Corse Net Infos - Pure player corse

Croneca : Impositi o micca impositi ?


Antone Astima le Mercredi 14 Septembre 2016 à 22:54

Si n’ampara tutti i ghjorni per ciò chì tocca à a nostra isula cara. Mafiosi per certi, salvatichi per d’altri, racisti dapoi qualch’annu, avà semu tutti scrucconi ch’ùn pacanu micca i so impositi !



Croneca : Impositi o micca impositi ?
Oimè chì si passerà ind’u « paese amicu ». Saria megliu, cum’ellu dicia l’altru, di sente què ch’è d’esse cioncu.
Ma, quantuque, francanu, tutti i ghjorni, un passu i nostri « amichi », circhenduci « peli ind’è l’ovi ». Vi rendite contu, à senteli, s’ell’ùn eranu micca ghjunti 250 fà (appena di più), sariamu sempre à coglie e castagne (sperendu ch’è u cynips ùn fussi vicinu), à manghjà cignali, pulenda è ficatellu, à viaghjà à spinu à sumere, è à mette quattr’ore per fà Aiacciu-Bastia.


U guvernu di « quallà » n’hà fattu sforzi dapoi 1769 : e strade, e scole, i ponti, ci hà amparatu à esse « civilizati », à parlà « comme il faut », à leghje, à scrive è tante altre cose.
Oghje, noi, ricunniscenza, ùn avemu micca. Ci danu « à manghjà » dapoi 250 anni è noi li vulemu lampà fora.
Umbè, mi si pare ch’è in Parrighji, à dilla franca, trema a terra dapoi dicembre scorsu. Avà, noi, chì pachemu l’alcool o e sicarette menu care ch’in « Cuntinente », semu mustrati torna una volta da i diti vindicadore da u « castellu » parrighjinu, aiutatu da i so « sbiri » scrivani o audio visuali.


Aiò, o zitelli, ci vole à pacà i nostri impositi, invece di riceve i sgiò ispettori cù u fucile. A ci anu dettu, semu salvatichi. I gattivi sughjetti di issu paese benedettu induve tutte i rughjoni è populi sò « fratelli », aduniti in un destinu cumunu.
E noi ? M’hà spiegatu l’altru ghjornu un amicu appena « sapientu » ch’è l’affare ùn s’hè passata cusì. Un la sapiu micca ch’è in u 1816 è per 100 anni, u cumerciu corsu ùn era impostu quand’ellu surtia di l’isula, è micca tassati à l’intruta.
Ùn la sapiu micca ch’è a Corsica era u paese chì cuntava, à l’epica, guasgi u numaru d’abitanti u più impurtante di u Mare Tarraniu.
Ùn la sapiu micca ch’è, i tempu di guerra, tutti i figlioli eranu mandati à u fronte. Cum’è tanti è tanti corsi, aviu amparatu ch’è a me terra era povera, ch’è lingua quì, ùn ci n’era, ch’è per pudè campà, ci vulia à scappà da quì.


Allora, l’impositi, micca l’impositi, eiu, v’aghju da dì, quand’elli parlavanu l’anziani, eramu tutti bocca aperta à senteli è t’avianu a ragiò. E fù li stessa per Parrighji, Matignon è bell’affare.
Ma, u me amicu « sapientu » m’hà apertu l’occhji. E, a dilla franca, aghju capitu. Cercanu soldi per pudè rimpattaà tutte i debiti da i ministri, senatori è tantei altri, chì, elli, ùn sanu mancu cum’ella hè fatta una foglia d’impositi…