : Portugallu, Paduva, Anzio, Hildesheim.
Prutezzione : preganu à Sant'Antone pè e cavalline è, soprattuttu, pè a cerca di oggetti persi. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 13 Juin 2013 à 01:46

Guidu, Vagnotelli di casata, era natu in a cità taliana di Cortona, versu l'annu 1185. Era un giovanu nobile, riccu, struitu è generosu. San Francescu d'Assisi conta chì, una sera, ellu è un so cumpagnu sò andati à dumandalli l'uspitalità. Sò stati accolti cù assai curtesia, cum'è s'elli fussinu anghjuli scalati da u Paradisu. Guidu l'hà lavatu è basgiatu i pedi, l'hà fattu preparà un pastu magnificu è hà tenutu à serveli ellu stessu. Dopu, hà dettu à San Francescu: "O Patre, oramai sò u vostru servu. S'è vo avite bisognu di tuniche, di mantelli, cumprateli, eiu pagheraghju".


San Francescu si hè pigliatu di affezzione per issu cavalieru cusì curtese. "Sappie - disse à u cumpagnu - chì a curtesia hè u megliu di l'attributi di u Signore. Hè per curtesia ch'ellu face luce u sole è ch'ellu face piove, tantu pè i gattivi chè pè i bravi. Issu cavalieru, u vurebbi in a nostra cunfraterna. S'è no vultessimu à vedelu?".
È, qualchì ghjornu dopu, sò vultati. Prima di entre in casa, San Francescu si hè messu à pregà. U Signore hà vulsutu chì Guidu fussi à a finestra per vede pregà u santu, stracquatu in terra, braccie sparte. Di tantu in tantu paria ch'ellu si stacchessi da a terra. Allora, Guidu hè falatu è hà dettu à u Poverellu d'Assisi ch'ellu vulia esse frate cum'è ellu.
Quand'ellu si hè fattu Franciscanu, avia una trentina d'anni. Hà campatu un'altra trentina d'anni in una grotta accantu à un fiume, in e vicinanze di Cortona. Da issa grotta, surtia, di tantu in tantu, per dumandà à e pupulazioni di fà penitenza. Hè mortu versu l'annu 1245.
Etimolugia : da u germ. "witu" (boscu), cunfusu, più tardi, cù u nome di San Vitu (da u lat. "vita").
Casate : Guidi, Guidicelli, Guidici, Guidini, Guidoni, Guiducci.
Nomi:  Guido, Guidu, Guy, Guyonne, Guyot, Guyotte, Gwig, Sanvitu, Veit, Vit, Vitus, Wido.
Litteratura : Walter Scott: "Guy mannering" (1815). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mercredi 12 Juin 2013 à 01:43

Barnabà hè statu unu di i primi Ghjudei à crede in a divinità di Cristu. Ùn face micca parte di i dodeci apostuli chì anu seguitatu à Ghjesù, ma a Chjesa u cunsidereghja cum'è tale. Era u cuginu di San Marcu, l'amicu è cumpagnu di San Paulu.


Barnabà è Paulu sò partuti inseme per insignà u Vangellu. Sò andati in Antiocca, in Cipru, in l'Asia minore. Dopu à cinque o sei anni, si sò cuntrastati è separati. Barnabà hè riturnatu in Cipru per campà cù quelli ch'ellu avia cunvertitu. Custì, secondu a tradizione, serebbi mortu marturiatu. Da tandu hè u Santu Patrone di l'isula.
L'Atti di l'Apostuli contanu chì quandu Barnabà è Paulu evangelizavanu a cità di Listra, anu trovu un omu chì avia campatu à pusà, essendu infermu di nascita. Paulu u fissò in l'ochji è disse: "alzati è viaghja", è quellu si hè alzatu è hà viaghjatu. A folla maravigliata si hè detta chì i dii eranu falati nantu à a Terra. À Barnabà, chì avia una bella prestanza, l'anu pigliatu per Giove, à Paulu per Mercuriu. È l'anu accumpagnati cù fascie è ghirlande, vulendu fà sacrifizii. Ma quelli, stracciendu i so panni, anu dettu: "Fighjate chì simu omi cum'è voi, sottuposti à listesse passioni. Abbandunate tutte isse cose vane è cunvertitevi à u Diu veru, quellu chì hà fattu u celu, a terra è u mare".
Tandu, ghjunsenu i Ghjudei di Antiocca è Icconiu, si piglionu à Paulu, u striscinonu for di cità, u piglionu à petrate, è u lascionu credendulu mortu. U lindumane, Paulu hè affaccatu in cità, hà ritrovu à Barnabà è sò partuti inseme.
Etimolugia : da l'ebreu "bar" (figliolu) è "naba" (cunsulazione).
Nomi : Barnabà, Barnabas, Barnabe, Barnabé, Barnaby, Varnava.
Paesi è cità : Cipru.
Litteratura : Dickens: "Barnaby Rudge". Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Mardi 11 Juin 2013 à 00:47

Landericu era un vescu di Parigi à l'epica di Clodoveu Secondu. Hè mortu versu l'annu 656. Dicenu chì ghjè ellu chì averebbi creatu l'Hôtel-Dieu. Pittori è scultori u riprisentanu cù una cofa in manu per via chì, un annu di carestia, hà datu pane à tutti i poveri.


In a so catedrale, vulia chì ugnunu fussi assai rispettosu. Dopu mortu, hà vistu, da u celu, u so anzianu sacristanu chì ghjucava à piripì in chjesa. Hè falatu è l'hà datu una frusta tantu sulenne chì e staffilate l'anu marcatu pè u sempre.
Etimolugia : da u germanicu "land" (paese) è "ric" (putente).
Casate : Landry. I Landry di Corsica sò ghjunti versu u 1760 venendu da a Sguizzera. U più celebre di a famiglia, è l'ultimu à purtà issa casata, hè Adolfu Landry (1874-1956), deputatu è ministru, autore di una legge per dà allocazioni à e famiglie numerose.
Nomi : Landeric, Landerich, Landerico, Landericu, Landri, Landru, Landry. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 10 Juin 2013 à 01:15
1 ... « 32 33 34 35 36 37 38 » ... 56