Corse Net Infos - Pure player corse

I Santi : San Clemente, Santa Felicità, Santu Culumbanu


le Vendredi 23 Novembre 2012 à 01:30

Clemente hè u quartu papa di a Chjesa cristiana, dopu à Petru, Linu è Cletu. Avia d'altronde cunnusciutu benissimu à Petru. Hà guvernatu a Chjesa da l'annu 90 à l'annu 100.



Serebbi mortu martiru, ma prove ùn ci ne hè. À Clemente l'anu attribuitu una massa di scritti, ma ùn ci hè chè a lettera à i Grechi di Corintu chì ghjè soia. Issa lettera, colma di pietà è di buntà, hè stata scritta per appacià i credenti cù i so preti. Hè a prima volta chì si vede a Chjesa di Roma intervene in l'affari di l'altre Chjese.
Etimolugia: da u lat. "clemens" (dolce, clemente).
Casate: Clementi.
Nomi : Clem, Clémence, Clemens, Clément, Clemente, Clementia, Clémentin, Clementina, Clémentine, Clementius, Clemenzia, Clemmie, Clemmy, Clim, Klemens, Klementine, Klimka.-

U nome feminile Clementina hè statu pupularizatu in i Stati Uniti d'America à l'epica di a cunquista di l'Uveste, cù a canzona "Oh; my derling Clementine".
Paesi è cità : Siviglia, Velletri, Crimea.
In Corsica : Petracurbara, Lanu.
Prutezzione : i zitelli malati.
Vucabulariu : A clementina, u fruttu, porta u nome di un frate, Patre Clemente, chì stava in Algeria, à Misserghin, un paese à 13 km da Oran.
A legenda di Santa Felicità ripete quella di i Maccabei. Dicenu ch'ella era una veduva chì campava à l'epica di l'imperatore Antuninu (138-161), marturiata cù i so sette figlioli dopu à a morte di l'imperatore, per avè ricusatu di rinnegà a fede cristiana. U primu di i figlioli hè mortu frustatu cù un staffile piumbatu, u secondu è u terzu, bastunati, u quartu, lampatu in un ghjargalone, l'altri trè, scapati. Dopu anu tombu a mamma.
Etimolugia è nomi : Cf Filice (12 ferraghju).
Paesi è cità : e Ville di Petrabugnu.

Culumbanu era un frate irlandese natu versu l'annu 540. Passatu in Gallia à l'età di 40 anni, hà fattu u famosu munasteru di Lussoviu (l'attuale Luxeuil, dipartimentu di a Haute-Saône), è po in Italia, à Bobbio, duv'ellu hà fattu u so ultimu munasteru è duv'ellu hè mortu u 23 nuvembre di l'annu 615. Culumbanu era l'amicu di e bestie salvatiche. I scoiattuli si arripiccavanu à a so vistura. I lupi si avvicinavanu per gode di e so carezze. L'orse li purtavanu i so ursachjotti perch'ellu i benedisca. Ma, era terribile cù i so frati. Ùn li lasciava dorme per ubligalli à pregà è, quandu una parulla di i Salmi era mal prununciata, i pigliava à staffilate. 
Etimolugia : da u lat. "columba" (culombu).
Casate : Colombani, Colombini, Colombo.
Nomi : Coline, Collie, Colly, Colomba, Colomban, Colombana, Colombano, Colombat, Colombe, Colombi, Colombine, Coulombe, Columba, Culomba, Culumbana, Culumbanu.
Paesi è cità : Bobbio, Irlanda, Luxeuil.
Centu per una chì, dopu à a morte di San Culumbanu, è forse nanzu, certi di i so discepuli sò venuti in Corsica è si sò stabiliti:. nantu à u territoriu di Ruglianu, duv'ellu hè statu fattu dopu u castellu di i Mari;. nantu à quellu di e Ville di Petrabugnu;. in a muntagna di l'Ostriconi, sopra à Lama;. è à a bocca chì permette di passà da u fiuminale di Golu in Balagna.
Litteratura : Mérimée: "Colomba" (1840).
Retrouvez l'émission I Santi sur Voce Nustrale  du lundi au samedi à 10h30.