Corse Net Infos - Pure player corse

Croneca : Viulenza, chè soluzione ?


Antone Astima le Lundi 12 Décembre 2016 à 15:40

Ciò ch’hè accadutu vennari sera in Mezavia, ùn pò esse un fattu solu. Colpi cusì, pocu impreme u so cuntestu, ci n’hè tutti ghjorni. Arrimbati à una viulenza chì si sparghje di più in più. Testimuneghja, à u cuntrariu, d’una manera d’esse di a nostra ghjuventù, d’un « mal’campà » sculpitu in u so estru. Saria, à mezu à i valori di nanzu ch`è si sdrughjenu, una « chjama ». Di a nostra capacità à sapè ricevela, dipende l’avvene d’issi ghjovani persi ch’anu da, à pocu à pocu, custruisce è fà a Corsica di dumane. Chì fà ?



Croneca : Viulenza, chè soluzione ?
U « spettaculu » vistu vennari sera in Mezavia ci dà u fretu à a pele. Chì semu passati, forse, vicinu à qualcosa d’ancu più gravu. U problema, oghje, ùn hè di rimpruverà à u tale o u tale, « l’Orsi Ribelli » o altri sustenidori, ciò chì ci hè statu, pò accade in Mezavia, in Furiani ma dinù in d’altri lochi di l’Isula.
Si vede, ind’è noi, ch’è a manera di gestisce evenimenti minori o maori di a vita ughjinca (trafficu, priurità, macci di ballò, discutecca…), casca subbitu ind’una certa bughjura. C’una soluzione : quella di fà si « rispettà », di ghjustificà a so viulenza cum’è a sola manera d’avè raghjò, o, cum’è vennari, di risponde à una decizione d’arbitru ch’ùn ci cunvene micca. U problema hè assai più profondu. Piglia e so radiche in l’educazione di i zitelli. Da chjuchi sin’à d’avà.


Si vede, d’altronde, ch’è ciò chì fù, nanzu, un spaziu per amparà un sapè (a scola), diventa un spaziu per fà l’educazione di i zitelli. Quelli ripiglianu, cum’è scimie, ciò ch’elli vedenu in u so circondu. Senza dà raghjò à u sgiò « anzianu primu ministru », ci tocca à ricunnosce, quantunque, ch’ind’è noi, quellu chì si pesa a matina per fà campà i soi, t’averà menu cunsiderazione ch’è quellu chì « mughja », « mena » o hè « armatu ».
Ciò chì ci manca, saria una certa presa di cuscenza individuale, truvà a manera di fà nasce, ind’a mente di i zitelli, sintimi naturali per purtà li ver di u rispettu è l’amore ind’u so sensu u più largu. U rispettu è l’amore chì cummencianu per sè.
Ma hè vera ch’è, nantu à stu puntu precisu, i nostri ghjovani, devenu esse, prima, rispettati da i maiò. I parenti o i patroni. Hè quì, tucchemu un puntu sensibule. A sucetà d’oghje, ùn pò assicurà, à a nostra ghjuventù (di Corsica o d’altrò), issa nuzione d’amore è di rispettu di l’altru, di spartera, di scambiu.


Sculpenu, à u cutrariu, a cuncurrenza, esse megliu, più forte, più intelligente,  più riccu ch’è u so vicinu. Semu, cusì, inchjuditi ind’una prighjò è ùn la vedemu mancu. L’avè piglia a suprana nantu à l’esse. Quì, nè e legge, nè a « repressione » ancu s’è ci vole quantunque fà rispettà a ghjente è i mudelli suciali induve noi campemu, nè u « lascia corre » puderanu fà qualcosa.


E si vede dinù tutta a difficultà d’etablisce u « campà inseme » quand’ùn semu capace, in « tarra nostra » di campà « trà noi ». I filosofi, dicenu ch hè ghjuntu l’ora di a « bughjura ». E ci ghjentremu appena.


Chì ci ferma à fà ?
Sveglià e cuscenza per capisce, ind’u so estru, ch’è noi femu tutti parte d’un inseme natu 13 milliardi d’anni fà : l’Universu. Più vicinu, a terra. A mezu, ognunu t’hà a so particularità ma avemu tutti li stessi bisogni in acqua, aria è sole. Tocca à ognunu di truvà a so strada. Senza oghje nè viulenza…