Corse Net Infos - Pure player corse

Bartulumeu Peretti Corso : natu in Talamone in u 1504 da una famiglia d’orìgine corsa


La rédaction le Samedi 10 Juillet 2021 à 16:48

A Talamone, sur les quais du petit port de plaisance blotti au fond du golfe du même nom, une plaque en céramique, interpelle le passant : "Bartolomeo Peretti Corso, ammiraglio in Talamone, 1504-1544 (Bastia-Talamone; 29 aprile 2001)".
Qui était ce personnage ainsi célébré sur cette plaque où un navire relie Bastia à la Marenna, en Toscane.
CNI a trouvé un début de réponse sur le http://www.tavagna.com qui traduit en Corse un texte du professseur Anghjulu Biondi, "sturianu rinumatu è pruvisore di liceu in Pitiglianu in Tuscana"



A Talamone une plaque rappelle les aventures de  Bartulumeo Peretti Corso
A Talamone une plaque rappelle les aventures de Bartulumeo Peretti Corso
In a seconda metà di u XVu sèculu, da a Corsica, casticata da a crisa ecunòmica è da l’epidèmie endèmiche, s’avviò una forte sparnuccera ver’di Terra Ferma, frà altre e terre di a Repùbblica di Siena, è più particularamente in Maremma, terra di cuntinente sposta quasi di fronte à l’isula. Cù l’aiutu di a Repùbblica senese, primurosa di favurì u ripupulamentu di e so terre, assai Corsi si tramutonu in cuntinente sia cum’è agricultori, pastori è mercanti, sia cum’è sullati mercenarii, una parte fendusi, cum’è à l’èpica era l’usu, in mancanza di serviziu, naturalamente banditi ... Numerosi funu isullati è i capitani corsi à u serviziu di Siena è di i pìcculi signori feudali cunfinaghji frà Tuscana è Laziu, cum’è i Sforza conti di Santa Fiora, i Farnese duchi di Castru, l’Orsini conti di Pitiglianu. Hè cosa accertata chì à u principiu di u XVIu sèculu, c’era Corsi arrughjunati in più o menu a metà di i paesi di a Maremma. Fù u casu di u portu di Talamone, spupulatu ch’ellu era statu da a pesta dipoi u 1476. Avia sempre speratu Siena, ma senza mai gran’successu, di fà diventà Talamone, chì era u so principale accessu à u mare, un centru di negoziu di prima trinca. Infatti, ùn era mai riesciuta à dà si una pulìtica marìttima, nè mancu à custruisce si una flotta. À u cuntrariu, a situazione andò di male in peghju à pàrtesi di a fine di u XVu sèculu, pè via à tempu di a prugressiva calata di a Repùbblica senese è di l’abbandonu è l’insicurezza di a Maremma è di e so coste, sposte sempre di più à l’attacchi di i pirati turchi è barbareschi. U blasone di a Repùbblica di Siena A Rocca senese. Talamone.
 

Quella pirateria si fece di più pèssima dopu chì u cursaru turcu Khair ed Din, dettu Barbarossa, diventessi signore d’Algeri in u 1519 è fessi di a cità una di e tane di pirati e più temute. Di sèguitu a suvranità musulmana si sparse sopr’à u mare mentre chì s’accelerò a caduta di a costa nordafricana sott’à l’auturità di u Sultanu turcu d’Istambul. U cuntestu era dinò quellu di stu drammàticu cunflittu chì in Auropa sana arricava guerre senza fine pè a suvranità trà a nuvella putenza di Carlu Vu, Rè di Spagna ed Imperadore di Germania, è a Francia di Francescu Iu. Di pettu à u grandìssimu pudere imperiale, Francescu Iu si dete senza altru à una alleanza à tempu cù i Luterani è cù u Sultanu è i so pirati, circhendu cusì di francà si di l’accintu duve Carlu Vu avia periculosamente ristrettu a Francia. Si capisce sùbitu chì cù e so ricche cità è i mari chì l’avvinghjenu, l’Italia diventò in tale situazione u campu predilettu d’un cunflittu chì in tutta l’Auropa ed u Mediterraniu s’era spartu. Cusì visse st’èpica sfinazzata è cumplessa un capitanu sgualtru è curagiosu chì pare di riassume cù a so vita è e so geste tutte e caratterìstiche è e cuntradizioni d’un sèculu sanu sanu : Bartulumeu Peretti, natu in Talamone in u 1504 da una famiglia d’orìgine corsa. Ci hè da nutà a so doppia appartenenza, di chì era cuscente è di chì era fieru, postu chì propriu ellu avia l’usu di pone a so firma ”Bartolomeo Peretti corso”, o ancu “Bartolomeo Peretti da Talamone”, indettendu cusì a cura di e so orìgine. Si pò dì chì a vita di stu persunagiu hè abbastanza particulare, sopratuttu pè via di a so scelta, ellu sullatu di terra in un statu senza marineria cum’è quellu di Siena, di mutà si in capitanu di mare, dendusi in propriu, cù curagiu, à a guerra marìttima contr’à i pirati, chì pè e povere pupulazioni custiere eranu unu di i principali subissi di l’èpica. Bartulumeu, di famiglia mudesta, s’era avviatu versu a carriera di l’arme à a scola d’unu di i più bravi capitani di ventura di l’èpica : Ghjuvanni da e Bande Nere, à fiancu di quale ci funu altri capitani corsi, cum’è Sampieru di Bastelica. Toccu auturnu di u 1526, Peretti si dete à fà vultà i Senesi in Talamone, accampata pochi mesi prima da Andria Doria à u serviziu di u Papa. Cusì iniziò l’attività di Peretti pè a Repùbblica di Siena. Sempre fidu firmò à a Repùbblica, malgradu cusì poca cura di a parte di Siena è cuntìnui strazii, ancu à riceve a so ghjusta paga, pè via di a crisa pulìtica ed ecunòmica chì si fecia sempre più grave pè u pìcculu Statu. Siena in u 1500 Trà u 1528 è u 1536, u disinteressu è l’indiatura di Peretti funu messi in valore pè tutta a Maremma, minacciata à tempu pè e so coste da l’incursioni cursare è percorsa pè terra da l’armate spagnole chì traversavanu e terre di l’alleata senese pè andà ad assedià à Fiurenza, ribellata si à i Mèdici. Francescu Iu
 

A presenza d’una armata, ancu puru amica, nant’à e so terre ùn era senza rìsichi nè perìculi pè a pupulazione, per via di l’indisciplina di i sullati-mercenarii è stu mendu ch’elli avianu à dà si à a rapina pè isse campagne ed à sottupone à forte tributu i paesi duv’elli si stabbilìanu. Tuccò à Bartulumeu Peretti cù i so sullati ad ingagià si in tante ripetute lite, tràppule, scaramucce pè difende e pòvere pupulazioni da e malfatte spagnole. Da a so riputazione sola, è à spessu paghendu cù i so danari proprii ma infiniti micca, fece ellu ch’elli ùn si sbandessinu i sullati à u serviziu di Siena, tralascendu e terre senza più difesa. In tempi chì omu passava vulenteri à u serviziu di u meglior’offerente, quella fideltà cuntìnua è chjuccuta di Peretti à Siena hè degnu di stima, sopratuttu riguardu à a poca primura è ricunniscenza di i guvernanti senesi chì micca sempre u rimbursavanu, nè mancu di quant’ellu avia spesu per elli. Talamone, da e Cròniche di Lucca di G. Sercambi (1347-1424) Talamone, posta in tagliu di l’impurtante rotta tirrènica da Ghjènuva à Nàpuli, era un’osservatoriu predilettu da duve “Meo” Peretti pudia sente batte u polzu d’una cuntrata assai più larga, quella mediterrànea ed auropea. E nutizie ghjunghjianu prestu, purtate à tutte ore da nave di e più diverse naziunalità, in scalu pè issi porti maremmani, è in Talamone. Soca funu i raporti cutidiani cù l’omi di u mare, a vita in un portu cum’è Talamone, i perìculi gravi è cuntìnui di a pirateria barbaresca vissuti ogni ghjornu, chì ebbenu un pesu sopr’à a decisione di u capitanu talamunese d’avvià si versu u mare. Di pettu à l’assalti cursari à l’ispensata chì da terra ferma si ne sentia quasi imputente, Peretti capì chì l’unica difesa efficace era pè mare, da duve i porti pudianu esse prutetti, privenendu l’attacchi pirati. Cusì cumprò in Ghjènuva in u 1537 una galera cù l’intermèdiu di Virginiu Orsini, amirale di a flotta pontìfice in posta in Civitavechja, cù quale, à ciò chì pare, Peretti avia liatu raporti stretti d’amicizia. Sta curagiosa scelta vene in un tempu chì i perìculi di u mare si fecianu sempre di più numerosi per via di a crèscita di a putenza navale turca è di a grande pressione chì pisava nant’à e coste spagnole è taliane. Toccu a fine di u 1537, a grande vittoria di l’armate di terra di u Sultanu in Ungaria turnò à pone intutta a so greve realità a minaccia ottomana sopr’à l’Auropa. L’armate di Carlu Vu contr’à i Turchi in Ungaria Virginiu Orsini


Perciò u Papa Paulu III prumosse una alleanza frà i stati cristiani, dopu avè ottenutu in Nizza una appaciata frà Spagna è Francia. In a grande armata navale posta sottu à u cummandu d’Andria Doria, Peretti, ellu, ottense u cummandu d’ una galera di a flotta pontìfice. Cusì era passatu u capitanu talamunese à u serviziu di u Papa sottu à u cummandu di Virginiu Orsini conte di l’Anguillara, è s’era acquistatu una bella cunsiderazione ... Ma Peretti ùn avia propriu smessu i servizii in favore di a Repùbblica di Siena, da a quale era anzi riesciutu ad ottene qualchì aiutu, è più particularmente l’impiegu di i cundannati cum’è furzati à i remi. Ma ùn pudendu da solu affruntà cusì grande perìculu, s’era aghjuntu cù a so nave à a flotta pontìfice a più vicina di Talamone, scumpartendu cun ella a custodia sopr’à e coste maremmane. Ma puru spartu trà a vigilanza sopr’à u mare è i servizii per Siena, certe volte Peretti fecia ancu da sè ... Cusì occorse di maghju 1539, quandu crucendu à u largu di a Corsica, a ci fece ad accustà ed agguantà dui battelli di pirati barbareschi è fà ne cinquanta prigiuneri. Da stu felice stalvatoghju era natu ancu un certu tornacontu : A vèndita di i battelli è u riscattu di i prigiuneri avianu assicuratu un bellu prufittu. Cusì u capitanu Bartulumeu pobbe acquistà pocu tempu dopu una galeotta chì fece cresce à duie a fluttulella chì li permetterebbe di crucià torna pè l’acque di Corsica à a ricerca di qualchì preda. Significativu hè u stalvatoghju di Bastia : À l’ammogliu in portu di a cità corsa, li fù signalatu a presenza à u largu di galeotte cursare ch’avianu fattu razzia è chjappu omi è donne in Orbetellu. In più bella Peretti escì da u portu, è cù una galera sola affruntò i pirati, affundendu una di e so nave. U guvernadore di Bastia, puru stupitu da u so curagiu, u li rimpruverò per via di u perìculu corsu, micca solu riguardu à l’inferiurità numèrica di fronte à u nemicu, ma dinù perchè ch’ellu avia offertu à a banda di schjavi saracini à u remu di a so galera l’occasione di pudè si ribellà è di fughje. Questu cù altri fatti pè issu mare detenu à Peretti fama è rinòmina. Cusì in u 1540 diventò tenente, vale à dì cummandante in seconda, di a flotta pontìfice cù quale cuntrullò e principale rotte tirrèniche di Piumbinu, di Livornu, di Corsica, d'Elba è di Nàpuli. Fù à st’èpica ch’ellu participò à a caccia à u terrìbule pirata Dragut, è tense prigiuneru nantu à a so nave u famosu cursaru Sciroccu. Carlu Vu sott’à e muraglie d’Algeri In u 1541 participò à a grande spedizione di Carlu Vu contr’à Algeri. A putente armata navale cristiana cummandata da u Imperadore in persona, almanaccava di distrughje una volta per tutte a tana di u terrìbule pirata Barbarossa è porghje fine à e spedizioni chì da culà partianu. Ma i ritardi in l’urganisazione intrappulonu a grande flotta in una timpesta spaventosa chì ne spaperse e nave propriu di fronte ad Algeri è cusì ne precipitò a strage. Da l’ustinazione di a so cundutta à mezu à stu terrìbule tempurale chì si scatenava cù furia tremenda, si fecenu distingue e nave pontìfice cummandate da Orsini, secundatu da u tenente Bartulumeu Peretti. Forte di quella sperienza è di i successi ottenuti, Peretti in u 1542 rinfurzò di novu a so pìccula flotta cù l’acquistu d’una seconda galera, purtendu la à trè nave. A listessa annata, di sèguitu à a scunfitta d’Algeri, a Francia, torna alleata si cù i prutestanti è i Turchi, turnò à fà guerra contr’à Carlu Vu. Papa Paulu III ottene a pace frà Francescu I è Carlu V u pirata Dragut



A presa di Tùnisi A ripresa di u cunflittu messe in ballu ancu in Italia un novu ghjocu d’alleanze in favore di l’unu o l’altru avversariu. U conte di l’Anguillara, per via di e numerose scelte di l’Orsini in favore di a Francia, fù cunduttu à lascià u serviziu di u Papa per passà à quellu di u Rè francese purtendu si cun ellu e so quattru nave. In tale modu u cummandu di ciò chì firmava di a squatra pontìfice passò di fatti à u cummandante in seconda Bartulumeu Peretti chì ne ebbe a conferma ufficiale da a parte di u Papa, d’aprile di u 1543. Cusì diventò Bartulumeu Peretti, Corsu di Talamone, amirale di u Papa. À quelli tempi, era un risultatu sprupusitatu per qualchissia d’orìgine mudesta cum’è ellu, chì di fatti per a so crèscita, avia pussutu cuntà solu nantu à a so propria intelligenza è u so curagiu propriu. Bench’è aiutatu da a sorte, Peretti ebbe sùbitu modu di dimustrà d’esse si meritatu u gradu, dendu a prova di tamantu curagiu : Infatti, in quelli ghjorni era corsa a vuciata pè st’Uccidente chì Barbarossa era in traccia d’assestà una grande è minacciosa flotta chì pudia cuntà dinò nant’à l’alleanza di i Francesi è l’uspitalità di i so porti, sopratuttu quellu di Marseglia. Si cuncretizò tamanta minaccia di maghju di u 1543 quandu a più numerosa flotta mai vista in u Mediterraniu affaccò pè a bocca di Messina sott’à u cummandu di Barbarossa, brusgendu è sacchighjendu nant’à a so strada paesi è cità custieri. Nisunu era in gradu di resiste à simule forza di sterminu. Di lugliu, in tutta tranquillità a flotta barbaresca andò ad ancurà in portu di Marseglia, in core di u Mediterraniu cristianu. Intantu Peretti, cù solu trè nave raghjunghjia Malta cù l’òrdine d’unissi à e nave di i Cavalieri pè cunduce una spedizione versu Levante. Si trattava à ciò chì pare d’una diversione cù u scopu d’induce omancu una parte di a flotta cursara à vultà in daretu, sciugliendu ne cusì a pressione. Ma i Cavalieri di Malta li ricusonu tuttu aiutu : Assai eranu francesi è ùn vulianu cumbatte contr’à i so cumpatriotti alleati à i Turchi. Tandu Peretti, dendu a prova di un’arditezza senza lìmiti, avviò versu Levante cù e so sole nave, da purtà ci a guerra da corsa. Ebbe u curagiu di navigà frà l’isule di l’Egeu, puntendu ancu fin’ad esse à ochju à vista da Istambul, è da u palazzu di u Sultanu è, di ritornu pè Uccidente, attaccò è disguastò l’isula di Lesbu, patria di Barbarossa. In issu frattempu in Uccidente, duve tutti eranu spaventati da a presenza di a flotta uttumana in u grande portu francese, a nutizia di a gesta sprupusitata di l’amirale talamunese fece nasce tamanta stima è stupore, cuntribuendu à risanà u murale di e forze cristiane. Di ritornu, Peretti fù accoltu cù tamanta gloria, è si pò pensà chì in tale circustanze Siena u scrisse in a nobiltà citatina. Ma pocu tempu dopu, inviglie è falzi accusi sopr’à i so cunfronti u cunstrinsenu à ritirà si, dillusu è stumacatu, in Talamone, a so patria. BarbarossaCarlu Vu Papa Paulu III



Toccu u 1544, decise di andà si ne in Siena pè curà si da u “male di petra” (i càlculi), ma u mèdicu àquale ellu si dete in tutta cunfidenza invece di guarrì lu u precipitò versu una morte primaticcia u 6 di ferraghju 1544 : Ghjustu quarant’anni avia. Fù sepoltu in chjesa di Talamone, in a cappella chì propriu ellu avia fattu innalzà pochi anni prima. Talamone Ma tuttu ùn si piantò cù a morte di u Talamunese. A so incredìbule spedizione versu Levante avia fattu nasce l’ira è a brama di vindetta di Barbarossa. Pizzicatu in e so carne da ciò chì u giòvanu cummandante avia avutu a scutumia di fà, u feroce pirata,nantu a strada di ritornu da e so razzie, assaltò à Talamone, u brusgiò è sanu sanu u spianò. A rabbiadi u pirata andò sin’à u puntu d’urdinà chì e salme di u so anticu nemicu fussinu disseppellite, poi brusgiate, è e cennere spargugliate à u ventu. Dopu fù disguastatu ancu Montianu, di chì i paisani eranu culpèvuli d’avè offertu l’aggrottu à i Talamunesi. È poi torna u purtò a so ira ad assaltà à Portu Èrcule è u castellu di l’isula di Gigliu duve a pupulazione sana sana fù spatriata è ridotta in schjavitù. Stu stalvatoghju, puru d’una ferucità da spaventà si, fù quantunque ùtule da mette in valore u perìculu cursaru è a debulezza di e difese custiere chì tantu spessu è tantu indernu Peretti avia postu sott’à l’ochji di tutti. Guasi cum’è pè dà li qualchì tributu postumu, pocu tempu dopu maturì a nuvella pulìtica di Filippu II chì creò e furtificazioni di i Regi Presidii di Spagna, staccati tandu pè u sempre da u restu di a Tuscana.