Corse Net Infos - Pure player corse

Croneca : Ghjustizia o… ghjustizia ?


Antone Astima le Mercredi 12 Octobre 2016 à 21:55

U prucessu di trè militanti naziunalisti, a settimana scorsa in Parrighji hà adunitu tuttu u mondu. A diritta, à manca, insù, inghjò, à cantu, davanti, dareta, ùn ci hè statu manc’ una parsona per dì ch’è a sintenza era ghjustificata.



Croneca : Ghjustizia o… ghjustizia ?
Tandu, m’hè ghjunta una reflessione : di fattu, u statu, ùn saria, à pocu à pocu, in traccia di secà u ghjambone induve ellu hè pusatu, cum’è un rè, dapoi 250 anni ?
Quessa, arrimbata à i prupositi di Valls è i so sbiri di u guvernu « u sgiò ministru di l’Internu per in dettu », ci face pinsà ch’elli custruiscenu un murrone trà elli è noi altri corsi.
Quì, ind’è noi, da Cismonte à Pumonte è da Levante à Punente, tuttu u mondu sustegne issi ghjovani.
A dilla franca, nimu ùn capisce issa pusizione. Capite, quand’è vo pigliate ott’anni di prighjò per una vitturone lampata contru à una griglia (certe mi diciarete, ùn era un bancalaru o un macellaru ma una sottu prefettura), è chì, in altrò, qualchissia, per u li stessu ghjestu, ùn piglia mancu sei mesi, ci hè da dumandà per quale ci piglianu.
Eppo, v’aghju da dì, à noi altri corsi, ci vole pocu per fà cresce l’inghjustizia.


Di più, issi ghjovani, ch’elli facenu passà per terroristi, sò studienti, quessa l’opinione publica francese, ùn la sà. Tandu, m’hè ghjunta un’altra reflessione : hè vera ch’è no semu, certe volte, appena « paranò » (niente ch’in ghjoc’à ballò), ma una corti d’assisi speciale chì adunisce una ghjuria di ghjudici francesi prufessiunali, à mè mi face pinsà à un macciu Bastia-PSG cù Nasser arbitru o ancu Real-Milan AC cù Berlusconi. Amnistia, prighjuneri pulitichi « connais pas », dicenu « quallà ».
Chì ci vole à fà per mantene appena di pace in issu paese ?
Mi si pare ch’è no semu in un battellu chì s’affunda. D’un cantu, cacciemu l’acqua è cerchemu à riparà, è à tempu, « elli », da l’atru, colpi di piulate ! Cusì o ghjente, ùn ci ni surtemu micca.


Tinite, tuttu què mi face pinsà à u famosu lamentu di Paoli di Tagliu. Ma semu noi i castagni :
O chì l’averaghju fattu
A lu statu cusì ingratu
Chì mi face la sintenza
E sò sempre cundannatu
Basta à vulè campà corsu
Per esse sempre nigatu