Corse Net Infos - Pure player corse

I santi

Teoduricu hè natu in Curtis Alamanorum, l'attuale Auménancour, in u dipartimentu di a Marne. Hè mortu l'annu 533 in Remi, l'attuale cità di Reims. U babbu, un sgiò, era un furdanu è un ladrone. Ellu, ùn serà statu tantu megliu, ma era più di bon indule.


U ghjornu di u so matrimoniu, si avvede ch'ellu hà a vucazione per fassi frate. A moglia, un a tocca è cerca di scunvincela di entre in un cunventu. Quella ùn accetta. Inseme, vanu à cunsultà u vescu di Remi chì rimanda a moglia in casa soia, scioglie u matrimoniu è si tene à Teoduricu. Li fece creà un munasteru nantu à u Monte d'Oru, vicinu à Remi, un munasteru chì hà esistitu sinu à u 1776.
A più grande gioia di Teoduricu fù quan'ellu hà vistu affaccà u babbu chì dumandava di cunvertesi è di fassi frate ancu ellu.
Contanu chì, un ghjornu, Teoduricu hà ricevutu a visita di u rè Teoduricu Primu, un figliolu di Clodoveu chì avia un ochju scempiatu. I medichi u li vulianu caccià, ma u rè ùn vulia esse guarciu. Dicia: "S'o perdu a medità di i mio ochji perdu dinù a medità di a mio auturità nantu à i mio guerrieri". Teoduricu tuccò l'ochju chì guarì.
Serebbi per via di issu miraculu chì, tutte e volte chì i rè di Francia andavanu in Reims à fassi cunsacrà, u lindumane facianu cullaziò in l'abbazia di u Monte d'Oru.
Etimolugia : da u germ. "Thorr" (nome di una divinità).
Nomi : Dederick, Derek, Deric, Derick, Derk, Derkie, Derrick, Deter, Didrik, Didrika, Diede, Diede, Diederica, Diederiek, Diederik, Diedrich, Diedrik, Dierich, Diet, Dieter, Dieto, Dietrich, Dirk, Dirkie, Drieca, Durk, Teodurica, Teoduricu, Theodo, Theodoric, Theodorico, Théry, Thiede, Thierry, Thiéry, Til, Tilemann, Till, Tjark. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Lundi 1 Juillet 2013 à 00:26

Adolfu hè natu versu l'annu 1185. Era un frate, fattu vescu d'Osnabrück, in a Vesfalia, un omu semplice chì aiutava i poveri è curava i leparosi . Hè mortu u 30 ghjugnu 1224.


Etimolugia: da u germanicu "athal" (nobile) è "wolf" (lupu).
Nomi : Adelphe, Adolf, Adolfu, Adolph, Adolphe, Adulf.

Marziale era un Rumanu, mandatu, forse versu a fine di u seculu terzu, per evangelizà a Gallia. Hè statu u primu vescu di una cità chì purtava u nome di l'imperatore Augustu, cità diventata, un seculu dopu, a capitale di a tribù di i Lemovici, è chì ghjè oghje a cità di Limoges, capilocu di u dipartimentu di a Haute-Vienne.
Di San Marziale ùn si sapia altru ma, à u seculu VIII, è po à u seculu XI, ci sò chì anu scrittu per crealli una legenda. Ne anu fattu u cuginu di San Petru. E' anu dettu chì ghjera ellu u zitellucciu chì Ghjesù mustrò à l'Apostuli per falli capì chì devianu fassi zitelli per pudè entre in Paradisu.
Anu contu dinù chì, quandu Marziale partì da Roma pè a Gallia, eranu trè. E', unu di i cumpagni essendusi mortu per istrada, Marziale l'hà risuscitatu tucchendulu cù u bastone di San Petru ch'ellu pussedia.
Etimolugia : da u lat. "martialis" (cunsacratu à u diu Marte).
Nomi : Mars, Marsal, Mart, Martial, Martialis, Martiane, Martien, Marziale.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 30 Juin 2013 à 01:16

I dui apostuli sò festighjati attempu cum'essendu e dui culonne di a Chjesa catolica, apostolica è rumana. Petru era natu in Betsaide di Palestina è si chjamava Simone Bar Iona, ma Ghjesù u chjamava Chefassu chì, in Ebreu, vole dì "petra", un cugnome simbulu di a fundazione di a religione catolica.


Hà evangelizatu à Ghjerusalemme è Antiocca di Siria. Si hè stabilitu in Roma è ghjè statu marturiatu, forse crucifissatu, versu l'annu 64, à l'epica di e persecuzioni di Nerone. Hè statu sepoltu à u Vaticanu duve, più tardi, l'imperatore Custantinu hà fattu a basilica di San Petru. Quandu, in l'annate 1940, 1950, anu fattu scavi sottu à a basilica, anu annunziatu chì a tomba di San Petru era stata ritrova.
Etimolugia : da u gr. "petros" (petra, scogliu).
Casate : Perelli, Peretti, Perez, Petrocchi, Petrucci, Pieri, Pierini, Pieroni, Pierotti, Pierraccini, Pierucci, Pietri, Pietrini...è altre cumposte.
In Corsica, in u 1881, Pietri era à l'ottesimu rangu di e casate, Peretti à u 34èsimu, Pieri à u 35èsimu. A' elle trè riprisentavanu quasi 12 per mille di e casate.
Nomi : Paitje, Pär, Peadair, Peadar, Pedrinha, Pedro, Peer, Pekka, Per, Perez, Perico, Perig, Perkje, Pernette, Pero, Perrette, Perrettu, Perrin, Perrine, Perrinette, Perinetta, Pertrinia, Peta, Petar, Pete, Peter, Peterina, Peteris, Peterus, Petey, Petia, Petie, Petoussia, Petra, Petrina, Petrinka, Petro, Petronella, Petronia, Petronilla, Pétronille, Petru, Petrus, Petrusa, Petschz, Petter, Petz, Pierig, Pierinu, Pierke, Piero, Pierone, Pierre, Pierretta, Pierrette, Pierrick, Pierrot, Piers, Pieru, Pierucciu, Piet, Pieter, Pietje, Pietro, Pietru, Pietsch, Pita, Piterke, Pitrah, Pitrick, Pitt, Polu, Protria, Protz.
In Corsica, in u 1881, Petru venia à u quartu rangu di i nomi maschili, dopu à Ghjuvanni, Antone è Francescu. Era quellu di 54 omi nantu à 1000. Pieretta venia à u quindecesimu rangu di i nomi feminili cù 9 nantu à 1000.
Paesi è cità : Petru è Paulu sò onurati inseme in Amburgu, Ancona, Baviera, Boemia, Bologna, Cologna, Fabriano, Faenza, Fano, Fiesole, Genuva, Inghilterra, Lilla, Lovaniu, Lucca, Monpellieri, Nantes, Napuli, Roma, Sicilia, Vannes, York.
Litteratura : BARIE J.M. "Peter Pan" (1904).

Paulu, ellu, hè natu in Tarse di Turchia, versu l'annu 5 o l'annu 10 dopu à Cristu. Era Ghjudeu, citatinu rumanu, è di cultura greca. Hà persecutatu i primi Cristiani è po hà scontru à Ghjesù in Siria, nantu à a strada di Damascu. E' Ghjesù l'hà cunvertitu.
Hè diventatu u teoricu di u Cristianisimu primitivu, annunziendu a risurezzione di Cristu, predichendu chì Ghjesù tenia caru à tutti, Ghjudei è Pagani, schjavi è omi liberi, omi è donne. Evangelizeghja a Palestina, Roma, a Spagna, i Balcani, è l'Asia. Arrestatu una prima volta, versu l'annu 61, hè assoltu ma, sei anni dopu, à l'epica di Nerone, hè cundannatu è scapatu.
Etimolugia : da u lat. "paulus" (chjucu).
Casate : Paolacci, Paoletti, Paoli, Paolini, Poletti, Poli, Polini... è d'altre cumposte.
In Corsica, in u 1881, Poli venia à u 9èsimu rangu di e casate, è Paoli à u 10èsimu. Inseme serebbinu à u primu rangu cù 11,7 nantu à mille, allora chì a casata a più sparta, Casanova, riprisenta 8,5 per mille.
Nomi : Paavo, Pablito, Pablo, Pachata, Pachoukha, Paola, Paoli, Paolina, Paolino, Paolo, Paul, Paula, Paulat, Paule, Päule, Pauletta, Paulette, Paulien, Paulienne, Paulille, Paulin, Paulina, Pauline, Paulino, Paulinu, Paulinus, Paulita, Paulot, Pauls, Paulu, Pauly, Pauw, Pauwel, Pauwels, Pavel, Pavla, Pavlia, Pavlik, Pavlina, Pavline, Pavlinka, Pavlounia, Pawel, Pawl, Pèl, Pleins, Pol, Polu, Poul, Poulus.
In Corsica, in u 1881, Paulu venia à u sestu rangu di i nomi maschili, dopu à Ghjuvanni, Antone, Francescu, Petru è Ghjiseppu. Era quellu di 40 omi nantu à 1000.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Samedi 29 Juin 2013 à 02:08

Vescu di Lione è martiru, Ireneu purebbi esse natu in a cità turca di Smirne versu l'annu 130. In issa cità, hè statu u discepulu di u santu vescu Policarpu chì, ellu, avia cunnusciutu l'apostulu Ghjuvanni. Ghjè grazia à issi dui omi ch'ellu hà amparatu a duttrina cristiana.


In l'annu 177, Ireneu ghjunse in Lione allora chì u vescu Potinu, marturiatu, venia di more in prigiò (Cf u 2 ghjugnu). In l'annu 182, i Cristiani di a cità, persecutati, l'anu incaricatu di purtà una lettera à u papa Eleuteriu. Quand'ellu hè vultatu, l'anu fattu vescu.
Durante 24 anni, hà fattu cunnosce e parulle di Cristu è cunvertitu una massa d'eretichi. Dicia: "U Cristu si hè fattu cum'è noi per fà di noi ciò ch'ellu era".
Ireneu hà scrittu assai. Solu, u so Trattatu contru à l'eresie gnostiche di l'epica hè statu cunservatu quasi sanu.
Dicenu chì u santu vescu di Lione serebbi statu marturiatu durante e persecuzioni di l'imperatore Settimu Severu, in l'annu 202.
Etimolugia : da u gr. "eirênê" (pace).
Nomi : Eirena, Erena, Ira, Iren, Irena, Irenaeus, Irène, Irenea, Irénée, Ireneo, Ireneu, Irenion, Irina, Irinei, Irini, Irinka, Iroucha, Irounia, Reni, Renie, Rinia. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Vendredi 28 Juin 2013 à 02:27

Ferrandu, di urigine spagnola, era u vescu di Caiazzo, in Italia, versu l'annu 1023, o 1050, à dilla ghjusta ùn si sà. Hè mortu in Albiniano duv'ellu hà una chjesa.


Ci sò chì pretendenu chì e reliquie di San Ferdinandu, rè di Castilla è Leone, mortu in Siviglia in u 1252, è festighjatu u 30 maghju, serebbinu state purtate in Caiazzo è chì a tradizione ne hà fattu quelle di un vescu di u lucale.
Etimolugia, casate è nomi : cf u 30 maghju. Anu dettu dinù chì u nome Ferrandu venerebbi da un cugnome francese in relazione cù u mantellu grisgiu chjaru di un tippu di cavalli ("un cheval ferrant"), cugnome datu à un omu capelligrisgiu o barbigrisgiu.

Cirillu, patriarca d'Alessandria (cum'è u ziu), hè mortu u 27 ghjugnu di l'annu 444.
Era un omu viulente, intransigente, un veru dittatore. Dicenu chì, sì San Ghjuvanni Crisostomu, u più famosu oratore cristianu d'Oriente fù destituitu da u patriarca Teofilu, Cirillu ci era per qualcosa. Hà fattu chjude e chjese scismatiche è hà scacciatu i Ghjudei da a cità. Di u prefettu imperiale, ùn pudia mancu sentene u nome è azzizzava i frati contru à ellu.
Allora, perchè avè messu nantu à l'altari un omu cusì pocu simpaticu? Ghjè chì, Cirillu fù u gran vincidore di l'eretichi è, soprattuttu, un gran scrittore cristianu. I so scritti sò tantu impurtanti pè a Chjesa catolica chì, in l'annu 1882, u papa Leone XIII ne hà fattu un Duttore di a Chjesa.
Etimolugia è nomi : cf u 14 ghjennaghju.
Paesi è cità : Alessandria d'Egittu (9 ferraghju).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Jeudi 27 Juin 2013 à 01:51

Antelmu era natu in u 1107 in un castellu di Savoia. Hè mortu u 26 ghjugnu 1178 in Belley, cità chì appartenia à u duca di Savoia, diventata francese in u 1601 per via di un scambiu di territoriu, è chì si trova, oghje, in u dipartimentu di l'Ain. A cità hè soprattuttu cunnusciuta cum'è u paese nativu di Brillat-Savarin, l'autore di a "Physiologie du goût", un libru stampatu in u 1825 è ristampatu tante è tante volte


Antelmu avia rifattu a Grande Certosa, distrutta da una valanga, è ne era divintatu u settesimu priore. Ghjè ellu chì hà creatu e prime Certose pè e donne chì vulianu campà in rimite.
Dete a so demissione di priore quandu u papa pigliò a pretesa di dui frati ch'ellu avia punitu. Pocu dopu, u papa cambiò di parè è fece di Antelmu u vescu di Belley. Avia tandu 56 anni.
Cum'è vescu, ricusò di ricunnosce l'antipapa Vittoriu Quartu, fattu da l'imperatore Federiccu u Barbirossu. Invece di vulelline, u Barbirossu u fece principe elettore di u Santu Imperu.

Davide, natu in a Mesopotamia versu l'annu 450, hè mortu in Grecia, à Saluniccu versu l'annu 540.
Omu di misericordia è di virtù, Davide hà campatu settanta anni in una cellula. Una notte, da a finestra di issa cellula, anu vistu esce fiastare. E guardie anu pinsatu chì i Barbari l'avianu picciatu focu ma, a mane, anu trovu à Davide sanu è salvu è a cellula intatta. È u fattu accadia di tantu in tantu.
Pè a ghjente di Saluniccu, Davide era una guida spirituale. Subitu mortu, a Chjesa greca l'hà messu nantu à l'altari, ma ci hè vulsutu à aspettà più di mille anni per chì u so nome sia scrittu nantu à u Martirologu di a Chjesa latina.
Etimolugia, casate è nomi, cf u 19 dicembre. Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.

I Santi : Santu Antelmu, Santu Davide u rimitu


Tags : Lingua corsa
Mercredi 26 Juin 2013 à 00:05

Leonora hè nata in u 1122. Era a figliola di u conte di Provenza. U babbu, Raimondu Berlinghieru Quartu, è a mamma, Beatrice di Savoia, anu u so nome in u Parnassu di i pueti pruvenzali.


Leonora avia una grande cultura litteraria è ghjera assai divuziunosa. À 14 anni, a maritanu cù Arrigu Terzu, rè d'Inghilterra. A surella, Margherita, era a moglia di San Luigi, rè di Francia.
Leonora hà cumessu l'errore di fà vene, à a Corte di Londra, una massa di parenti è cumpatriotti, è di dalli à i più belli posti. In u 1261, un populu si rivolta. U rè hè fattu prigiuneru. Ella, li riesce à scappà è à andassine nantu à u cuntinente. Quattru anni dopu, volta cù una armata, salva u maritu è ripiglia u putere.
À l'età di 50 anni, quandu u maritu more, Leonora si face sora di San Benedettu. Hè morta in un cunventu u 25 ghjugnu 1291. A Chjesa ùn hà mai vulsutu canunizalla, ma a cunsidereghja cum'è santa.
Etimolugia è nomi, cf Lena (18 agostu).

Santu Prosperu, Duttore di a Chjesa, hè natu in Aquitania versu l'annu 390 è ghjè mortu in Roma dopu à l'annu 445, forse in 463.
Di issu santu, si sà pocu. Quand'ellu avia una quarantina d'anni, stava in Marseglia. Quand'ellu ne avia una cinquantina, era in Roma cum'è redattore à a Cancelleria puntificale è secretariu di u papa Leone Primu, u Maiore.
Prosperu hà cumpostu una Storia Universale servendusi di i scritti di Eusebiu è di San Ghjilormu è, soprattuttu, hà scrittu assai per difende e teurie di Santu Agustinu è cumbatte i Pelagichi chì pretendianu chì l'anima era cusì bella, cusì impastata di boni stinti, chì ùn avia bisognu di a grazia di Diu per salvassi.
Dicenu chì, centu per una, Prosperu era maritatu, postu ch'ellu hà lasciatu isti cunsigli in rima à una donna:

Fà gran casu cara amica
à a nostra cristiana vita.
Quandu ti facciu duveri
devi rendeli sinceri.
Curà sempre devi à mè
per chì eiu curghi à tè.
Liticami quandu vogliu
alzà a testa da l'orgogliu.
Aisami s'ella accade
chì à le volte eiu cadi.
S'o ti mostru le to colpe
prestu fà lu mea culpa.
Di essene un solu corpu
tramindui, ùn hè un tortu.
Ma ch'o siamu, in soprappiù,
una sola anima eiu è tù.
Etimolugia : da u lat. "prosperus" (beatu, prupiziu).
Casate : Prosperi.
Nomi : Prosper, Prospera, Prospero, Prosperu.
Paesi è cità : Reggio Emilia.
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Mardi 25 Juin 2013 à 02:23

Ghjambattista hè dettu u Precursore per via ch'ellu hà annunziatu a ghjunta di Ghjesù cum'è Messia, è u Battista per via ch'ellu battizava in l'acque di u Giordanu.


Ghjesù hà dettu di Ghjambattista: "A vi dicu in verità chì, frà quelli chì sò nati da donne, ùn ci ne fù mai più maiò chè Ghjambattista".
È Ghjambattista hà dettu di Ghjesù: "Eccu l'Agnellu di Diu, quellu chì cancella i peccati di u mondu".
Per avè rimpruveratu à Erode a so gattiva cundotta, Ghjambattista hè statu imprigiunatu in Maccheru, una furtezza nantu à un scugliale inturniatu di valle prufonde, aldilà di u fiume Giordanu, accantu à u Mare Mortu. Quand'elli l'anu scapatu, avia una trentina d'anni.
Averebbi dinù dettu di Ghjesù: "Bisogna à ch'ellu ingrandi è eiu ch'o inchjuculischi". Hè per quessa chì a so festa hè stata fissata à u sulstiziu d'estate, quandu i ghjorni accortanu.
Etimolugia : da l'ebreu Yohanan (Iavhè hà aggraziatu) è u grecu "baptistès" (chì batteza).
Nomi : Bapper, Baptiste, Baptista, Baptistine, Batista, Battista, Battistina, Battistu, Bautisse, Bopp, Ghjambattista, Ghjuvan Battista (cf Ghjuvanni, 27 dicembre). Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.


Tags : Lingua corsa
Lundi 24 Juin 2013 à 01:39

Etheldreda campava à u settesimu seculu. Tandu, l'Inghilterra era spartuta in sette regni. U babbu era u rè di Est Anglie. L'hà maritata duie volte per interessu puliticu. A prima volta fù cù u principe Tonbertu, un vechjone malaticciosu chì morse trè anni dopu. Vergine, è pronta à fassi sora, l'hà rimaritata cù Egfrid, figliolu di u rè di Northumbrie, chì si era sempre zitellu. Ma u zitellu hè ingrandatu.


Allora, per cunservà a so virginità, Etheldreda si ne hè fughjita cù l'aiutu di San Wilfrid chì a fece entre in l'abbazia di Cuningham. Dicenu chì u maritu ùn ebbe primura di falla rivene, chì avia trovu megliu.
Dopu à un annu di nuviziatu à Cuningham, Etheldreda fece, in a cità d'Ely, una grande abbazia per omi è donne. A guvernò sinu à a so morte, u 23 ghjugnu di l'annu 679.
Etimolugia : da l'anglosassone "aethel" (nobile) è "thryth" (putente).
Nomi : Audrey, Audric, Audrie, Audry, Autric, Autry, Etheldreda, Etheldrede.
Paesi è cità : Ely (per parechji seculi, u 23 ghjugnu facianu una grande fiera duv'elli vendianu cullane è straglieri ch'elli chjamavanu "tawdries").
Prutezzione : malatie di gola (Etheldreda serebbi morta di un rimassu in gola).

Lanfrancu era un vescu di Pavia, mortu in u 1198.
Etimolugia : da u germ. "landa" (territoriu, paese) è "franka" (curaggiosu, audace è liberu).
Casate : Lanfranchi. 
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale
du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Dimanche 23 Juin 2013 à 01:48

Albanu hè cunsideratu cum'è u primu martiru di l'Inghilterra cristiana. Serebbi statu vittima di a so fede à u seculu terzu, forse in l'annu 287. Campava in Verulamiu, l'attuale cità di Santu Albanu in u Hertfordshire.


Albanu era un poveru omu, un paganu caritatosu chì avia piattatu in casa soia un missiunariu cristianu ricercatu da a pulizza. Quellu l'hà cunvertitu è battizatu. Quandu i suldati ghjunsenu in casa per arrestà u prete, Albanu, per salvallu, s'avia messu a so vistura. S'hè lasciatu piglià è marturià.
Etimolugia : da u lat. "albus" (biancu).
Casate : Albani.
Nomi : Albain, Alban, Albana, Albane, Albanu, Albanus, Albe, Albin, Aubaine, Auban.

Paulinu, natu l'annu 353 in Burdigala, l'attuale cità di Bordeaux, hè mortu l'annu 431 in Nole, cità di a Campania taliana.
Appartenia à una famiglia nobile è putente di Roma. À 25 anni, era digià guvernatore di a Campania. À 30 anni, avia spusatu una Cristiana spagnola chjamata Teresia. Ebbenu un figliolu, mortu à l'età di 8 mesi. Tandu, Paulinu si hè messu à studià u Cristianisimu cù a speranza di truvacci un rimediu à u so dulore. À 37 anni, hè statu battizatu in Burdigala. À 41 annu, si hè fattu prete in Barcellona.
Ellu è a moglia anu vendutu tuttu ciò ch'elli pussedianu in Spagna, in Gallia è in Italia è si sò ritirati in Nole, accantu à a tomba di San Filice. À san Filice li anu fattu è dedicatu una magnifica basilica cù una casa appicciata per riceve i pelegrini à pianterrenu è i discepuli à u primu pianu. Tutte e cellule davanu nantu à l'altare maiore. A notte, tutti si aisavanu per pregà è cantà. Paulinu scrivia è piantava e so orte. Quindeci anni dopu hà accettatu di esse u vescu di Nole. Hà difesu a cità contru à i Goti chì, l'annu 410, sacchighjonu à Roma.
Affettuosu, fidu, Paulinu ebbe cum'è amichi i santi Martinu, Ambrosgiu, Ghjilormu, Agustinu è Sulspiziu Severu, u puetu Ausoniu, l'imperatore Teodosiu, è u papa Anastasiu. I so sciali eranu di scriveli lettere in rima.
Etimolugia, casate è nomi : cf Paulu (29 ghjugnu).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.



Tags : Lingua corsa
Samedi 22 Juin 2013 à 01:38
1 ... « 31 32 33 34 35 36 37 » ... 56